- De ce să plecaţi şi de ce să nu plecaţi de acasă -
Scriu aceste rânduri într-o dimineaţă pudrată cu zăpadă... Din decembrie încoace, despre zăpadă adevărată doar am auzit, în sporadice relatări de presă, şi acelea, cu aer de reportaj SF. În Bucureşti eu vedeam pe fereastră un soare sclipitor, în vreme ce, la televizor, un reporter încotoşmănat până-n albul ochilor ne povestea, de pildă, despre eforturile drumarilor din Rânca, de a curăţa neaua aşternută viforos. Ce mai! E o iarnă atipică - deşi nu prima şi, probabil, nici ultima -, semn clar al schimbărilor de climă care mă îngrijorează dar, într-un anume sens, mă şi bucură. Mă bucură, căci mai cruţă bietele animale uitate pe străzi, care, lihnite de foame şi ostenite de sete (da, la fel ca oamenii, animalele au nevoie de apă şi iarna!), ar trebui să îndure şi supliciul gerului. Dar iarna asta "seacă" (termen pe care l-am preluat de la bunica Maca Maia, a scriitorului Vlad Muşatescu) nu dă peste cap numai ritmurile naturii, ci şi pe ale noastre, oameneşti. Dincolo de faptul că ne-am pierdut busola vestimentară - că nici nu mai ştii cum să te îmbraci, cu fluctuaţiile mari de temperatură! -, avem dificultăţi şi în "consumarea" timpului liber. Unora nu ne mai vine să ieşim din casă, afectaţi de un soi de letargie blegoasă, care ne dictează să stăm cuminţi în culcuş, pentru ca apoi să fim săgetaţi de câte un puseu de "da' mai trebuie să iau şi eu o gură de aer", şi-atunci nu mai ştim încotro s-o luăm. Alţii, firi sportiv-temerare, sunt mânaţi în permanenţă de-un metaforic jar în ciubote, care-i îndeamnă să înfrunte şi gerurile, şi zăpezile, şi ploile, şi chiar vânturile năpraznice. Dar chiar şi lor li se întâmplă câteodată să intre în pană de idei când e vorba să iasă din casă. Pentru ambele categorii sau oricare altele ar mai exista în spectrul statistico-social, avem câteva sugestii mobilizatoare.
* La UNTEATRU (Str. Sfinţii Apostoli, nr. 44, sector 5), puteţi merge să vedeţi un spectacol proaspăt, din multe puncte de vedere, cel mai evident fiind acela că a avut premiera pe 30 ianuarie. Se numeşte "Vârstele lunii" şi reprezintă montarea lui Toma Dănilă, a uneia dintre ultimele piese scrise de profundul dramaturg, autor, scenarist şi actor american, Sam Shepard, care a murit în iulie anul trecut, la 73 de ani, din pricina complicaţiilor produse de o scleroză laterală amiotrofică. "Vârstele lunii" este o meditaţie asupra îmbătrânirii şi pierderilor din viaţă, verbalizată de două personaje, Byron şi Ames, prieteni vechi, care, într-o noapte caldă de vară, la un pahar de whiskey, stau împreună, reflectează şi se ceartă, testând, în fond, valoarea celor cincizeci de ani de camaraderie şi de rivalitate. Byron şi Ames au fost roluri scrise pentru sclipitorii actori irlandezi Stephen Rea şi Sean McGinley, care au dat şi premiera internaţională a piesei, pe 3 martie 2009, la "Peacock Theatre", din Dublin. În varianta românească, spectacolul este "dus" cu rafinament şi fascinantă putere introspectivă, de Gelu Niţu şi Constantin Cojocaru, doi actori speciali, care izbutesc o tulburătoare şi dureroasă comunicare artistică.
*Până pe 3 martie, puteţi să daţi o raită pe la Elite Art Gallery (Piaţa Naţiunile Unite, nr. 3-5, bl. B2, parter, sector 4), la expoziţia de pictură şi grafică "De la întâia privire", a Doinei Mihăilescu, profesoară la Facultatea de Arte a Universităţii de Vest din Timişoara, dar şi restaurator şi autor de studii în domeniul artelor vizuale. Din păcate, prezentarea oficială a expoziţiei sună "de speriat": demersul artistic se organizează în jurul unei episteme, care vrea să dezvăluie o realitate mito-archeo-utopică a creştinismului, specifică pictorului liturgic. "Doamne feri", cum ar zice ardelenii, faţă în faţă cu limbajul cu preţiozitate sforăitor-academică, din categoria "formei fără fond" (unii ar trebui să afle sau să-şi aducă aminte ce-a spus Titu Maiorescu pe acest subiect: "(...) forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură."). Din fericire, lucrările doamnei Mihăilescu nu se încurcă în cuvinte, ci ţintesc direct emoţionalitatea privitorului. În plus, pentru ortodocşi, tema religioasă a expoziţiei s-ar putea dovedi şi un reazem spiritual de nădejde, acum, când se apropie intrarea în postul Paştelui.
