- Eşti unul dintre ziariştii de marcă din Basarabia, prezentatoarea Telejurnalului de la TVR Moldova. Datorită transmisiilor asigurate de posturile TVR 3 şi TVR Internaţional, ai devenit cunoscută atât românilor de acasă, cât şi celor care trăiesc în alte ţări. În urma experienţei acumulate până în prezent, poţi face o selecţie a subiectelor care-i impresionează în mod special pe basarabeni?
- Să ştii că salut cu mare mândrie în fiecare seară românii de pe ambele maluri ale Prutului, pe TVR Moldova şi TVR 3. Mă bucur că zilnic reuşim să oferim telespectatorilor noştri un produs comun de calitate, eliminând astfel graniţele informaţionale dintre noi. În plus, "Telejurnalul" pe care îl prezint e un stil care mi se potriveşte. Pot fi sinceră cu cei care mă privesc, astfel că merg acasă cu inima împăcată. Ce ştiri îi interesează în mod special pe basarabeni? Cele care le arată viaţa şi realitatea aşa cum e ea: cu probleme, dar neapărat şi cu bucurii. Un alt aspect pentru care basarabenii îşi dau tot interesul şi în care îşi pun toată speranţa e orientarea geopolitică a acestui petec de pământ aflat mereu într-o dilemă majoră. Iar aici, vreau să cred că emisiunile noastre, ceea ce facem noi la TVR Moldova, au o pondere însemnată. Revenirea postului nostru de televiziune în arealul mediatic, după şapte ani de lipsă a informaţiilor din România (din 2008, vreme de şapte ani, preluările de la TVR nu au mai existat, au fost interzise), reprezintă nu doar apropierea celor două maluri de Prut, dar şi un antidot la propaganda rusească. Dar pe lângă valorile româneşti, Telejurnalul de la TVR Moldova vine să promoveze şi valorile europene. Acesta e obiectivul nostru comun, pe care îl transpunem în toate ştirile, fie ele de ordin politic, extern, social sau economic. Ne dorim ca toţi cetăţenii să fie la curent cu informaţii de peste Prut, dar şi din spaţiul european. Rolul meu, în cadrul Telejurnalului, nu e doar de prezentatoare: mă implic în conţinut, realizez reportaje sau campanii, vreau să înţeleg bine mai întâi eu o informaţie, înainte să le-o "pun pe masă" oamenilor.
"În spaţiul basarabean, TVR Moldova e percepută ca televiziunea intelectualităţii"
Portret în ie
- Audienţele sunt pe măsura muncii şi a aşteptărilor voastre?
- Noi ne măsurăm audienţele după numărul de oameni care ne recunosc pe stradă, după numărul de soluţii pe care le oferim telespectatorilor şi după impactul campaniilor pe care le realizăm împreună cu colegii noştri. TVR Moldova e percepută ca televiziunea intelectualităţii, în spaţiul basarabean, iar reacţiile celor care ne privesc ne motivează să ne facem în continuare munca la fel de corect şi de onest.
- Totuşi, câtă încredere au basarabenii în televiziune, în general?
- Dacă e să ne uităm pe sondaje, atunci peste 90% dintre basarabeni se uită la televizor, iar cei mai mulţi preferă canalele de ştiri. Cu încrederea însă... Asta e o altă temă de discuţie, iar aici cifrele arată total diferit. Cu regret o spun, dar fiecare al treilea basarabean nu are încredere în nicio sursă media, iar dacă sunt rugaţi să numească instituţiile care, în opinia lor, manipulează, mass-media se află pe locul doi, după politicieni.
- Deci, nu s-ar putea spune că profesia ta, de ştirist, se bucură de respectul meritat...
