Alecsandru S
| Nume | S |
| Prenume | Alecsandru |
| Locatie | Timisoara |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | timishan_ct |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Alecsandru S
Afisare: 1 - 40 din 54 comentarii
- Un articol pe "gustul" meu. :P03.12.2010, 17:35
Pur si simplu sunt nebun dupa mere (Ionatane mai exact, dar mananc si alte soiuri, preferandu-le insa pe cele romanesti),...Adesea, mancand un mar, imi imaginez ca numai ce l-am cules, si stau sezut sub coroana pomului, bucurandu-ma de savoarea acestui fruct zemos ce-mi trosneste cand il musc.Imi plac mai toate fructele (si legumele), dar cum Leul e "regele junglei", cum Trandafirul este "regina florilor", pentru mine maru`-i "ofranda Pamantului adusa omului". ;;) Iubesc merele cu toata fiinta mea,...iubiti-le si nu veti regreta !.
Fructele de aur ale sanatatii: MERELE
16.09.2010, 15:18
Un lucru de luat in considerare dupa cele mentionate de antecomentatorul meu.Mi-a facut placere sa parcurg acest articol, entuziasmat fiind de subiectele iesite din comun.Personal, sunt neutru, si nu fiindca inaintea mea cineva a sesizat niste "nereguli", ci tocmai pentru ca nu pot proba singur adevarul faptelor si al personajului principal, Natasa Beketova.Dat fiind ca am credinta in unele lucruri (traite unele pe propria piele, si greu de acceptat din partea celor carora le-am povestit cate ceva), jumatate inclin sa cred, iar jumatate nu, din ideea de-a nu ma lasa usor pacalit.Singurul lucru deranjant pentru mine cand citesc ceva, orice (se considera ca sunt persoane avizate cei ce scriu articole, carti, studii, etc), este gramatica defectoasa a Limbii Romane, si nu fac referire doar aici, ci in general, in toate medile de informare.Eu, ca simplu cetatean, chiar daca mi se da dreptul la o opinie vis-a-vis de un articol, nu prea are importanta cum ma exprim in scris (gramatical), insa autorul intotdeuna este obligat de meserie sa stapaneasca foarte bine gramatica.Caci, autorul unui articol este, nu numai formator de opinie, ci pentru o multime de ignoranti poate fi un model, iar daca autorul are lacune, "turma" il poate urma, considerandu-l scolit, deci, cu carte si stie ce scrie si ce exprima.Asadar, pe langa esenta acestui articol, face mult si gramatica.
Natalia Beketova - femeia cu 120 de vieti
16.09.2010, 14:42
Atat de frumoase povesti are satul romanesc, cu oameni ce au respect fata de inaintasii lor, fie si prin purtarea traditiilor pe mai departe.Superb articol, minunat !.Cata bucurie poate exista inca in unele parti ale tarii, acolo unde un lucru facut se vrea bun si de bine facut.Cum mi-am mai exprimat intr-un articol pe aici pe Site (era vorba despre satul maramuresan, cum "moda" caselor in colturi si culori tipatoare strica mostenirea arhitecturala din strabuni, cu acele porti cioplite traditionale, specifice,...), nu ma tem ca va disparea comoara noastra nationala (traditiile), caci odata stiute de cei din afara lor si apreciata pentru originalitatea si bunu-gust, vor fi dorite sa le puna in practica acestia.Nu ma tem de disparitia lor (cum multe s-au uitat, ori nu se mai tin dintre traditii), fiindca, undeva ele sunt consemnate, si oricand pot renaste.Chiar daca nu la forma lor initiala, si tot se va reauzii de traditii romanesti din mosi-stramosi.Foarte frumos si acest articol, si felicitari autoarei !.La cat mai multe astfel de povesti romanesti, din cultura noastra.Pur si simplu ador portul popular romanesc, diversitatea sa, cat si muzica populara,...Ce minunatii avem, si multora le este rusine de ei ca sunt romani.Pacat !. :)
11.09.2010, 19:15
"Scurtuta" povestirea, dar foarte reusita !, si cu emotii vii, de dragoste de frumos.Eu n-am pasiunea cititului, desi am avut si eu in casa posibilitatea unor carti de valoare, dar ceva povesti stiu c-am citit, printre care si "Fram ursul polar" (care si acum este pe undeva printre alte carti ale copilariei).Nu-mi mai amintesc prea mult continutul, dar si mie mi-a placut.Cel mai mult din acest articol m-a impresionat partea cu animalele de circ si pasarile de colivie.Cand eram copil, si eu am fost la circ, dar undeva dupa majorat la scurta vreme, am inteles si eu ca nu este in regula sa "rapesti" din mediul natural un animal (adesea de pui), si sa il chinui pentru vanitatea personala si profitul material.Astazi, la 32 de ani, sunt complet impotriva circului cu animale, mai ales animale salbatice (caci cele domestice, o parte dintre ele, se lasa mai usor dresate, dar nici asa nu-i corect).Cand este vorba de circ, mereu ma pun in situatia in care niste lei, sau tigrii, ori elefanti sau camile, m-ar tine prizonier undeva, intr-o pestera ori intr-o fundatura de drum, si zi de zi sa se amuze pe seama mea ca "le apartin".Si mie imi plac foarte mult animalele, si totusi, mi se pare nefiresc sa "deti" unul care nu isi are locul langa om (pisica am, si as vrea si caini, si cai, si rate, si iepuri, dar mi-ar placea sa pot dispune de o casa cu curte inainte).Pasari de colivie nu cred ca voi tine, caci si eu ma gandesc la dreptul la libertate al acelor suflete (chiar daca stiu ca sunt incubate si vandute, si poate nu ar supravietui in natura).Multumesc foarte mult !, si pe aceasta cale, celei ce mi-a recomandat si aceasta minunata povestioara (fiind o mare iubitoare de carti, de mistere, si nu in ultimul rand, de animale).Un sfarsit de saptamana deosebit fiecaruia, o viata linistita si implinita, si sa iubiti sincer tot ce-i frumos !.Salutari calduroase din Timisoara !. :-h
02.09.2010, 18:15
Foarte interesant articolul !.Spre rusinea mea, recunosc ca mai toate informatiile de aici imi erau straine.Mi se par destul de motivante ca de acum inainte, pe cat posibil, sa fiu mai atent la ce mananc.Macar sa nu fac exces (nu ca mi-ar sta in fire).Din pacate, foarte mult tine si de noi ce anume ne "baga" pe gat industriasii.Atata vreme cat avem posibilitatea sa aflam ce mancam, ce contin alimentele pe care le credem "minunate", nu ne mai ramane decat sa fim constienti de urmari si sa ne schimbam proastele obiceiuri.Sunt convins ca vor urma niste schimbari majore in industria alimentara, cand oamenii de rand vor fi saturati sa tot fie mintiti si manipulati, pentru profiturile catorva (in intreaga lume "civilizata").Sanatate voua, atentie la ce mancati, si salutari calduroase din Timisoara !.
