Dumbrava Ion
| Nume | Ion |
| Prenume | Dumbrava |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Dumbrava Ion
Afisare: 1 - 13 din 13 comentarii
La temelia casatoriei sta cimentul dragostei.25.12.2012, 21:05
O, Delia ! Dac-ai stii cite femei casatorite si cu urmasi trec prin framintari sufletesti asemanatoare cu ale tale. Bine ca inima ti-a dat ghes si ai scris in amanunt despre chingile care te string intr-o asa masura mai, mai sa te sufoce. Ma intreb daca, ducind aceasta povara tulburatoare pe umerii vietii tale, te-ai adresat cui trebuie, adica si noua cititorilor acestei minunate reviste. Consider ca intii de toate trebuie sa fii sincera fata de tine insati si sa lamuresti, nu in capul tau, ci in adincul sufletului tau, ce anume vrei de la viata. Un astfel de raspuns nu-l vei gasi decit rascolind adinc in camara sufletului tau. Am certitudinea ca o rugaciune rostita nu cu buzele, ci cu dragostea din adincul inimii tale, iti va fi de mare ajutor. Vorbele buzelor zboara si se risipesc in vint, ruga sincera a inimii este ascultata. Ceea ce mi se pare grav este ca tu, dupa 13 ani de casatorie inca nu stii daca-l iubesti pe cel cu care ai facut si crescut 3 noi mladite de viata !!!!!!! Doamne fereste, nu pot sa-mi inchipui una ca asta, ca doi oameni, barbat-femeie, sa se intilneasca doar la dunga patului pentru a-si satisfice dorintele carnii, fara ca sentimentul iubirii sa apropie si inimile lor. Ce naiba, nu suntem animale neginditoare si nesimtitoare. Mai ales ca exista acel legamint de credinta si de fidelitate intre voi doi: casatoria. Facut-ai oare tot ce a depins de tine pentru a scoate la lumina tot ce-i mai bun de la partenerul tau de viata ? Se-ntimpla adeseori, luati de valul vietii, sa cautam prea mult in altii ceea ce noua insine ne lipseste. Si in cazul in care nu vom gasi, sa ne cuprinda o crunta dezamagire sau chiar o deznadejde neagra sa bintuie pe la ferestrele vietii noastre. Sa nu uiti un lucru simplu pe care nu ai sa-l inveti la nicio scoala din asta lume: fericirea nu creste ca poamele in copaci. Ea se va cuibari doar in inima celui/celei care stie sa-i dea salas de primaveri. Fericirea nu cade plocon la picioarele nimanui, ea cauta adincul, curatul si seninatatea sufletului omenesc. Alunga norii indoielii din sufletul tau, folosindu-te de soarele iubirii si fa in asa fel incit cei trei copilasi sa creasca alaturi de mama si de tata. Impreuna i-ati zamislit, impreuna sa-i cresteti si sa va ajute Dumnezeu sa va vedeti si cu nepotei. Iar daca te vei gindi la despartire ca la o posibilitate, adu-ti aminte vorbele mele. De cele mai multe ori despartirea nu marcheaza incheierea problemelor sau a necazurilor in vietile a doi oameni, ci poate sa marcheze chiar inceputul acestora. De datoria ambilor soti este sa lupte pentru a cladi casatoria zi si noapte si nu a sapa la temelia acesteia. Doamne ajute-ti sa fii inteleapta in alegerea ta. Ion Dumbrava.
Scrisori care aşteaptă raspuns
14.10.2012, 12:56
Este pacat ca nu ai avut indrazneala sa transformi, ceea ce tu numesti "iubirea dintr-o vara", in ceea ce cu adevarat ar fi avut valoare pentru tine (voi), in IUBIREA de O VIATA. La ce-ti folosesc oare in prezent boabele de roua ale aducerilor aminte ? Ah, cit de bune i-ar fi omului citeva grame de intelepciune in momente cheie ale vietii ! Ori tu, atunci, in acea vara care a aprins focul dragostei in inima ta, ai avut astfel de momente cheie. Din nestiinta, din teama, din timiditate sau pur si simplu din prostie, in loc sa te muti cu totul si definitiv in coliba DRAGOSTEI, tu te-ai multumit cu un abandon.
Gresit fatuca. Gresit. De omul iubit nu fugi in directie opusa, ci mergi intru intimpinarea lui cu toata zestrea sentimentelor tale. Si i te daruiesti despuiata de orice prejudecata, de orice nimic al acestei lumi nemilos de trecatoare. La ce-ti foloseste acuma tinguirea aducerilor aminte care-ti tulbura revoltator de adinc trairile ? Cine rateaza clipa, se rateaza pe sine, iar ea, clipa, dusa definitiv ramine. Si lasa in urma-i vintul spulberarii care o sa doara ori de cite ori vom avea ragazul sa ne intoarcem inapoi la acea perioada a vietii. Imi pare rau, nespus de rau, ca ti-a fost dat sa nu ai parte de fericire si sa cunosti adevarata dragoste in casnicia pe care ai avut-o. Cita naivitate din parte-ne ! Uitam, cu sau fara de buna stiinta, un lucru elementar: ceasul vietii nu-l putem da inapoi. Nici macar cu o secunda, d-apai sa-l dam cu ani de zile in urma. Nu avem inspiratia si intelepciunea necesare in momentele care cu adevarat au insemnatate in viata noastra, ne vor lovi, mai tirziu, regretele. Asta este.