- În general, lumea percepe presa ca un instrument politic. Mai e mult de lucrat la capitolul independenţă şi echidistanţă, iar războiul informaţional şi propaganda rusească, pe această filieră, sunt printre sarcinile la care ţara noastră rămâne încă restantă. Totuşi, dacă mă întrebi cum mă simt eu, ca ştirist, atunci cred că am marele noroc să-mi fac meseria împăcată. După un jurnal de o oră, să ieşi din studio ştiind că ai fost sinceră cu telespectatorii... Ei bine, pentru un jurnalist, asta e ceva! La fel, sunt fericită că n-am fost niciodată privită doar ca un chip frumos, care citeşte ştiri. Am o licenţă şi un masterat în domeniu, vin din presa scrisă, încerc să mă autodepăşesc zilnic şi nu am privit niciodată rolul de prezentatoare ca un trofeu. Asta e o muncă pe care trebuie s-o faci cu dedicaţie şi cu foarte multă responsabilitate. Iată credinţa mea!
În studioul de ştiri
- Eu cred şi simt şi văd că, în multe privinţe, noi am realizat această Unire: prin diverse proiecte culturale, prin înfrăţiri de judeţe, prin faptul că România e partenerul economic numărul unu al Republicii Moldova. Uite, chiar ieri s-a mai făcut un pas în această direcţie: anularea taxelor de roaming! Ceea ce apropie şi mai mult cele două maluri de Prut. Apoi să nu uităm că basarabenii n-au nevoie de viză ca să intre în România şi asta datorită regimului liberalizat de vize, dar şi faptului că peste un milion de moldoveni au cetăţenie română. Aşadar, azi ne mai desparte doar o vamă, pe care români ca mine trebuie s-o treacă pentru a merge de acasă - tot acasă! Ştii, de-asta eu mereu aleg să zbor, atunci când trec Prutul: pentru că aşa nu simt acest hotar. Pentru părinţii mei, de pildă, e o umilinţă să li se ceară actele la control atunci când merg la ei acasă, în România, după ce şi-au redobândit cetăţenia, în urma unei extrem de lungi aşteptări, după şapte ani de drum bătut pe la Consulatul României. Şi azi, când basarabenii pot merge în statele membre UE cu paşaportul biometric, redobândirea cetăţeniei româneşti se face doar dintr-un spirit naţional şi patriotic. Asta, pentru mine, înseamnă Unirea!
"Mi-e drag fiecare colţ de Chişinău"
Cu Oskar, motanul ei
- Toamna în Chişinău e profundă şi foarte colorată. Eu mereu am zis că trebuie să ne mândrim cu acest anotimp, care transformă şi cea mai tristă şi mai goală uliţă într-un tablou de poveste. Însă se întâmplă să mai şi sărim peste toamnă: de la soare puternic, să ne trezim cu o frumuseţe de iarnă. Uite, chiar acum suntem într-o zi ploioasă de noiembrie, cu un splendid covor de frunze afară, dar cu -2 grade şi chiar cu nişte fulgi care se lipesc de geam. E tare nehotărâtă toamna în Moldova. Cel mai mult îmi place să o admir de la balconul casei mele, care dă spre o pădure. De la etajul 7, pare atât de neatinsă şi de coaptă!
- Simţi Chişinăul ca fiind "locul tău"?
- Pentru mine, Chişinău înseamnă acasă. E locul unde mi-e drag fiecare colţ şi unde mă întorc mereu, pentru că aici mi-s rădăcinile şi părinţii. Cât de bine m-aş simţi într-o vacanţă, mereu mă cuprinde dorul de Chişinău! Chişinăul e un oraş cu de toate: are şi elemente noi, moderne, şi amprenta trecutului. E o capitală cu multe feţe, care se deosebesc de la un cartier la altul. Există un Chişinău românesc, cu vechi biserici şi spitale, cu Aleea Clasicilor şi cu clădirea Sfatului Ţării, unde s-a semnat actul Unirii, în 1918. Există însă şi un Chişinău care a rămas prins în trecut, cu renumitele "hruşciovci", clădiri vechi, cu 5 etaje, din anii 60 ai secolului trecut, în care apartamentele erau acordate gratis, pe timpul liderului sovietic Nikita Hruşciov. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să pomenesc şi cele mai frumoase clădiri de aici: Sala cu Orgă şi Muzeul de Artă, care au fost readuse la viaţă cu sprijinul financiar al României. După ani de renovări, cele două bijuterii arhitecturale sunt o mare mândrie pentru noi, chişinăuienii.