Cum se manca acum 100 de ani si de ce erau oamenii mai sanatosi
30.08.2010, 15:52
Nu m-am gandit niciodata ca nasterea unei viori implica atatea si atatea amanunte (secrete).Niciodata n-as fi crezut ca o vioara ajunge sa capete forma dupa niste ritualuri.Extraordinar !.Uimitor mi se pare cum doar cativa stiu sa "culeaga" lemnul necesar lutierilor, dupa niste aprecieri parca soptite de Creator acestora.Cu atat mai mult, imi pare nemaipomenit ca celebrele viori realizate in Cremona sa aiba "radacini" in Bucovina noastra.Inseamna ca aceasta parte de lume are ceva special in ea (prin deductiea textului).Frumos !, da` macar sa fie cunoscut de intreaga lume si acceptat ca fiind adevarat.Facand o comparatie intre noi si "fratii" nostri italieni, si tinand cont de intregul parcurs istoric al fiecarui neam in parte, ei s-au remarcat in lume cu impuneri, iar noi suntem "mamaligi" pentru ca ne lipseste aceasta tendinta.Pe noi nu ne-a interesat sa fim bine vazuti si cunoscuti de temut altor popoare.Legitim se naste o intrebare: daca lemnul ce a facut celebre atatea viori cremoneze nu era, lutierii ce au dat forma instrumentelor ar mai fi fost la fel de apreciati dupa veacuri ?.Consider ca obligatia morala a celor ce au descoperit acest amanunt liant intre lutierii cremonezi si originea lemnului prelucrat, este sa faca cunoscut pana acolo unde in manualele de istorie muzicala sa fie scris.Altfel, suntem pe mai departe cocosati de cei ce pozeaza in invingatori pe spinarea noastra.Daca asa stau lucrurile, nu trebuie lasat doar la acest nivel, ci sa ne impunem acest aspect.Pe langa cei ce au desavarsit arta prelucrarii unei viori, pe langa cei ce au desavarsit arta interpretarii la ea, meritam sa fie cunoscuta si zona de unde s-a "rupt" de Pamant lemnul necesar viorilor celebre.De asemenea, n-am stiut nici de faptul ca imnul Israelului este la origine un cantec bucovinean.Multe amanunte interesante.Un articol foarte reusit, si felicitari autorului acestuia, Sorin Preda !.La cat mai multe astfel de inspiratii culturale, cu salutari din Timisoara !. :-h
Calugarii lutieri din Bucovina
12.08.2010, 17:26
Imi cer mii de scuze !, da` nu ma pot abtine, sincer,... :))))))))) (si acum sa ma explic, cum sta bine unui copil) Excelenta Sa Wojciech Zajaczkowski, probabil nu stie (sau stie, dar n-a vrut sa ne dea doua palme, ca de-asta este un fin diplomat), cum ca, la noi, s-au facut disponibilizari din sistemul de stat ca sa se angajeze frati, surori, verisori, matusi, unchi, bunici, soferi, portari (ultimele doua categorii profesionale cred ca domina sfera politica din conducerea actuala, si dintre multi ambasadori, cel putin asa se comporta si atat i duce mintea, de-o bariera ori un schimbator de viteza coordonat cu ambreajul).Ah !, si ca sa duc sarcasmul la cel mai inalt nivel (doar suntem la nivel inalt aici), Romania are aproape 0 % absorbtie de fonduri europene, iar Polonia pana spre 80 %, pentru ca primii au lasat totul celor din urma, sa prospere.Iar, la noi se importa masiv, nu ca n-am avea de unde sa ne facem singuri, dar sigur suntem vanduti de nemernicii care au fraiele tarii acum, dar si tradati de incompetenta acestora. :))) (glumesc, glumesc !, nu si cu ultimul punct) Serios vorbind acum, un articol foarte interesant, si cu talc.Pacat ca nu este citit de cine trebuie, sau, poate ca dintre cititorii acestor randuri vor fi candva la conducerea Romaniei si vor face ce au facut prietenii nostri polonezi, adica, sa fie prudenti, nu sa joace Table la San Moritz ori San Tropez cand tara este sub zapezi sau inundata.Momentan trebuie sa recunoastem, nu prudenta ne caracterizeaza de sus pana jos, ci manelismul grobian (sper ca n-am reusit performanta unui oximoron prin comparatia de final !?).Cu toata sinceritatea si simpatia, felicitari tuturor celor care-si iubesc Polonia natala si au grija de ea, cum o mama isi apara puiul de orice primejdie !.Jos palaria, si salutari polonezilor, din orasul de pe Bega, Timisoara !. :-h
WOJCIECH ZAJACZKOWSKI - Ambasadorul Poloniei la Bucuresti
12.08.2010, 16:56
Am mai citit astfel de articole (multe dintre ele aici recomandate, sau in formatul tiparit), am mai ascultat la TV povestiri, si parca tot nu-mi vine sa cred ce orori au avut loc.Nu faptul ca pun la indoiala, nici vorba, ci greutatea emotiilor produse ma fac sa cred ca este inacceptabil asa un sistem, ca probabil pus intr-un asemenea concurs de imprejurari, as fi actionat numai cu indurare nu.Doar citind aceste randuri si ma revolta spurcaciunea multora care au slavit si slujit un sistem bolnav de paranoia si megalomanie.Nu pot sa nu ma gandesc ce suflete inchegate aveau cei ce adulau si puneau in miscare asa ceva (dintre ei traind foarte multi si astazi, atat din fostul sistem comunist cat si formati de vechile conceptii ramase sa respire in continuare, si dupa `89).Pur si simplu doare, doare sufletul.Greu de acceptat ca asa ceva isi avea rostul, ca niste bolnavi sa distruga mii, sute de mii de vieti poate. :( Speram sa nu se mai repete.