Cei mai multi dintre parinti isi doresc, pentru copiii lor, sa le fie sanatosi, inteligenti si sa devina oameni cu avutii. Un parinte cu-adevarat iubitor trebuie, in rugaciunile-i rostite in poala adinca a noptii, sa se roage si pentru INTELEPTIREA odrasleisale. De foarte multe ori in viata, citeva boabe de intelepciune au valoare mai mare decit dealuri de bogatie materiala. Un om intelept STIE ca adevarata bogatie pe care o are fiecare dintre noi este in inima noastra. Acesta este TEZAURUL care are VALOARE. Cine intelege asta este bine, cine nu sa-si faca mamaliga fara de brinza si sa o manince. Goala. Sa vada daca o sa-i placa. Cele bune Mariuco. Si nu te lasa napadita de prea multe amintiri. Te vor imbatrini inainte de vreme.
01.03.2011, 22:30
Cabum, distinsa doamna. Ati ales -cel putin eu asta inteleg din cele scrise de dvs-, sa mergeti mai departe, adica sa traiti linga barbatul pe care cindva l-ati iubit. Si o faceti pentru ceea ce dvs numiti
"datorie". Doresc sa va spun ca, imi dati impresia unei femei slabute la caracter. Un lucru atit de grav cum este infidelitatea si cu implicatii care ating pe toti membrii familiei, nu trebuie ascuns sub un sopron plin cu fin. Acest lucru trebuie lamurit, odata pentru totdeauna, cu persoana vinovata. Nu mergeti doar pe baza intuitiei sau a unor simple presupuneri. Prin acele semne pe care le-ati vazut pe corpul lui nu aveti nicio dovada ca el v-a fost infidel. Angajati un detectiv particular pentru a-l prinde in flagrant. Si daca nesimtitul se dovedeste ca va inseala, merita sa-l scuipati intre cei doi ochi obraznici pe care-i are si cu care se uita si sub alte fuste. Nu de acest barbat imi este mila, asa cum va este dvs, ci de dvs imi este mila. Si va intreb: dar cu viata dvs, cum ramine ? Nu vreti sa o mai traiti la parametrii si la calitatea unui om normal, a carui simturi sunt intacte ? Cunosc femei care s-au luptat, asemenea unor leoaice, pentru a-si pastra iubirea. Si au reusit sa-l aduca la liman pe nabadaiosul fustangiu. I-a dovedit, fiecare in parte, ca ea este cea mai iubitoare, cea mai buna, cea mai merituoasa, cea mai harnica, mai curata si mai prietena dintre oricare alta amanta. Au fost insa altele care au abandonat lupta. Au capitulat, fara ca macar sa incerce. Mi se pare mie sau si dvs ati ales sa capitulati ? Ori alegeti sa-l recistigati de partea dvs si sa-i recistigati iubirea numai pentru dvs, ori atunci faceti-i bocceluta si adio vere, du-te invirtindu-te. Daca mintea sau nevoile lui trupesti sunt dincolo de ceea ce-i oferiti sau ii puteti oferi dvs, atunci, orice ati face, el o sa aiba o viata dubla. Daca principiile dvs de viata nu va ingaduie asa ceva, la ce bun si cui foloseste o viata rinceda, o viata inglodata in suparare, o inima sfisiata de indoieli, o viata alaturi de o persoana care, nici sa va incalzeasca la picioare nu-i buna. Intre un el si o ea, fara acea punte a bucuriei si a fericirii numita IUBIRE, nimic nu exista. Pentru ca numai doi care se iubesc pot sa formeze acel intreg, acel rotund existential care da sens vietii si parfumeaza trairile celor care aleg sa alerge ca doi nebuni, descultati complet de problemele si nimicniciile acestei lumi, doar ei doi si sentimentele lor, prin minunata gradina unde florile imbietoare ale iubirii isi etaleaza frumusetea si isi daruiesc parfumul lor doar celor care-s pregatiti sa-l caute, sa-l afle si sa-l culeaga. Pina la saturatie. Viata o sa treaca pe linga dvs fara ca macar sa-i auziti filfiitul. Iar anii se vor aduna impovarator, si-atunci cind putina intelepciune o sa vina in vizita o sa va intrebati: oare a meritat ? Va spun eu de pe-acuma. Nu merita traita viata alaturi de cineva care nu imparte cu tine barca iubirii. O barca aflata pe marea agitata a vietii se va rasturna, iar vislasii ei se vor inneca. Indreptati-va barca spre marea unde cerul este senin, iar furtuna ..... departe.
11.05.2009, 16:41
Angelina, Angelica, Angelico, trezeste-te. Apeleaza la un om in virsta (barbat sau femeie, nu conteaza) si intelept pentru a te sfatui care cale sa apuci. Fiindca pe calea pe care vrei sa iti incepi viata, mira-m-as sa sfirsesti bine, precum oamenii botezati.