*Dacă vă plac spectacolele pentru adolescenţi, puteţi merge la Teatrul Excelsior (Str. Academiei, nr. 28, sector 1), la spectacolul "Împăratul muştelor", în regia lui Tudor Lucanu, care a apelat la adaptarea lui Nigel Williams (şi la traducerea Ozanei Oancea) a celebrului roman al lui William Golding. În varianta de la Teatrul Excelsior, "Împăratul muştelor" devine o metaforă a timpului prezent, care încapsulează teme acut-dureroase, precum pierderea inocenţei, violenţa, fenomenul bullying ori permanenta controversă civilizaţie/sălbăticie, care pune în opoziţie omul natural şi omul social.
*Dacă sâmbăta, înspre seară, adică la ora 18:50, vă simţiţi ademeniţi de fotoliu, butonaţi până pe TVR 1, la emisiunea "Teleenciclopedia". Cândva, unic reper televizionistic în materie de artă şi ştiinţă pe înţelesul maselor, al cărui generic audio îi face şi azi pe cei născuţi binişor înainte de 1989 să ciulească urechile, bătrânul dicţionar enciclopedic TV a avut premiera pe 22 mai 1965, datorită directorului de atunci al Televiziunii Române, reputatul om de cultură Octavian Paler. Primii producători au fost Dumitru Udrescu şi Adolf Oprescu, cel care a şi ales genericul sonor, de care tocmai am pomenit: Moment muzical pentru pian şi orchestră, compus de prodigiosul Nicolae Kirculescu şi interpretat de Orchestra Radiodifuziunii Române, sub bagheta celebrului Iosif Conta şi cu un Dan Grigore, încă student, ca solist. De-a lungul timpului, informaţiile furnizate au fost girate, întru corectitudine, de o pleiadă de consultanţi ştiinţifici de marcă, precum Răzvan Theodorescu, Ion Frunzetti, Harald Alexandrescu, Octavian Paler ori Andrei Pleşu, iar vocile care au narat textele reprezintă un "pachet" de elocinţă, având deseori drept origine şcoala de teatru: Irina Petrescu, Adela Mărculescu, Florian Pittiş, Dinu Ianculescu, Sanda Ţăranu, Silviu Stănculescu, Lucia Mureşan, Traian Stănescu, Mariana Zaharescu, Carmen Movileanu, Cristiana Bota etc. După o perioadă în care - e drept! - "Teleenciclopedia" ajunsese să aibă un aer virând spre vetust, mai ales prin comparaţie cu materialele de pe canalele TV dedicate exclusiv popularizării ştiinţelor şi artelor, în ianuarie 2018 programul s-a primenit: are un nou generic video şi prezintă documentare de ultimă generaţie, cu grafică 3D şi filmări spectaculoase. În schimb şi din fericire, muzica a rămas neschimbată, iar fontul este identic cu cel folosit pentru primul generic al emisiunii.
*Cei care iubesc încă lectura de carte pe hârtie tipărită pot avea parte de câteva ore intense, care să-i poarte, călăuziţi de scriitoarea Isabel Allende, până "Dincolo de iarnă". Romanul, apărut recent la editura "Humanitas Fiction", în traducerea Corneliei Rădulescu, poartă drept motto un citat din Albert Camus: "În toiul iernii, aflam, în sfârşit, că port în mine o vară de neînvins." Câţi dintre noi nu şi-ar dori o astfel de revelaţie?! Noua carte a lui Allende se deschide într-un Brooklyn înzăpezit, unde o tamponare uşoară în trafic aprinde scânteia unei iubiri târzii, dintre un profesor universitar ipohondru şi singuratic şi o guatemaleză care trăieşte şi lucrează ilegal în casa unui afacerist dubios. Dar povestea nu e doar una de amor, ci e presărată şi cu aventuri şi mistere, firul narativ pendulând între trecut şi prezent, între America, Guatemala, Chile şi Brazilia. Allende e genul de autor pe care, fie îl iubeşti, fie îl deteşti, argumentele fiecărei tabere fiind numeroase. Aşadar, dacă vă aflaţi printre admiratori, aveţi un motiv de bucurie, iar dacă sunteţi dintre cei care n-au mai citit-o niciodată pe Allende, merită să încercaţi, s-ar putea să faceţi o descoperire plăcută.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