Povesti impotriva uitarii: Regina din Ribita
29.07.2010, 19:15
Cata vreme sunt amintiti cu diferite ocazii (precum acest scurt articol) alaturi de multe altele, acesti romani care ne-au facut si ne mai fac cinste priun realizarile lor, acestia nu sunt pierduti de origini.Pe de alta parte, poate ca ne este harazit sa nu ne stim oamenii de vaza, cei care aduc lumina asupra Romaniei odata cu ceea ce materializeaza gandirea lor.Poate ca nu ne este dat sa fim mandrii de cei ridicati dintre noi ca neam sa contribuie la binele omenirii.Revin,...cat timp vor exista oameni care le amintesc numele, nimic nu-i pierdut.Probabil ca la noi invidia este cu mult mai mare, ba chiar inghite cu solzi, cu blana cu tot, spiritul de unitate, de fratie.Mai bine insa sa nu generalizam.Bravo lor !, celor ce ne-au dus numele tarii peste granite, si bravo lor !, celor ce ne vor reprezenta peste alte veacuri cu ale lor contributii spre binele omenirii.Sa nu uitam insa ca, multe dintre "incununarile" de mare succes ale strainilor, au fost "sustrase" de la ai nostri.Personal, sunt mandru sa ma fi nascut in aceasta tara, nu doar datorita acelora care ne-au facut cunoscuti in lume, ci din mai multe motive. :)
Un paradox romanesc: Celebri in lume, acasa necunoscuti
29.07.2010, 18:16
Mi-a placut foarte mult si acest articol, acest interviu cu ceea ce le vorbeste animalelor.Mi-a placut si cum ca, defapt animalelor nu le place sa credem ca le suntem stapani, ci prieteni (mi se pare corect, ca doar nu posedam un obiect fara viata).Odata ce parcurgeam randurile, mai de la inceput, mi-am amintit de "Dr. Dolittle", care mi-a placut foarte mult, si cu drag ma voi uita la acest film mereu.Frumos, frumos articolul, cu felicitari autorului !.
Femeia care vorbeste cu animalele
22.07.2010, 16:36
Superba povestirea !.De fiecare data insa cand citesc asa ceva, unde cel om de spune lumii lucruri nestiute, rare, misterioase, mai zice si ca se va pierde in negura vremii despre ce povesteste, ma intristez.La modul general, nu-mi place pesimismul, poate si de unde ca, odata ce mie si unora ca mine le place sa asculte, sa afle despre ceva minunat din viata, si pretuim ceea ce ni se destainuie, atunci am sentiment ca nimic nu se va pierde (cel putin nu in cursul vietii acesteia), si mai cred ca mereu,mereu si aevea vom intalni ceea ce a mai fost candva.Drept e ca ignoranta si nepasarea multora parca arata drumul uitarii, da` multi sunt si cei ce stiu sa pretuiasca frumosul si ce-i mai bun de la Mama Natura.Nadajduiesc ca nu suntem pierduti de tot, ci doar rataciti, insa ne vom intoarce la fiinta noastra fara doar si poate.Superba povestirea, si felicitari autorului pentru marinimia de-a impartasi semenilor frumosul !.
22.07.2010, 16:15
Mi-au placut foarte mult accentele sinistre, si-mi imaginam o calatorie in acele locuri bantuite, da` parca de-a dreptul nu m-as incumeta sa scotocesc cu vizita respectivele ruine,...nu de alta, dar nu se stie cat adevar sta in vremurile Oltenitei. :) Frumos articolul, cu felicitari si inspiratie pe mai departe lui Horia Turcanu !.
Misterioasa poveste a Domnitei de fum
11.07.2010, 11:18
Povesti atat de frumoase, fotografii de suflet splendide, un articol de companie pentru un scurt timp menit sa-mi fie si mie amintiri de neuitat (macar o parte).Cum nu stiu mai nimic despre orasul de pe Cibin, orice se leaga de acest burg si-mi este recomandat cu caldura de catre DRAGUTA MEA (careia-i multumesc !, pentru toate articolele revistei "Formula AS", nu ca n-as putea citi si singur dupa pofta inimii, da`-i mai cu farmec sa mi se ofere spre citit), este bine-venit, fiindca ma bucura.Ma bucura mai cu seama ca-s povesti din tara mea, ma bucura ca sunt povesti de la romanii mei, si cata daruire si din partea autorilor acestor randuri,...I felicit pe toti cei carora le-am citit deja macar un articol, cat si celor ce-mi vor aparea inaintea ochilor si ma vor desfata cu alte minunatii de-ale noastre ca neam.Cum spuneam (sau, n-am spus ?!), incet, incet parca ma indragostesc de Sibiu, insa nu l-as da la schimb cu Timisoara, si cu nici un alt oras, visul meu de trai la casa neputandu-se incadra in peisajul urbanistic citadin.Anumite drumuri mi-or putea duce pasii la Sibiu o vreme, dar nu-i sigur momentan, insa, cu nerabdare mi-as imbata simturile pe strazile acestuia,...mai vreau, mai vreau !, caci imi pare un vis tot ce citesc despre Sibiu.Autoarei, si oricui are inima deschisa la frumosul tarii noastre, o Duminica fermecatoare, plina cu fotografii de inima si suflet !. :-h
Asta Vara La Sibiu - Occidentul de la portile Orientului
10.07.2010, 18:26
Intra-adevar, un articol aerisit, prin el trecand la fiecare trei cuvinte, la fiecare trei randuri, briza bucuriei.Acea bucurie de-a trai.Si eu sunt timisorean, de aproape 30 de ani (eram mucea cand venise mama cu mine si fratele meu mai mic in Timisoara, din Constanta), si desi am fost si prin Bucuresti de cateva ori (avem niste rude acolo), ar fi ultimul oras din tara in care as locui, sincer. :P Bine !, nu spun ca-n Timisoara s-a cladit Paradisul, ca si aici ce gasesti printre oameni, de cel putin 10 ani incoace, te iei cu mainile de cap, insa pentru mine Bucurestiul, ca mediu de trait toata viata, este Bau-Bau in carne si ciolane. :))) Felicitari timisoreanului meu Florin Barbu, pentru curajul de-a renunta la iluzie, pentru o viata de familie implinita, fericita !, intr-un loc mai sanatos pentru trup si suflet, decat in arogantul si barfitorul oras cosmopolit Bucuresti.Sanatate si numai bucurii lui Florin, alaturi de familie si cei dragi !, si, cine stie, poate ne vom intalni curand la Sibiu,...la un ceai (sa vedem ce decide si cum iese virgula la radical).Numai de bine, la toti, intr-o seara cu apus de Soare deasupra Timisoarei !. :-h
10.07.2010, 17:54
Recunosc cu rusine ca nu prea stiu despre istoria Basarabiei, despre ce inseamna ruptura acestui tinut de Romania, insa, probabil fiindca am strabuni din acele locuri ma face sa vibrez la orice se spune pe oriunde despre Basarabia, despre Moldova de peste Prut.Din cate stiu, bunicul meu din partea mamei, era nascut in Basarabia,...si cine stie cate rude nestiute mai sunt pe acolo ori imprastiati in zari de acel regim ce-a tintuit vremii si Romania.Mi-ar placea foarte mult, m-ar bucura nespus, sa se uneasca cat mai curand posibil Basarabia cu Romania, intocmai cum s-a petrecut intre Germania de Vest si cea de Est.Din pacate, cum se spune si in interviu, "Politica imparte,...desparte". :( Sper, din idealismul ce ma caracterizeaza, sa traiesc momente de glorie ale omenirii, una dintre ele sa fie fara granite, iar banul sa fie spulberat de troc, cum era odinioara, si astfel cred ca dusmania s-ar diminua mult, mult,...Visez.Cat despre Alexandrina Hristov, nu cred sa fi auzit de ea pana mai alaltaieri, cand acea persoana ce-mi recomanda cu caldura articole din "Formula AS", mi-a aratat prin favoritele ei ceea ce m-a captivat si pe mine prin originalitate, prin "altceva" (ca de obicei, are gusturi frumoase).Persoana din centrul atentiei acestui interviu mi se pare ca are multe de daruit, si-i doresc sa aiba parte de iubire pe mai departe, sa intoarca lumii ceea ce-o poate construi mai frumos spiritual !.Cu sinceritate, un articol inaltator, profund, si felicitari !.La cat mai multe reusite, si Alexandrinei, si autoarei acestui interviu !.Salutari din Timisoara, tuturor !. :-h
Alexandrina Hristov - "Fata care merge pe jos" a ajuns departe!
