- După prezentări publice strălucite, în care te-ai remarcat ca vorbitor de excepţie, aşa cum a fost la Festivalul Enescu, anul acesta te-ai confruntat cu o împrejurare aparte: a trebuit să vorbeşti la sărbătorirea tatălui tău, baritonul Nicolae Constantinescu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani. Ai fost un "purtător de cuvânt" convingător?
- Am fost îngrozitor de emoţionat! Propunerea a venit din partea Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, organizatoarea evenimentului, şi n-am putut să refuz. Răspunsul meu a fost: "Normal!". M-am interesat cu privire la program şi la cine şi ce urma să cânte, după care am zis: "Mi-e suficient! N-o să mă apuc acum să pregătesc o prezentare minuţioasă, că e totuşi vorba de tata şi de foşti studenţi de-ai lui şi de alţi apropiaţi!" În după-amiaza aceea, m-am dus la Conservator, că trebuia să mă ocup puţin şi de regie, şi de aranjamentele florale, când primesc un telefon de la mama, căreia îi spun: "Ştii, eu n-am pregătit nimic pentru prezentare". Pauză. Apoi, după câteva clipe, în stilul caracteristic mamei, aud: "N-o să vii să-ncepi să bâjbâi pe-acolo şi să baţi câmpii, nu?". Măi, în clipa aia, am şi ieşit pe uşa Conservatorului, m-am dus în Cişmigiu, că e la doi paşi, m-am aşezat pe-o bancă şi m-am apucat să-mi scriu o prezentare ca la carte, pentru fiecare moment al programului. Şi din nou s-a dovedit că mama a avut perfectă dreptate. Am fost mult mai liniştit, mi-am stăpânit mai bine emoţiile. Iar tata a fost extrem de mulţumit. M-am temut să nu-l copleşească emoţiile, dar s-a ţinut tare, a fost dârz!
Cult@rt
- Am pregătit o emisiune, cel puţin pentru prezentator, mult mai grea. Orice modificare de grilă TV e de dorit să vină şi cu nişte schimbări mici sau poate chiar mai mari în felul în care e propusă spectatorilor o emisiune sau alta. Aşa că şi noi ne-am gândit să operăm nişte modificări: am umblat puţin la decor, am umblat puţin la lumini, deci la modul în care e împachetată emisiunea. Însă aceste schimbări de ambalaj trebuie să fie susţinute de o schimbare editorială ceva mai pregnantă şi, dat fiind că asta e o emisiune care se face cu puţini oameni şi din puţine resurse, pentru a încerca să-i ridicăm şi mai mult nivelul, am zis să plusăm pe partea de invitaţi. Aşadar, în noua formulă, avem câte trei invitaţi în fiecare ediţie - "Cult@rt" continuă să se difuzeze în acelaşi ritm: de luni până vineri, de la ora 22:00, câte 48 de minute în fiecare zi. Desigur, informaţiile furnizate de invitaţi vor continua să fie "împănate" cu oferta culturală primită de la studiourile teritoriale, dat fiind că, încă de la început, "Cult@rt" a fost gândită ca un magazin care să reflecte ce se întâmplă relevant, la nivel cultural, nu doar în Bucureşti, dar şi în ţară. Şi, nu în ultimul rând, apropo de noutăţi: tot din 1 octombrie, de cel puţin două ori pe săptămână, până pe 21 decembrie, avem "Momentul Centenarului", o idee foarte bună a colegilor mei: în funcţie de afinităţile pe care le are fiecare, facem un compendiu al celor mai importante momente culturale întâmplate în această sută de ani. În plus, pe lângă "Cult@rt", tot din 1 octombrie şi tot de la ora 22:00, dar duminica, mai am pe TVR 3 şi tranşa a doua din interviurile pe care le-am realizat la Festivalul "George Enescu". Interviuri pe care le iubesc...!
O carte relaxată: "Rosé"
- Anul acesta e marcat şi de apariţia unei noi cărţi care-ţi poartă semnătura şi se recomandă cu un titlu savuros: "Rosé".
