George Codrin Buliga - "Marea atractie a turismului romanesc este satul. Satul care a stiut sa-si salveze traditia"

- ghid turistic -

2009, cel mai greu an

- Am incheiat un an cumplit de greu. Criza economica ne-a scuturat zdravan pe toti. S-a simtit cutremurul si in turism?

- Mie mi s-a parut cel mai greu an de cand fac eu aceasta meserie de ghid turistic. De data asta, vina nu a fost a cuiva anume, ci a acestei conjuncturi de declin economic, in care toti cei amenintati gandesc asa: "Ne merge greu, la ce putem renunta?", iar raspunsul este invariabil: "La vacanta". Ea este prima taiata de pe lista. Stiu asta chiar de la turistii straini care au venit in 2009 in Romania, recunoscand deschis ca vacanta a insemnat un mare efort financiar. Si cei care spuneau asta erau din categoria celor mai instariti. Tinerii, studentii au lipsit cu desavarsire. In total, anul trecut, numarul turistilor cred ca s-a redus la jumatate, iar in consecinta, foarte multe agentii de turism - unele chiar mari, nume grele in aceasta industrie - au dat faliment, iar multe hoteluri s-au inchis. Incercarile lor disperate de a remedia situatia prin reduceri de preturi, prin oferte noi au fost tardive si fara rezultate majore. Sa nu se creada ca am gresit noi, romanii, cu ceva. Nu. Criza economica a afectat turismul din intreaga lume, chiar si pe cei mult mai destoinici decat noi in acest domeniu. A fost ceva inevitabil.

Copilul strazii

- De zece ani cutreieri Romania ca ghid turistic, insotind strainii care doresc sa descopere frumusetile tarii. Oare oferta turistica romaneasca se afla la nivelul asteptarilor?
- Parerea mea este ca in acesti douazeci de ani turismul in Romania a fost lasat de capul lui, a crescut ca un copil al strazii. Fiecare roman care si-a deschis o afacere in acest domeniu a facut-o singur, cum a putut, cum s-a priceput, fara indrumare, fara ajutor.De la hoteluri pana la familia care primeste cate doi turisti in gazda, fiecare s-a descurcat prin imprumuturi de la banci, prieteni, rude din strainatate, au conceput oferta lor turistica dupa mintea si priceperea lor. Motivul a fost unul comun si justificat: au inteles ca turismul in Romania este o foarte buna oportunitate de castig. Eu insumi sunt ferm convins ca turismul poate fi salvarea economica a tarii noastre. An dupa an, s-au produs adevarate explozii de pensiuni, moteluri, hoteluri, restaurante. Din pacate, aceasta "salbaticie", in care fiecare a facut ce s-a priceput, a dus la o lipsa totala de omogenitate in oferta turistica, la o coloratura pestrita, fara noima si fara profunzime. Aceasta ar fi partea rea. Partea buna e ca intre timp s-a facut un fel de selectie naturala, iar cei mai buni au rezistat. Inclusiv anul acesta asa de greu a fost un test, o cernere de valori in turism.

Ospitalitate si traditie

- Din experienta ta, care este formula castigatoare in turismul romanesc?

- E greu sa dai un singur raspuns. Succesul depinde de o tesatura de lucruri destul de subtile. O initiativa simpla, dar care a contat enorm, au avut-o proprietarii de pensiuni care au inteles ca oaspetele lor (nu "turistul", nu "strainul", nu cuvinte din acestea neutre, ci "oaspetele" lor) trebuie sa se simta introdus in mod natural, armonios, in viata familiei care ii este gazda. Sa il lasi sa intre in bucatarie, sa il lasi sa ia parte la treburile gospodaresti, sa nu-l obligi sa se simta musafir. Ospitalitatea este, in ciuda cliseului des folosit, una dintre marile calitati ale romanilor, caldura noastra trebuie simtita de oaspeti. Trebuie sa-i lasam sa ne cunoasca firesc, asa cum suntem. In ciuda marilor hoteluri, a marilor investitii in turism, eu sunt ferm convins ca satul este si va ramane marea atractie in Romania. Oricine vrea sa cunoasca o tara, un popor, nu-l va judeca dupa oras, ci dupa sat. Acolo se afla inima. Acolo sunt oamenii care nu stiu sa joace teatru. Acolo invata turistii sa spuna "buna ziua" si "multumesc" in limba romana. Satul romanesc este cel care castiga inima oricarui strain, nu hotelul de lux. Dupa zece zile de vizitat intreaga Romanie, eu imi intreb turistii ce le-a placut cel mai mult si, aproape fara exceptie, ei imi raspund ca oamenii, familia la care au stat, satul, mancarea facuta acasa, obiceiurile, cantecele populare, traditia.

- Au inteles oare romanii cat de importanta este traditia si in turism?