05.06.2010, 20:04
M-a bucurat foarte mult si acest articol, acest interviu, atat ca si format, dar mai ales fiindca rezonez cu gandurile si principiile exprimate de catre Oreste Teodorescu.Am aflat lucruri interesante din recutul sau, si astfel ma simt mai aproape prieteneste de persoana sa, si ma bucur sa constat ca este un om de treaba, ca s-a "metamorfozat" in bine, in ceea ce inseamna uman.I urmaresc cu interes toate episoadele din "Codul lui Oreste", chiar daca fiecare emisiune de Vineri seara isi are publicul sau cu ale sale tendinte interioare.Sa ne fii sanatos, prietene Oreste, si sa ai o viata implinita si fericita alaturi de familie si cei dragi !.Numai de bine tuturor !. :)
ORESTE TEODORESCU - "Cunoaste-te pe tine insuti, ca sa devii asemenea zeilor"
08.04.2010, 19:43
Multa asemanare cu o persoana draga mie, careia la randu-i apreciaza pozitiv acest interviu al autoarei Ana-Maria Sandu, si poate fii o pilda oricarui ratacit adolescentin.Imi recunosc saracia literara din viata mea, dar ma consider norocos avand in sufletul meu si aproape de mine o tanara indragostita de carti, care-mi recomanda frumosul intre randuri scrise, si pot spune ca merita efortul cultivarii atractiei catre literatura.Desi antenistul Mircea Badea m-a bagat de tot in ceata cu privire la persoana lui Mircea Cartarescu (nici acum nu inteleg de unde a plecat repulsia celui dintai fata de Mircea cartarescu), si poate ca sunt mai curios sa vad cine este acest scriitor, ce valoare are pentru Romania, pur si simplu pentru ca nu stiu nimic despre acesta, si chiar daca il urmaresc destul de regulat pe cel din gura presei, nimeni nu ma obliga sa cred orice spune.Un interviu reusit ce mi-a starnit curiozitatea, cine stie, poate imi largesc orizontul literar autohton si voi "devora" macar un titlu de Mircea Cartarescu.Rezonez cu acele amintiri ale Anei-Maria Sandu, in care la Revolutie, cine a trait acele momente, nu-i vor putea fi niciodata inlocuite de nimic (eu aveam 12 ani aproape, si mai tin minte).Mult succes pe mai departe cu inspiratie literara, autoarei Ana-Maria Sandu, si sanatate !.
ANA-MARIA SANDU - "Literatura mi-a imblanzit demonii"
08.04.2010, 17:10
Intr-adevar, este nevoie de intelegerea si spiritul de initiativa al unora, ca treburile sa mearga inspre bine si la noi, insa, pana la o generatie de conducere responsabila si cu interes pentru o societate sanatoasa, mai este de luptat.Fireste, merita efortul, doar ca este si un test al caracterelor puternice si cutezatoare, caci multi se pun la drum si dupa 10 de metri cauta o bordura pe care sa sada, intrebandu-se daca merita sa mai continue.Mi-a parut foarte amuzanta intamplarea cu "...saru` mana, Ursica". :))) De felul meu sunt optimist, dar nu pot scapa din vedere nici marlania unora ce respira inutil printre noi, considerand ca li se cuvine tot, tot.Ma refer la faptul ca, pana si intre cei multi tineri care dau sperante, pot fi duplicitari, care sa-si cladeasca o imagine buna, pana ajung la randul lor sa controleze niste semnaturi si stampile, si iarasi putem fi dezamagiti.Cel mai mult ar trebui sa ne temem de fenomenul care are loc sub ochii nostrii, acela in care, actualii imbuibati, au copii si nepoti, pe care-i plaseaza in pozitii cheie, apropiati de varstele celor care au viziuni responsabile dintre liceeni, si astfel, roata se rostogoleste mai departe, cu spitele subrede.Sper totusi sa apuc sa vad si eu (ca nu am decat 32 de ani), schimbari majore la toate nivelurile sociale autohtone, sa avem si noi o alta haina in lume, cea umana in primul rand.Si, sa nu uitam ca, foarte multi oameni sunt egoisti deveniti, cand au simtit pe pielea lor cum le sunt incalcate drepturile si sunt manipulati grosolan, si asa ajung sa nu le mai pese de nimeni, cat despre caini ce sa mai spunem.Mult succes in tot ceea ce intreprindeti !,...macar sufleteste sunt alaturi fata de astfel de programe.Salutari din Timisoara !.
Solidaritate cu animalele strazii - Monica Davidescu - "Ne cautam aliati in licee"
17.02.2010, 06:14
Ma bucur foarte mult de fiecare data cand citesc asa ceva, cand vad ca mai sunt romani ce-si iubesc tara, ca fac cu pasiune ceea ce fac.Si, mai ales, alaturi de cel ce-si expune trairile romanesti, ma simt si eu mandru ca sunt roman, si ca, totusi, sunt multi straini care ne apreciaza, mai ales nu pentru locatiile in care s-a investit pentru a fura ochii, ci pentru ceea ce ne este specific.Sincer ?!, mie nu-mi pare rau ca cei cu mintea-n dunga isi distrug autenticul.Nimeni nu te obliga sa-ti faci rau singur.De ce nu-mi pare rau ?, pentru ca cei ce iubesc traditiile autentice romanesti si cultura fiecarui loc singular, cu siguranta vor investi in ceea ce altii n-au stiut sa vada, in goana lor dupa inavutire imediata.Eu daca as avea bani sa-mi permit niste afaceri, una din ele ar fi traditiile romanesti, si atata vreme cat exista fotografii vechi, de la o simpla lingura specifica unui loc, si pana la o casa cu arhitectura zonei, nu pot plange ca s-a pierdut ceva.Ba cred chiar ca multi se vor orienta taman pe ce s-au saturat altii sa vada zi de zi, distrugandu-si cultura, traditiile.Se poate face 5 Km. mai la deal ori mai la vale, un alt satuc, apropiat de cel mutilat de mandrie, chiar daca respectivele case si interioare vor fi proaspete, nu de 100 de ani, pentru ca, traditia este sufleteasca in primul rand.Sunt complect pe langa acest domeniu, Turism, dar ceva ma face si pe mine sa cred asemenea, ca turismul traditional are un potential urias in tara noastra, si ca va fi pana la urma unul dintre avantaje, sa ne mearga bine.Tine si de legi, dar tine si de noi.Mult succes pe mai departe si cu bine sa fie toate !.