- Dintre toate cărţile mele, aş spune că "Rosé" este cartea care nu a avut nicio miză evidentă în spate. Şi cred că asta a şi făcut-o să iasă aşa cum a ieşit: o carte foarte relaxată, care le vorbeşte foarte multor oameni, fiecăruia în limba care-i place lui cel mai mult. Eu scriu de multă vreme, mult şi împrăştiat, prin tot soiul de locuri. La un moment dat, azi, unul, mâine, altul, poimâine, poate alţi doi-trei oameni, au început să-mi spună: "Da' noi, dacă vrem să-l găsim pe Marius Constantinescu undeva, cu toate ale lui, unde-l găsim?" Şi-am zis: "Foarte bună întrebare! Da' chiar: eu unde mă găsesc pe mine?". Atunci mi-a îmbobocit ideea de a aduna multe dintre textele mele, într-o carte. Nu e prima dată când se întâmplă asta. Dimpotrivă! Cărţi din compilaţii de texte face multă lume.
- Şi titlul? De unde până unde... "Rosé"?
- "Rosé" - pentru că sunt pasionat de domeniul enologic şi pentru că, de nişte veri încoace, rosé e vinul pe care-l frecventez cel mai mult în perioada verii, iar eu am gândit cartea ca o carte de vară, o carte uşoară, cu care să mergi în vacanţă, care să te acompanieze pe parcursul unui zbor de 3 ore cu avionul, pe care s-o iei pe plajă, unde poţi s-o şi uiţi, că nu-i nicio problemă, poate s-o găsească altcineva şi s-o citească. Nu e genul de carte care să te schimbe pe dinăuntru, să zici: "Doamne, uite-l pe-al doilea Kundera!" (râde) E exact genul de carte pe care o citeşti într-un fel hedonist, aşezat şi liniştit în sinele tău. Aşa mi-am dorit să fie şi - slavă Domnului! -, din reacţiile pe care le-am primit, aşa a şi ieşit.
Pe urmele lui Harry Potter
- Sigur! Maria a avut - sper! - o vacanţă frumoasă, în care am fost la mare, ca în fiecare vară, a avut câteva reprize de petrecut cu bunicii paterni la ţară, cu căţelul, ceea ce reprezintă una dintre bucuriile maxime şi constante ale vieţii ei, şi, în vara asta, am încercat, în premieră, şi un alt tip de ieşire, pentru că totuşi Maria are de-acum 7 ani şi se poate merge cu ea mult mai confortabil şi în alt fel de vacanţe decât acelea la mare sau la munte, aşadar am dus-o 5 zile la Londra. Am ales Londra pentru că Maria e ahtiată după tot ce înseamnă Harry Potter şi universul magic de sorginte britanică şi pentru că şi Ioanei şi mie ni se pare că Londra este unul dintre cele mai prietenoase oraşe cu copiii.
- Dincolo de aceste ieşiri "domestice", pasiunea pentru călătorii ţi-o mai hrăneşti?
- Chiar mâine dimineaţă, la 6:00, am avion şi plec la Amman, în capitala Iordaniei. O să fie o călătorie un pic de treabă şi un pic de plăcere. Explicaţia e că anul ăsta a venit la mine cu o provocare foarte frumoasă: am fost ales să fiu ambasadorul principal al filmului "România neîmblânzită", documentarul despre viaţa sălbatică a României. Propunerea m-a bucurat foarte mult, pentru că eu chiar sunt un iubitor de natură, nu doar a celei pentru care trebuie să mergem în vârf de munte, ci şi acelei pe care o putem descoperi şi pe marginea trotuarului, sub înfăţişarea unei gărgăriţe delicate care-şi ia zborul. Aşadar merg în Amman pentru că acolo se organizează un festival de film european, pe care "România neîmblânzită" îl deschide, iar eu voi povesti despre acest documentar. Şi mai am plănuită o aventură: pentru că în iarna asta împlinesc 40 de ani, am zis să marchez cumva momentul şi i-am spus Ioanei că trebuie să mergem doar noi doi undeva, departe. Prin urmare, o să-mi iau concediu la sfârşitul lui ianuarie şi, vreme de trei săptămâni, o să plecăm prin Asia, adică în Thailanda, Cambodgia, Myanmar, Singapore şi Malaezia. Nu ştiu cum o să fie, dar sper să iasă frumos!
Foto: LUCIAN NĂSTASE
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
