- Lumea in care traim e condusa de doua principii morale care se bat cap in cap. Unul ne cere sa fim necrutatori si puternici, daca vrem sa invingem (modelul occidental), altul ne asigura ca drumul spre fericire inseamna a face bine si a fi generos (modelul crestin). Ca psiholog, cand un parinte va intreaba cum sa-si creasca copilul, dvs. ce ii raspundeti?
- Experienta mea destul de bogata (practic psihologia de peste 30 de ani) m-a condus la ideea ca in viata nu este hotaratoare atat forta individuala - duritatea, necrutarea, pragmatismul -, cat mai curand insusiri cum sunt compasiunea, recunostinta, generozitatea si empatia. Bunavointa fata de altul e cel mai puternic instinct al omului! Si totusi, noi continuam sa credem ca, pentru a reusi in viata, trebuie sa fim brutali, lipsiti de sentimente, gata mereu de a intra in competitie cu ceilalti.
- N-ar trebui?
- Nu. Cei buni trebuie sa supravietuiasca, fie si numai pentru faptul ca altfel omenirea n-ar avea cum sa existe mai departe. Copiii sunt atat de fragili in clipa cand vin pe lume, incat au nevoie de oameni extrem de grijulii si afectuosi, care sa se ocupe de ei. Si cand fac aceasta afirmatie, nu ma refer doar la mame. Tatii au, la randul lor, datoria sa se ocupe de pruncii lor. Asta nu presupune efeminare, ci doar responsabilitate si dragoste. Indiferent ca traiesc intr-un cuplu liber de contract social, sau sunt legati prin casatorie, parintii sunt obligati sa formeze un grup solidar in ce priveste afectiunea. Sensibilitatea si intelegerea la scara sociala sunt esentiale pentru supravietuire.
- Dar intreaga istorie a omenirii reprezinta o insiruire de violente si razboaie. Ele n-au fost puse la cale de indivizii cei mai blanzi si afectuosi cu putinta...
- Fara indoiala. Insa daca trecem in revista noua realitate istorica, vom constata ca devenim tot mai putin agresivi. Am sa va dau trei exemple. Probabilitatea de a muri intr-un razboi e mult mai mica in prezent decat a fost altadata. Persoanele retardate mental din zilele noastre sunt tratate cu mult mai multa blandete, comparativ cu cele de acum 300 de ani, pe care semenii lor le inchideau si le torturau. Rata criminalitatii din marile orase a scazut. Asadar, civilizatia noastra se umanizeaza in mod evident. In decursul veacurilor, compasiunea a devenit unul din principiile noastre etice fundamentale. Iti vine greu s-o crezi, cand afli ultimele stiri despre conflictul din Darfur, dar intr-adevar asa este. Majoritatea marilor vedete occidentale isi leaga numele de actiuni umanitariste, puse in seama celor bolnavi si saraci.
- Poate fi si simpla reclama publicitara. Exista vreo recompensa pentru a fi generos?
- Pentru mine, bunavointa este o atitudine care scoate la iveala ceea ce exista bun intr-un om. Uneori resesti acest lucru, facand un sacrificiu. Atunci e vorba de altruism. Cateodata, oferi un sentiment de afectiune. Sau politete. Din pacate, pe aceasta din urma o neglijam prea adesea. As zice ca a deschide cuiva usa, lasandu-l sa intre inaintea ta, este un gest foarte binevoitor. In toate cazurile, insa, disponibilitatea de-a face bine este bogat rasplatita. Satisfactia ca ai putut sa fii de folos iti da o stare unica de bine si bucurie. Exact de ce are nevoie sufletul pentru a fi fericit.
- Cand e vorba de dragoste, femeile par sa prefere, totusi, barbatii mai duri, mai putin amabili cu ele.
- Dar nu se intampla deloc asa! Oricine inclina sa se indragosteasca de-un om amabil si bland. Asa sustin, cel putin, pacientele mele. Iar statisticile arata la fel: pretutindeni in lume sunt preferate persoanele prietenoase. Majoritatea studiilor de psihologie arata ca oamenii isi aleg cu prioritate prieteni si parteneri dintre cei care le inspira bunatate si atasament. Astfel de studii s-au facut, de exemplu, si pentru maimute. Si in cazul lor s-a constatat ca indivizii agresivi sunt exclusi din grup.
- Nu, pentru ca si ele au un anumit rol. De pilda, dezgustul ne fereste sa mancam alimente toxice, dar ne fereste si sa alegem drept partener un individ alcoolic, violent sau mincinos. In istoria evolutiei noastre, sentimentele pozitive ca recunostinta, admiratia, mila sau respectul sunt la fel de importante precum mania sau frica. Insa cercetatorii s-au aplecat mereu doar asupra emotiilor negative, desi e mult mai placut sa te ocupi de laturile frumoase ale oamenilor.
- De ce?
- Specialistii sunt abordati, mai ales, pentru situatiile ce dau nastere la probleme, pentru a intelege mai bine aceste mecanisme si a avea apoi eventual posibilitatea de a le dezamorsa. Nimeni nu merge la psiholog fiindca e fericit, desi fericirea e, si ea, trecatoare si n-ar strica sa aflam cum o putem pastra cat mai mult.
- Oare femeile sunt mai bune decat barbatii? Mai blande, mai pregatite sa faca bine?
- Ar putea invata si barbatii sa fie mai prezenti cand e vorba de empatie?
- Desigur. Noi trebuie sa construim o civilizatie bazata pe empatie. De aceasta vor profita si barbatii. Iar drumul cel mai simplu este credinta si rugaciunea, care ne invata nu doar sa cerem, ci si sa iertam, sa fim generosi in loc sa dorim razbunare.