17.02.2010, 05:40
Cred ca cei mai multi ar accepta foarte usor zicala "Intelepciunea vine cu varsta", dar eu sunt convins ca varsta nu are a face cu intelepciunea, ci pur si simplu, omul o are sadita odata cu sine, au ba.Sa creada fiecare ca va fi mai bun, cu mintea limpede si cu un moral mai bogat odata cu trecerea anilor, este ca si cand s-ar scuza pentru fiece imbecilitate spusa sau facuta anterior.Acusi 32 de ani ce-i voi implini, dar mie o simpla azvarlire de ambalaj in urma (la ingurgitat te miri ce, pe fuga) ce vad la unii semeni, imi spune tot despre respectivul individ.Cat despre a cata si de-ale sufletului, nu numai bani, convins sunt ca tine de fiecare, de puterea sa launtrica de-a simti viata, sufleteste, nu dupa papilele gustative sau mandria de-a poseda ceva.Copilarind si formandu-ma intr-un oras mare (Timisoara), da` mai ales de zece ani incoace, si eu visez la oameni senini, sinceri, cu respect fata de cel de langa, insa,...parca doar visez.Iarna ?!, frumos anotimp, si din povestirea de mai sus a celui ce ne este Grigore Lese, imi amintesc si eu copilaria, cu timpuri mai calme decat acum, mai agale.Acum, ajuns-am sa-mi doresc omatu`, in principal sa nu mai aud scartaieli de roti, demarari, manele la colt de strada bubuind din masina vre-unui "realizat", motociclete intr-o roata,...Intelepciunea si respectul fata de ce este imprejurul fiecaruia, nu vine odata cu varsta.O ai odata cu tine venit pe lume, ori nu o ai deloc.Pentru ca, nu-mi pot inchipui un oarecine care sa-l asculte horind pe Grigore Lese, dar sa nu puna capacul la tomberon inapoi, la locul sau, sau sa nu-si lase masina taman pe trepte la intrarea-n bloc.Drag de muzica noastra romaneasca, o are cineva cu sine odata venit pe lume, au ba,...Multa sanatate domnului Grigore Lese, si sa-si implineasca toate visele de roman, in romaneste !.Salutari tuturor, si nu fiti lasi sa fiti intelepti !.
Grigore Lese - "Sa mai umblam si dupa suflet, nu doar dupa bani"
25.12.2009, 19:25
La Revolutie nu aveam inca 12 ani impliniti, da`-mi amintesc destule din acele zile de spaima si groaza.Eram la scoala in Timisoara (unde am crescut si inca mai locuiesc).Pe atunci nu-mi dadeam seama prea mult ce insemna sa nu mai fie Ceausescu la putere, dar eram entuziasmat de fiecare data cand eram in centrul orasului la revolta.De doua ori era sa nu mai ajungem acasa (fiind cu mama mea si fratele mai mic).Foarte triste povestile de mai sus, si cu siguranta toate vietile date in acele zile ale lui Decembrie `89 sunt la fel de triste.Cu toate acestea, dupa 20 de ani, parca ar fi trebuit sa fim in cu totul alta parte ca natiune, insa, din pacate, au pus ghiarele pe putere niste infectii sociale. :( Sunt optimist din fire, si poate ca dupa alti 20 de ani incepand de astazi, vom fi cu adevarat multumiti ca am depasit acesti 20 de ani deja scursi, cu foarte putine realizari ca tara.Lipsa vizelor si acte semnate sa fim aparati in caz de "ceva", personal nu ma impresioneaza (ca am mai fost noi lasati balta si alta data).Ma multumeste doar ca pot alege ce sa-mi cumpar, si-mi pot exprima liber parerea (chiar daca inca nu ne este respectata aceasta libertate, fie si intre noi oamenii de rand).Stiu ca se poate mai mult si la noi, si mai bine.Inca mai avem multe de invatat si de schimbat, in primul rand al propriilor atitudini.Ar fi pacat sa fi murit toti acei nevinovati la Revolutie, doar ca putini sa fie privilegiati si impliniti.
24.12.2009, 15:36
Intreaga poveste este fascinanta, si-o lectie de apreciere sincera, a cuiva care-ti indruma pasii sufletului, si a muntelui, care ocroteste sufletul ajuns indrumator la randul sau.Mi-au placut foarte mult si metaforele, mai ales cele de inceput.Si eu iubesc muntele, dar nu vreau sa-l cuceresc (desi, am avut contact cu acesta).M-am simtit mai degraba ca sezand pe umarul unui urias, care la randu-i sade, tacut, si-si contempla fratii, surorile, ori puii de munte, imbracati, au ba, de vegetatie, cu a lor oaspeti din fauna.Consider insa ca, natura, in orice stadiu a ei se afla (munte, deal, ses, ori intinderea apelor), poate trezi in om, oriunde s-ar afla acesta, interesul pentru cucerirea interioara, sau nu.Tine si de puterea launtrica din fiecare (exemplul comparativ este dat si-n povestire, cu barbarii, care si pe mine m-au revoltat).Minunata povestirea, si, felicitari !. ;;)
06.10.2009, 18:54
Aproape ca nu am cuvinte,...Daca cei care ne-au "condus" tara de la Revolutie incoace ar fi avut sufletu` macar si jumatate cat a aratat aceasta doamna, cu certitudine am fi fost o a doua Elvetie, prin ceea ce ravnim la aceasta tara; curatenie, disciplina, respect pentru oameni si ce i inconjoara, am fi avut deja ce cautam din Vest.Sincer, ma mir cum de-a rezistat acest suflet bun al doamnei Lucia si-a luptat cu "sistemul" de la noi.Cata daruire !?!,...E la fel de probabil sa fi avut si multi sustinatori, dezinteresati in intentiile dansei.Pentru ca, la noi, in general, se stie, daca nu le iese si lor ceva (celor care sunt cu puterea in pix si-o stampila), mai greu se misca ceva in bine.Multa sanatate acestui suflet de roman, nascut la poalele Alpilor !.O adevarata minune umana, dovada ca n-a fost sa fie plecata deja dintre noi, la cate traume a suferit.Nu-mi vine sa cred,...Sa aiba sanatate, si multe bucurii pe mai departe !.
