Ines Hristea
- Redactor
M-am nascut in Bucuresti, pe 6 August 1977, la zi mare: Schimbarea la Fata. Si, intr-adevar, de-a lungul anilor, mi s-a dovedit, de nenumarate ori, ca Pronia vegheaza asupra mea. Dumnezeu a fost Bun cu mine si mi-a daruit multe, dar cred ca, mai important decat orice altceva, mi-a harazit o familie cum rareori am mai intalnit. Parintii mei si animalutele care mereu ne-au inconjurat cu dragostea lor curata mi-s icoana cea mai de pret. In vreme ce viata de familie mi-a fost lina si mereu dulce, traiectoria profesionala a fost sinuoasa si cel putin atipica. De la 7 ani mi-am dorit sa devin arheolog si trebuie sa marturisesc ca nici acum focul cercetarilor "in situ" nu s-a stins in mine, dar, in clasa a XII-a mi-am dat seama ca piata arheologica era moarta si nici nu dadea semne c-ar putea fi resuscitata curand, asa ca, terminand un liceu bilingv - Scoala Centrala din Bucuresti -, am ales sa continui pe acest drum. Am urmat Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Engleza-Franceza, apoi am ales un program de Masterat, denumit Studii Americane, pe care l-am incheiat cu o disertatie pe studii de film, iar in 2009, la UNATC, am devenit doctor in cinematografie si media, prezentand o teza cu titlul « Imaginea copilului in film ». Regia de film si studiul ei reprezinta o pasiune care macina adanc, fiindca a crea sau a decoda o poveste, chiar la varsta adulta, e un "joc" care da dependenta. Insa si mai fascinanta mi se pare lumea presei. Am inceput sa lucrez in bransa din clasa a VIII-a. Am fost copilul de suflet al lui George Mihaita, la revista "Salut", apoi am migrat pe la diverse publicatii. O vreme, am facut un experiment: am vrut sa vad daca jurnalismul e cu-adevarat un microb de care nu mai scapi. M-am rupt de presa scrisa si am tradus carti si filme. Pe bani foarte buni. Si totusi, dorul de interviurile de presa, gen in care ma specializasem, a fost mai puternic. Dupa ani de zile in care citisem "Formula AS", in 2001 am avut sansa sa fiu acceptata ca redactor de doamna Sanziana Pop. Si povestea – iata ! – continua...
Recomandari