- Cum pot infaptui binele?
- Prin atitudini marunte, de rutina cotidiana. O bucata de paine data unui caine flamand, un banut pus in palma saracului, dar si un suras, o bataie usoara pe umar, o imbratisare. Un ras prietenos (nu mimat, ci sincer) poate detensiona o convorbire de afaceri plina de stres sau stinge repede conflictul cu un copil.
- Faptul de a ma purta cu bunavointa imi ofera si mie un avantaj?
- V-am raspuns afirmativ inainte, dar faptul a fost dovedit si stiintific: din cercetarile efectuate asupra creierului se stie, de exemplu, ca atunci cand dam ceva cuiva, se activeaza anumite zone cerebrale si sunt secretate substante chimice care ne creeaza sentimentul de fericire.
- Multa lume interpreteaza compasiunea ca pe un semn de slabiciune.
- Aceasta este o idee tipic occidentala, dar falsa. Daca o transformi intr-o tema de cercetare stiintifica, vei afla ca oamenii capabili sa simta mila pentru semenii lor sunt mai optimisti si au o sanatate mai buna. In civilizatiile orientale, compasiunea e privita cu totul altfel, fiind considerata o emotie dinamica, apta sa-ti furnizeze energie.
- Unde traiesc cei mai draguti si mai prietenosi oameni din lume?
- Ah, eu visez de mult sa intreprind un studiu despre acest subiect. Sa-mi fac bagajele si sa plec in calatorie pe mapamond, in cautarea celor mai prietenosi dintre oameni. Realmente, e dificil de raspuns la o asemenea intrebare. Asiaticii din Extremul Orient obtin rezultate bune la testele de evaluare a empatiei. Ei au mai multa incredere in semenii lor, iar infractionalitatea este mai redusa in acea parte a globului. In schimb, exista indicii ca americanii sunt una dintre natiunile cele mai putin miloase: au pedepsa cu moartea, folosesc tortura in interogatoriile celor ce comit infractiuni grave. Pe de alta parte, sunt extrem de prietenosi si chiar generosi.
- Pe dvs. personal, preocuparea pentru emotiile pozitive v-a schimbat in vreun fel? Ati devenit mai intelegatoare?
- As spune ca da. Cu cat citesc mai mult despre bunavointa si compasiune si ma ocup cu tema emotiilor pozitive, cu atat le traiesc mai intens eu insami, in relatia cu familia si prietenii mei. Bunatatea si empatia imi stimuleaza afectele.
- Va simtiti frustrata atunci cand oamenii se comporta ostil, desi nimic nu i-ar impiedica sa fie amabili?
- Fireste, cateodata am si eu frustrarile mele, de exemplu, cele provocate de politicieni, de circulatia rutiera, de criza financiara. Anumite lucruri te fac sa-ti pierzi amabilitatea.
- Prin urmare, nici dvs. nu izbutiti sa fiti in permanenta disponibila?
- Nu, exista zile cand n-am nici un singur gand prietenos in minte.
- Ca sa fii fericit, trebuie sa fii cat mai amabil si mai generos?
- Ah, exista atatea nuante de fericire! Si ea nu porneste de fiecare data numai din bunavointa fata de celalalt. Unii oameni sunt fericiti cand asista la un eveniment sportiv, altii iubesc arta, altii sunt fericiti in natura. In opinia mea, ca sa duci o viata implinita, incarcata de sens, ai nevoie de un amestec bine dozat de emotii pozitive.
Picturi de Felix Aftene
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
30.08.2009, 21:44Alecsandru S
...si nici un comentariu ???.Auci !.Macar ca este un subiect foarte calduros, cu mult optimism.As putea spune ca sunt un idealist irecuperabil, totusi, cu picioarele pe pamant, da`-mi place tare mult sa visez ca omenirea va privi cu rusine chiar vremurile noastre, si cel mai mult ma face sa ma bucur de-un fapt plauzibil.Anume, suntem contemporani cu o rascruce a civilizatiei, si putem fiecare profita sa dam tot ce avem mai bun din noi pentru o schimbare pozitiva, sa nu regrete copiii, nepotii, si poate stra-nepotii, ca s-au nascut intr-o lume ce nu-i merita.Din pacate, schimbarile in bine nu vor fi posibile doar din amabilitate sin bun-simt.Visator, visator, dar sunt si realist. :P Ah !, si, sa fim corecti,...bunatatea si amabilitatea pot fi simulate pentru castigarea aprecierii celorlalti, si-a unor avantaje, si sa recunoastem astfel ca, numarul mult mai mare al femeilor ca fiind cu bunatate (comparativ cu cel al barbatiilor "dispusi" sa fie buni), ar scadea considerabil. ;) Dati careva, oricine, un singur exemplu in care o sotie, sora, fiica, si-ar fi dat in vileag barbatul din viata (sotul, fratele, fiul), care a furat din banii pentru ceva comun (sa spunem asfaltarea unei strazi).Dati careva, oricine, un singur exemplu cu o femeie care are un barbat corupt si mincinos in casa, care sa fi renuntat la bijuterii, haine, calatorii, bunuri materiale si mandria averii, dar care sa fie dornica sa dea un exemplu lumii de bun-simt, de bunatate, ca nu poate dormi cu o constiinta linistita, stiind de unde i provine ei bunastarea,...Tacerea femeilor le face complice.Bunatatea sau rautatea unui om nu poate fi departajata pe sexe.Sa fim obiectivi !.