06.10.2009, 18:21
Ce este scris aici, pur si simplu e o poveste.Superb si acest articol !.Ca de obicei, autorul daruieste in cuvinte harta unui alt taram,...al bunului gust, al libertatii sufletului, al omului personaj de basm, al dulcelui mister,...Si, bravo lor !, celor care stiu ca un obicei stravechi cu a sa arta naiva, in ansamblu, este o comoara a locurilor.
06.10.2009, 17:39
O noua sansa de visare, de calatorie in timp, si acest articol.Odata cu citirea lui, mi-am adus aminte de o stire nu de mult la TV, si ma gandeam, ce interesant ar fi daca s-ar dispune si la noi de un fond, pentru a se face niste cercetari, intre osemintele gasite si la Piatra Craivi, si o anumita categorie de oameni din prezent, posibili urmasi ai celor demult dusi acasa.Era vorba in respectiva stire, despre niste cercetari la nivel de ADN ale unor oseminte gasite intr-o pestera undeva in Germania, cu o vechime (din ce-mi amintesc), de mii de ani, si care, culmea, au urmasi in satul din apropierea acelei pesteri.Nu-mi dau seama de importanta unei astfel de cercetari si la noi, dar daca tot s-a facut in Germania asa ceva, banuiesc ca inutil n-au initiat acei studenti germani munca de cercetare.Cu aceleasi multumiri celei ce mi-a recomandat articolul !, sunt incantat si de "calatoria" oferita de acesta, desi, cam dureroase relatarile istorice.Cu siguranta, cand voi putea, nu-mi va scapa un drum si la aceasta cetate, Piatra Craivi.Doresc fiu martor si eu acelor privelisti minunate prezentate in articol. :)
06.09.2009, 20:01
Sunt pe langa muzica, in sensul ca, nu stiu prea multe din spatele scenei, nici prin ceea ce reprezinta implicarea personala a componentilor unei trupe, sau solistiii si echiipele lor, cat nici din viata acestora din afara scenei.Si, astfel ma bucur de interviuri, precum acesta cu Adrian Despot, in care se ofera o credibila autenticitate a ce inseamna sa fi muzician.Dezvaluirile din viata personala fac parte din "contactul" cu fanii, dar sa expui indicii din partea intima a vietii, pentru ce te motiveaza in muzica si cum te-ai format ca om, este o calitate.Mi-a placut mult si acest interviu, si mult succes lui Adrian Despot si componentei trupei "Vita-de-Vie", in tot ce-si propun, si muzical, si in plan personal !.
06.09.2009, 19:41
Cred ca daca acest interviu cu "Vita-de-Vie" ar fi citit de cat mai multi tineri ce-si formeaza personalitatea, si care tind spre un caracter frumos intru relationarea cu semenii, ar avea destul de mult de reflectat doar si din atatea randuri ce-l compun.Pur si simplu sa nu se ia in considerare personajele care raspund intrebarilor si poate fi descoperita multa valoare umana.Foarte frumos, si bravo redactiei pentru subiectele regasite in intrebari !. :)
06.09.2009, 19:24
Un interviu cu cei de la "Vita-de-Vie" foarte reusit. :P Sinceritate, umor, amintiri din copilarie,...Cel mai mult m-a amuzat un raspuns pragmatic la intrebarea "- Daca v-ati intalni cu pestisorul de aur care implineste doar o singura dorinta, care ar fi aceea ?", cel oferit de Mircea: "- Daca ar veni la mine pestisorul care implineste o singura dorinta, singura dorinta ar fi sa mi-l trimita pe pestisorul care implineste trei dorinte.",... =)) :P Cum nu se poate mai reusit asa raspuns, pe masura intrebarii. :D
Vita de vie. "Pentru noi, orice <<bis>> e o declaratie de dragoste"
06.09.2009, 19:12
Nu cred sa fi mirosit pana acum parfumul emanat de florile vre-unui cactus, dar sunt foarte curios.Cand va fi vremea si la casa mea sa am mai multe flori, nu voi ezita sa-mi imbogatesc numarul de plante si cu ceva specii de cactusi. ;;) Au ei tepi, dar si un farmec care nu-l vor oferii celelalte "forme" de tulpini cu flori. :P
06.09.2009, 18:11
Cu fiecare articol, cu fiecare poveste de viata ce-o descopar aici in "Formula AS", istorisiri cu iz ireal, ma fac sa visez cu ochii deschis,...O lume de basm, si pentru cei mari.Intre atatea frumuseti, ce-ar mai putea fi de adaugat !?,...Oamenii care traiesc in astfel de locuri, mai izolate, ori, de multe ori chiar cei tineri ce au plecat catre orase, cred ca lumea lor este una insignifianta, fara importanta, ca duc o viata prea simpla, insa, de ar stii acestia cat inseamna libertatea ce-o au pentru cei mai multi de la oras.Pana la urma, cred ca cei mai multi care tanjesc la o viata linistita precum a celor din zonele descrise in randurile de mai sus, vor cauta sa-si vada visul avut aici infaptuit.As da oricand viata de la oras pentru Paradisul zugravit in povestea acestui articol. :) Felicitari autorului !.