- In ultimii douazeci de ani, tara aceasta a trecut prin clipe foarte grele, in ceea ce priveste pastrarea traditiei. Goana dupa bani ne-a facut nepasatori si inconstienti.Eu eram pur si simplu disperat cand vedeam cu cata lipsa de regret se vindeau la porti camasa brodata de strabunica, lada de zestre, mostenirile. Oamenii care au facut asta au platit insa foarte scump, pentru ca au vandut tot si au disparut. Fie sunt pribegi pe undeva, fie nimeni nu le mai calca pragul. Cei care au inteles aceasta greseala uriasa, care au reusit sa pastreze cate ceva, tin acum cu dintii de aceste valori. Poate ca risipa aceasta, tragedia pierderii traditiei le putem lua acum si ca pe un castig. Oamenii au fost fortati sa inteleaga ca ceea ce ne face deosebiti de toate celelalte destinatii turistice ale lumii este traditia. Felul nostru de a dansa la nunti, felul nostru de a chiui, portul, sarmalele, mamaliga. Ele ne fac unici. Avem munti frumosi, dar Elvetia, de exemplu, ii are si mai frumosi, avem mare, dar nu este cea mai impresionanta din lume, unici ne face numai traditia! Nu cred ca este prea tarziu sa facem din traditie adevarata noastra bogatie, cred chiar ca va fi o intoarcere la ea de-acum incolo. Nu este o simpla speranta, vad in mod concret oameni care isi imbraca din nou copiii in costum national, care isi intampina oaspetii in port popular, oameni care la mesele festive aduc formatii folclorice autentice si valoroase. Daca acum zece ani, toti credeau ca faianta si uscatoarele de maini automate vor da lovitura, intre timp au realizat ca s-au inselat. Sigur, curatenia este cheia, dar curatenia si functionalitatea simple. Multi oameni care se ocupa de turism redevin naturali in mediul lor, iar cu umorul din casa romanului simplu, de la sat, nu poti da gres.

- Cum asa?

- Ah, noi, romanii, suntem cu totul aparte, suntem mucaliti, avem un farmec incredibil, pe care cei din afara il apreciaza mai mult decat o facem noi. Sunt fascinati si se amuza cu deosebita gingasie de micile gesturi pe care le observa intr-un cuplu de tarani romani. Cum femeia pufaie, pentru ca barbatul nu toarna bine tuica in pahare, cum el se simte putin jenat de cicaleala ei, dar totusi o priveste cu drag si o ia de dupa umeri. Astia suntem noi, acestea sunt gesturile noastre de zi cu zi, iar cand ingadui unui strain sa le observe in cel mai natural mod cu putinta, cand nu se mai simte musafir, cand nu se mai simte "urmarit", este absolut fascinat si incantat. Ne sorb din priviri.

- Se mai intorc strainii in Romania si-a doua oara?

- Pentru amatorii de calatorii, e greu sa se intoarca intr-un loc pe care l-au vizitat, fie ca e Romania sau altul, din simplul motiv ca vor sa vada mereu lucruri noi. In ce ma priveste, eu cred ca scopul unui voiaj reusit este ca turistii, odata intorsi in tarile lor, sa vorbeasca frumos despre noi, iar in anul urmator, sa-si trimita in Romania rudele si prietenii. Am intalnit astfel de cazuri, oameni care au fost la noi, au fost molipsiti, iar apoi au plecat la casele lor si au raspandit "virusul" romanesc. Am o bucurie enorma cand ii intalnesc, ei ma impulsioneaza o data in plus sa-mi fac meseria cat pot de bine si cu mare pasiune. Asta este si cea mai buna publicitate. Reclama aceasta transmisa din gura in gura. Ea este cea care trebuie sa functioneze, pentru ca reclama cealalta, cea oficiala, care tine de autoritati, este nula. Foarte multi turisti din Australia, Filipine, America de Sud spun ca, oficial, nu au auzit niciodata nimic despre Romania. Poate ca au auzit cel mult despre Transilvania, despre tinutul misterios si neguros prin care se plimba Dracula. Multi dintre ei vin chiar pentru asta, si au teribila surpriza sa descopere o cu totul alta Romanie. Altii vin insa tintit, sa descopere, acum, pana nu e prea tarziu, o ultima oaza de traditie europeana, nealterata de comercial. Sunt oameni care au fost martorii pierderii traditiilor in tarile lor si sunt acum manati de o adevarata sete de autentic.

- Sa inteleg ca portretul turistului strain care vine in Romania este cel al unui intelectual, al unui om cu pregatire?

- Absolut. Si spun lucrul asta cu certitudine. La noi vin oameni inteligenti, oameni cu preocupari profunde, care nu alearga dupa parcuri de distractii, dupa distractii zgomotoase, dupa voie buna ieftina. Nivelul intelectual al turistilor e foarte ridicat. Am cunoscut profesori universitari, directori de banci, medici, chirurgi de mare renume din Japonia, Indonezia sau din Statele Unite. Am calatorit cu oameni care se intreceau cu mine in materie de istoria Romaniei, iar eu sunt absolvent de Istorie. Oamenii acestia nu pot fi pacaliti, ei au vazut nouazeci la suta din mapamond si despart dintr-o privire autenticul de fals. Tocmai portretul acesta de marca al turistului care vine in Romania ne obliga sa oferim ce avem noi mai bun.