"Nu sunt actriţă, toate ştirile trec prin mine"
Lumini de toamnă
- Ai dreptate, de la ştiri, viaţa nu arată întotdeauna roz, deşi noi, la TVR Moldova, încercăm să promovăm cât mai multe lucruri frumoase. Totuşi, un reportaj dureros nu are cum să mă lase rece. Nu sunt actriţă şi toate ştirile le trec prin mine! Cea mai mare parte a zilei o petrec la birou: e un loc unde mă simt bine, pentru că avem o echipă superbă, muncim în regim alert, când e cazul, sau ne răsfăţăm cu o pauză relaxantă de ceai cu bomboane Bucuria. (râde) Puţinul timp liber încerc să-l petrec cu cei dragi şi să fac lucruri care mă împlinesc. Am învăţat să am grijă de universul meu interior, să-l feresc de energiile negative, de oamenii şi sentimentele expirate. Pentru asta, un rol aparte îl au cărţile şi călătoriile - nu aş putea trăi fără niciuna dintre ele. Citesc zilnic: am obiceiul de a începe câte 3-4 cărţi în acelaşi timp şi mi le rânduiesc în funcţie de stare. Ador autobiografiile, operele inspirate din întâmplări reale sau lecturile motivaţionale, deşi sunt momente când îmi place să mă cufund şi într-un roman de dragoste şi să-l trăiesc intens. Cărţile şi călătoriile îmi dau aceleaşi senzaţii - ambele mă poartă prin locuri noi şi mă îmbogăţesc spiritual. Apoi, un loc de frunte în casa şi în viaţa mea îl are pisoiul meu, Oskar, un British roşcat, de un an şi jumătate. E, la propriu, un premiu "Oscar", de care mă bucur în fiecare seară, când vin acasă obosită. În genere, toată lumea care mă cunoaşte ştie că iubesc enorm animalele: fac voluntariat pe la aziluri, am mereu în portbagajul maşinii hrană pentru pisici şi câini şi, neapărat, mă opresc de câteva ori pe zi, când zăresc vreun suflet amărât pe drum. Dar asta nu înseamnă că nu iubesc şi oamenii. Sunt o empatică şi mă doare suferinţa oricărei fiinţe vii. Încerc să fac bine ori de câte ori am ocazia. De câţiva ani, sunt ambasadoarea copiilor cu autism din Republica Moldova - e un titlu pe care l-am primit după ce am organizat mai multe acţiuni de caritate pentru aceşti micuţi. De fapt, asta m-a făcut să fiu şi mai responsabilă. Recent am realizat, la TVR Moldova, o campanie, "Diferiţi, dar la fel", care a izvorât tot din dorinţa de a promova egalitatea şi lecţiile de viaţă pe care ni le oferă zilnic oamenii de lângă noi.
- Decembrie, cu alaiul lui de sărbători, se apropie cu paşi repezi. Te bucuri de sărbătorile iernii?
- Cred cu tărie că sărbătorile de iarnă n-au vârstă. E o perioadă magică, pe care o trăim alături de familie şi care ne învaţă într-adevăr să fim mai buni. Încerc în fiecare an să nu exclud niciun element care face atmosfera specială: bradul cu luminiţe, darurile, filmele şi muzica de sărbătoare, vinul fiert cu aromă de scorţişoară şi, desigur, Moş Crăciun, chiar dacă marea dezamăgire a copilăriei mele a fost ziua în care am văzut-o pe mama lăsându-mi cadouri sub brad. Ne-am înţeles, eu şi fratele meu, să nu dormim toată noaptea, ca să-l vedem în carne şi oase pe Moş Crăciun. Aşa am şi făcut, doar că, în locul Moşului, am zărit-o pe mama, iar atunci a fost momentul adevărului. Ştii, cu anii, înţelegem că tot ce e mai scump nu se cumpără şi nu încape sub brad. Tot ce ne dorim este ca fiinţele dragi să ne fie sănătoase şi să ne apuce sărbătorile împreună. Magia acestor zile stă în noi, de fapt. Acesta e momentul pentru a ierta şi a uita toate dezamăgirile, pentru a oferi îmbrăţişări, iubire şi speranţă.
(Foto: Arhiva personală - 5)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