06.09.2009, 17:36
...oferita de oameni ce nu cauta lauda.De ce nu sunt macar cativa cu initiativa sa duca grupuri de elevi la acele ruine dacice, si astfel sa invete Istoria neamului si din legende si povesti ???,...pentru ca s-a ajuns la Istoria alternativa. :( Se invata in scoala ce a spus Iliescu cu nu stiu ce ocazie, sau ce-a facut pentru Romania moderatorul pentru integrarea noastra in UE.Nu disper insa si nu-mi pierd speranta, ca totusi, ne vom trezi si noi ca neam si vom aprecia altfel, cu mult mai mult respect, inaintasii nostri.Daca nu citeam acest articol, recomandat cu caldura de catre DRAGUTA MEA, sa fi trecut in vizita la acele ruine dacice, n-as fi stiut ca doar un singur om se ocupa de toaletarea "gradinii dacilor".Poate pare ridicol, insa, ma vad obligat sa subliniez un fapt care este asa cum este la urma urmei; fiecare om, fiecare cetatean al acestei tari, cu drag de strabuni si respect pentru ca ne-au pazit meleagurile sa avem o tara a noastra, are obligatia morala sa faca macar si un mic gest de apartenenta la una din ONG-urile ce se ocupa de imaginea si pastrarea in memorie vie a Dacilor, si daca putem, sa nu ne sfiim sa contribuim noi insine prin actiunile nostre, voluntare, la conservarea tuturor siturilor arheologice care ne reprezinta din trecut ca neam.Sa nu mai asteptam atat ca politicienii nostrii sa faca ceva, pentru ca nu vor face mai nimic.Ei stiu cel mai bine ca nu se pot face bani din piatra dacica,...pardon !, seaca.Cel mai des ma uit pe canalele Discovery la TV, si nu inteleg de ce nu sunt documentare si despre Civilizatia Dacica !?.Cumva nu ma mira, pentru ca s-ar putea sa se plateasca niste bani frumosi pentru realizarea si promovarea unor astfel de documentare istorice.Poate ca au fost, si nu am vazut eu, nu stiu.Asta ar insemna sa stie si restul lumii (oamenii obisnuiti), si despre Romania si radaciniile ei, si poate nu se doreste acest lucru ?, posibil.In final, cred ca cel mai bine ne pastram noi, oamenii de rand, cetatenii acestui neam, Istoria inaintasilor, prin actiuni voluntare, pentru ca Ministerul Culturii sau Turismului nu va investi in pietrele dacilor,...pardon !, seci. ;)
06.09.2009, 16:43
Ca de obicei, imi face o mare placere sa citesc despre Daci, si despre cultura lor, despre traditiile acelor timpuri.Am mai citit eu cate ceva in decursul anilor despre ce inseamna Craciunul la romani, dar nu in forma prezentata in acest frumos si ingrijit articol. :) Felicitari autorului !.Din niste documentare pe Discovery, despre Celti, am retinut printre altele, ca si ei credeau in nemurirea sufletului, si ca dupa moartea fizica, vor face parte din oastea unui zeu (nu mi-l amintesc acum), insa, doar cei mai viteji si neanfricati dintre luptatori.Ca si in cazul sacrificiului la Daci, cu asemanarea din credintele egiptene ale invierii, posibil ca si acest aspect al nemuririi sufletului, sa fie legat si de credinta razboinicilor Celti.Ori, ei de la Daci !?,...Oricum, a jucat un rol important in timpurile acelea barbare, sa creada ca sufletul nu moare niciodata.Si acum este important, insa contextul materialist al vietii schimba sensul acestei credinte, din pacate.
Craciunul - straveche sarbatoare a luminii
06.09.2009, 15:46
Multe amintiri superbe dintr-o alta lume.Dupa cum a povestit aceasta doamna, cred ca a avut o copilarie de vis in mare parte.Ce vremuri, ce vremuri,...Imi pare respectiva perioada, sfarsitul secolului 18, inceputul celui de-al 19-lea, o perioada monotona, linistita, in care (lasand razboaiele de-oparte), oamenii parca erau mai impacati cu ei, mai,...oameni. ;;) Desi sunt relativ tanar printre cititorii si acestui articol, imi plac foarte mult fotografiile din acele vremuri.Obiectele vetuste in general, dar, si visez cu ochii deschisi adesea, oare cum era inainte de industrializare !?, fiindca, am prins putin timp din comunism cand apa calda era cu taraita, lumina se lua destul de des, si, toate acestea, parca aveau un farmec al lor,...sa citesti, sa mananci, sa conversezi la lumina unei lampi cu gaz,...Nu sunt invidios din fire, si spun, ca multi oameni au fost mai norocosi in alte perioade, prin prisma faptului ca foarte multi tineri in ziua de astazi doar viseaza cum era "inainte", semn ca timpurile noastre ne rapesc mult din ceea ce suntem. :)
30.08.2009, 21:44
...si nici un comentariu ???.Auci !.Macar ca este un subiect foarte calduros, cu mult optimism.As putea spune ca sunt un idealist irecuperabil, totusi, cu picioarele pe pamant, da`-mi place tare mult sa visez ca omenirea va privi cu rusine chiar vremurile noastre, si cel mai mult ma face sa ma bucur de-un fapt plauzibil.Anume, suntem contemporani cu o rascruce a civilizatiei, si putem fiecare profita sa dam tot ce avem mai bun din noi pentru o schimbare pozitiva, sa nu regrete copiii, nepotii, si poate stra-nepotii, ca s-au nascut intr-o lume ce nu-i merita.Din pacate, schimbarile in bine nu vor fi posibile doar din amabilitate sin bun-simt.Visator, visator, dar sunt si realist. :P Ah !, si, sa fim corecti,...bunatatea si amabilitatea pot fi simulate pentru castigarea aprecierii celorlalti, si-a unor avantaje, si sa recunoastem astfel ca, numarul mult mai mare al femeilor ca fiind cu bunatate (comparativ cu cel al barbatiilor "dispusi" sa fie buni), ar scadea considerabil. ;) Dati careva, oricine, un singur exemplu in care o sotie, sora, fiica, si-ar fi dat in vileag barbatul din viata (sotul, fratele, fiul), care a furat din banii pentru ceva comun (sa spunem asfaltarea unei strazi).Dati careva, oricine, un singur exemplu cu o femeie care are un barbat corupt si mincinos in casa, care sa fi renuntat la bijuterii, haine, calatorii, bunuri materiale si mandria averii, dar care sa fie dornica sa dea un exemplu lumii de bun-simt, de bunatate, ca nu poate dormi cu o constiinta linistita, stiind de unde i provine ei bunastarea,...Tacerea femeilor le face complice.Bunatatea sau rautatea unui om nu poate fi departajata pe sexe.Sa fim obiectivi !.
Ana Marcus Zatrean - "Fii bun si vei fi fericit!"