Maramuresul - semnal de avarie

- Care crezi ca sunt la ora actuala marile semnale de alarma din turismul romanesc?

- Greseli sunt multe, dar voi da numai un exemplu, pe cel mai dureros: Maramuresul istoric. Acolo se intampla o tragedie de proportii. Merg an de an cu turisti si vad zona decazand intr-un ritm incredibil. S-a ajuns intr-asa un hal, incat casele din lemn, bijuteriile acelea pentru care veneau oamenii de la zeci de mii de kilometri, se vand acum pe nimic, sunt distruse, iar din lemnul lor se face parchet de lux pentru strainatate. Nu demult, cat vedeai cu ochii, de o parte si de alta a strazii principale din sate, erau case din acestea minunate de lemn, fantani cu cumpana... Acum, vile roz si albastre, constructii violente si urate, cu livada asfaltata si nichel langa portile cu inscrisuri precrestine pe ele. Precrestine! Este inacceptabil sa nu existe nici macar o lege care sa interzica astfel de crime. Peste tot in lume, specificul unei zone (nici macar istorica, cum e Maramuresul) trebuie respectat cu sfintenie, iar la noi ajungi sa-ti fie rusine sa le prezinti strainilor Maramuresul ca pe o minune a lumii. De altfel, sunt surprinsi, si ei, sa vada asemenea orori. Eu am incetat sa mai consider vinovat omul care face aceste lucruri, pentru ca am inteles ca este inerenta in noi nevoia de a avea mai mult, mai mare, mai falos decat celalalt, iar bunul-gust in ziua de astazi nu mai este o valoare comuna, a devenit ceva subiectiv. Autoritatile care nu interzic distrugerea si constructiile roz din Maramures sunt singurele vinovate. Aceasta zona va fi in curand ocolita de traseele turistice, iar pierderea este colosala. Macar de am invata sa nu repetam aceasta greseala si in alte zone, pentru ca ma tem ca pentru Maramures e prea tarziu...

Sibiul in frunte

- Exista o zona fruntasa in Romania, in ce priveste valorificarea traditiilor?

- O zona extraordinara este cea a Sibiului. Atat orasul, cat si imprejurimile, sunt considerate, in prezent, unele dintre cele mai frumoase destinatii din lume. Marginimea Sibiului, Sibielul, locuri minunate, in care localnicii au stiu sa profite de peisajul de vis, de arhitectura unica. Oamenii de acolo au inteles ca trebuie sa ofere cultura, traditie, simplitate, nu doar distractii cu mici si bere. Si mai are multe astfel de locuri Ardealul, nu stiu cum se face, dar ardelenii astia par sa faca totul mai bine (rade).

Scrisori de la capatul lumii

- Pui foarte mult suflet in meseria ta. Exista momente care te fac cu adevarat mandru ca esti roman, ca le prezinti strainilor tara ta?

- Cele mai frumoase momente pentru mine sunt cand ma intorc in anumite locuri, iar gazdele ma roaga sa le traduc scrisori cu timbre din colturi foarte departate ale lumii, primite de la oaspeti pe care tot eu i-am adus acolo candva. Le traduc mici ravase de multumire, insemnari de pe fotografii sau de pe daruri simbolice. Faptul ca oamenilor aceia le-a placut atat de mult in casa romanilor, incat ajung acasa si le trimit scrisori, este pentru mine o mare bucurie, o satisfactie personala, dar si o mandrie... nationala. Nu stiu daca pot spune atunci ca sunt mandru ca sunt roman, dar retraiesc un sentiment de patriotism, pe care daca-l piezi in meseria aceasta, nu o mai poti practica. Nu poti fi ghid turistic fara sa-ti iubesti tara, ai minti tot timpul, ceea ce e imposibil. Eu, unul, nu as putea. Meseria asta este ca o relatie de iubire, in care trebuie sa spui totul, sa ai curaj sa spui si ce nu-ti place. Mie mi se pare cea mai frumoasa meserie din lume, pentru ca lucrezi cu oameni, iar in plus, lucrezi cu oameni fericiti. Fericiti pentru simplul motiv ca sunt in vacanta.

- Am inceput cu prezentarea anului 2009, sa incheiem cu "previziuni" pentru 2010...

- Cred ca 2010 va fi continuarea fireasca a lui 2009, in continuare foarte greu. Dar nu e nimic, ne vom reveni, chiar mai bine decat inainte. Vorba aceea: "Ce nu te omoara te face mai puternic". Sfaturi? Ce spun eu acum nu e nou, cred ca multi au inteles asta, dar eu merg dupa urmatorul principiu: cand ai un oaspete, un turist, fie si numai unul, sa nu-l lasi sa plece fara sa te iubeasca. Cand pleaca, trebuie sa simta nevoia sa te stranga in brate, sa planga cu parere de rau ca trebuie sa se intoarca acasa, pentru ca fiecare om care vine in Romania este promisiunea ta ca o sa fie bine. Nimeni si nimic nu trebuie pierdut din vedere. Regula numarul unu in turism (regula mea numarul unu) este ca fiecare om este cel mai important.

Foto: Florin Andreescu (5)