30.08.2009, 20:24
Cine sa-i fi vrut raul Eminescului nostru ?, cei de valoarea sa ?, cei ce aveau drag de tara precum o avea el ?,...nu !, nu !.Mai mereu au stat astfel lucrurile, cand un om daruia prea mult, totul, iar cei mai multi il vedeau un nebun.Si dintre cei ce ar fi putut face ceva bun (ma refer la puteriile de decizie ale fiecarei perioade), pentru oricine dorea sa-si ajute neamul, nimeni n-a indraznit sa miste de ce ?, pentru ca lasitatea este mai dulce decat sacrificiul personal.E mai de profitat de pe urma cuiva cu idealuri trecut in nefiinta, decat alierea cu respectivu`.Cine in zilele noastre are demnitate, dintre cei ce pot schimba ceva in bine pentru romani, renuntand la beneficiile proprii ?, cum facuse si Eminescu, si altii precum el. :(
Eminescu, la trecerea dintre lumi
29.08.2009, 23:36
Intr-adevar, exista un antagonism intre titlul articolului si continutul acestuia, ce emada caldura sufleteasca, liniste interioara, un oarece optimism, si pune cititorul sa reflecteze asupra celor doua lumi; a nebunilor si celor "normali".Pentru o acuratete a sintezei este necesara luarea in calcul a multor factori, si anume, chiar cei pe care-i vedem langa noi ca fiind nebuni (prin "rautatea" lor), sunt intr-o oarecare masura nevinovati.Ca exemplu, unele femei ce au sustras din alimentele destinate pentru cantinele saracilor,...Firesc, logic, te face sa te intrebi: "- Oare ce este mai rau, sa fii sarac material, ori sarac sufleteste ?", luand din ce un sarac nu-si poate permite decat primind pomana.E o doza de nebunie si aici, una sufleteasca.Cam toti suntem niste nebuni nevinovati, pentru ca cedam zilnic unor ispite egoiste servite pe tava ca trebuinte, consumand in exces, iar cativa se imbogatesc si se lafaie in topuri de bogatasi.Nebunia sufleteasca este mai grava decat cea mintala.Mai demult, ma gandeam si eu cum ar fi sa stau cateva luni intr-un loc cu "nebuni", sa experimentez pe propria piele ce inseamna sa fii intre oameni "fara logica", dar teama sa nu ma las corupt de-o minte simpla si sa fiu luat drept nebun, ma face sa ezit asa ceva.Bravo !, pentru acest articol, menit sa ne duca, macar si visand, intr-un loc poate mai normal decat il considera cei din afara sa.
29.08.2009, 23:01
Pot spune ca aproape 100 % rezonez cu indemnurile la fericire de mai sus.N-am comentarii, ci doar as tine sa complectez o omitere involuntara din text, consider una esentiala; sunt oameni care sunt fericiti daruind (cel mai mult cand sunt altruisti), si cealalta tabara, care in majoritatea timpului ar paria ca li se cuvine sa aiba tot. :P Pentru ca cineva sa poata accesa fericirea odata cu sugestiile de mai sus, este nevoie ca o persoana anume sa fie si o fire deschisa, si sa accepte o vorba buna din afara propriei constiinte.Eu imi "construiesc" fericirea din lucruri marunte, zilnice, si mai mereu daruind, iar faptul ca pot iubi persoana ce este prezenta in viata mea, imi este cea mai mare fericire. ;;)
29.08.2009, 19:59
Personal, nu-mi pierd nadejdea ca vor fi totusi din ce in ce mai multi cei interesati de Daci, de legendele lor, de ce au insemnat ei in Istoria omenirii, de importanta faptului ca nu trebuie sa se piarda nimic din ce se stie despre stramosii nostrii.Ba mai mult, ca trebuiesc cautate toate dovezile existentei inaintasilor, sa conturam si sa intregim mai bine ceea ce suntem si incotro ne este drumul.Felicitari si multa sanatate celor ce cu draga inima cauta adevarul despre neamul nostru !, sa nu ne mai fie rusine de noi, sa ne respectam pe noi insine cunoscand trecutul nostru.La cat mai multe mituri si legende !, sa fie legate in tiparituri, pentru linistea sufletului fiecaruia.
29.08.2009, 18:25
...de care nu duc lipsa mare parte dintre cei ce au comentat anterior."Filip" al nostru isi incepe "spovedania" cu sublinierea numelor si date ca fiind fictive, dar se gasesc oarece intelepti sa faca pe restul cititorilor acestui articol niste orbi spiritualisti morali. :P In sfarsitul "spovedaniei", mi-am pus si eu intrebarea fireasca, daca nu cumva s-a bagat in seama `nea Filip sa fie apreciat, dar nici nu las posibilitatea ca evenimentele descrise mai sus sa fie totusi autentice.Si daca sunt,...ele insumeaza o imaturitate hedonica.Bla-bla-bla, cica, "nu judeca !",...Pai !?, atunci la ce naiba mai am judecata daca mi se interzice sa fac uz de ea ???, orice ar fi, in oricare concurs de imprejurari.Pare ca notiunea de-a iubi este una subiectiva, cum se arata si aici in randurile dramei sufletesti (si ma refer strict la sotia tradata), este dupa pofta inimii.Cemai tura vura,...este atat o iubire de-a iubi (ce-i care poftesc sa faca fericiti pe ceilalti si daruiesc totul, egoismul ramanand in note minime, imperceptibil), si iubirea de sine (hedonismul, ce calca pe sufletele altora, sa fie el implinit).Daca `nea Filip isi iubea sincer sotia, si ar fi fost multumit de tot ce i-ar fi daruit aceasta, matur, si cu raspundere, din respect pentru ce avea deja acasa, preventiv ar fi pus in vedere tinerei "Ana" sa nu indrazneasca a ispiti (atunci cand s-a observat acest lucru).Daca s-a mers pe ideea ca poate si femeia lui de acasa l-o fi inselat candva, ori, daca s-a plecat de la premisa ca omu` are doar o viata, ca are o varsta si acusi "n-o sa mai poata", si ca sunt rare oportunitatiile, atunci,...raman la aceasi imaturitate hedonica.Concluzia mea finala este ca, cel ce cedeaza unei astfel de ispite, la orice varsta, nu stie sa iubeasca.Iubirea niciodata n-ar putea rani pe cei carora le este inchinata.Iubirea este ordonata, calda, impletita-n respect si incredere, si mereu isi cauta dovada nazuintelor launtrice in lumea exterioara.Cazul de fata este, ca multe altele, o involutie sufleteasca.
29.08.2009, 16:56
Interesante puncte de vedere, pertinente, si, recunoscand mediocritatea proprie in domeniul istoric (in care este inclus si trecutul neamului nostru, incepand, poate cel mai important, de la daci), ma declar un entuziast al Daciei.Cand ma voi aseza si eu cu niste treburi personale, am sa ma implic fara tagada in acest "avant" al multor tineri interesati de istoria neamului.Asa cum imi place sa stiu din cultura amero-indieniilor, al celtilor, etc, ar fi prea de tot sa nu ma atraga cel mai mult cunoasterea din trecutul strabunilor mei.Sunt din mai multe neamuri, da` ma consider roman cu totul, si nu-mi pare rau nici macar o clipa c-am vazut lumina lumii in aceasta parte a Pamantului.Mi-ar placea foarte mult sa se numeasca Romania iarasi Dacia (macar, ca n-ar mai fi "conexiune" cu rommi :P), sa avem pe tricolor Cap-De-Lup, si nu in ultimul rand, banii sa ne fie iarasi cosonii.O fi greu de realizat acestea ?,...ar fi frumos. ;;)
Recomandari