Ce te face sa crezi ca acel barbat de 35 de ani ti-a jurat dragoste cruda si nemarginita doar tie si nu a facut-o si-n alte dati, mai mult ca sigur sotiei lui ? Haide sa desfacem lucrurile la chetoarea intelegerii si sa spunem ca sunteti amindoi indragostiti lulea si pe fata si pe dos si ca veti ajunge intr-o buna zi sa va casatoriti. Ai tu vreo garantie ca peste n anisori acelasi barbat care se topcheste sa te aiba in pat nu ar face-o din nou, dar cu o alta .... prostuta nedusa la bisericuta ? Raspunsul vine de la sine. Si apoi te-ai gindit vreodata ce ar gindi sotia parasita despre tine (voi) ? Oare binele ti l-ar dori o femeie ramasa cu un copil ? Si mai este inca ceva de care merita sa tii cont. Lumea nu incepe si nu sfirseste cu un barbat. Mai ales cu unul casatorit. Tu esti fata. Ai dreptul moral si crestinesc ca, in cazul in care vrei sa faci acest mare pas in viata -al casatoriei-, sa iti cauti un june apropiat tie ca virsta si idealuri. Experienta vietii o sa o capatati impreuna. Fii sigura de asta.
Mai asteapta citeva luni de zile, ba si mai bine si de folos tie, citiva anisori, sa te mai coci la minte si sa faci mai multi simburi roditori acolo sus la tartacuta si sunt sigur ca ai sa alegi calea potrivita in viata ta.
Dar barbatul legat de o femeie si tatal unui copil, sa nu-l iei. Numai o fraiera crede ca un astfel de barbat o sa fie doar al ei. Te vor ajunge lacrimile si suspinele femeii parasite. Si, la rindu-ti, de lacrimi si de suspine ai sa ai parte. Daca asta vrei, fa-o. Inclin totusi sa cred ca suferi de o astenie de primavara. Coace-te mai intii la vara intelegerii si hapt incolo inspre toamna o sa culegi si roadele. Roadele pe care le meriti.
14.02.2009, 11:48
Calde si sincere felicitari Formulei AS pentru excelenta initiativa de a face loc in paginile revistei unui astfel de articol despre post. Cele scrise reprezinta cu adevarat o rara avis in intreaga presa romaneasca actuala. Numai ca, imbuibatii zilelor noastre iau in deridere postul, considerindu-l ca pe ceva ce a fost practicat doar in epoca primitiva. Astazi, in epoca moderna a dezmatului, postul este trecut in analele uitarii. Sfatul intelept care spune ca “nu traim pentru a minca, ci mincam pentru a trai� nu gaseste nici un fel de ecou in creierasul contemporanilor nostri si cu-atit mai putin in burtile lor, sac fara de fund. Mincarea, bautura, distractia, muzica si jocul pina se rup si ultimele pingele ii carcaterizeaza pe cei mai multi dintre traitorii vremurilor noastre. Postul este ceva ce nici in cartea de istorie nu a fost rabojit. Si daca istoria nu consemneaza asa ceva, insemana ca nu-i demn a-l aduce pe tapetul discutiei. Indubitabil ca postul este necesar, este sanatos, este vindecator nu numai pentru trupul nostru, dar mai ales este dealul Golgotei care duce la primenirea si la vindecarea sufletului. Iar cine intelege cu adevarat valoarea incomensurabila a sufletului stie ca atunci cind posteste, pentru ca postul sa-i fie benefic nu numai pentru ciolane si carne, dar mai ales pentru SUFLET, in timpul postului barbatul nu cunoaste femeia si nici femeia nu se tine cu barbat.
Ion Dumbrava.
01.02.2009, 19:48
Un OM. Un ROMAN. Un codru de simtire. Si de iubire. Romaneasca. Cum sa nu-ti lipseasca asa ceva ? Cum sa nu ne lipseasca noua tuturor ? El, cel care a iubit viata pina la lacrimi. Iar lacrimile noastre toate nu pot sa-l cheme din nou la viata, plecarea-i intempestiva si definitorie a muscat adinc in noi, in carnea sufletelor noastre. Tot el a fost cel care ne-a indemnat sa nu ne vindem casa parinteasca. De o vom face este ca si cum unui copac i s-ar taia radacinile. Si-atunci acel copac se va vesteji si va pieri din lume. Si ne-a mai invatat el ceva: sa ridem, sa iubim, sa plingem, sa cintam -toate astea-, in limba romana. Pentru ca limba romana este pastelul sufletului nostru, este curcubeul care se pune cel mai bine in valoarea-i multicolora prin lumina limbii romane. Cum poate cineva sa urasca o vibratie sufleteasca atit de adinca, sincera si de cuceritoare ? Grigore nu a fost al Moldovei sau al Basarabiei. A fost al nostru, piine aburinda din piinea sufletului romanesc. Nu, Nu a fost. El este si o sa ramina badita Grigore, sfiosul si sfatuitorul contemporan al limbii romane.
Ion Dumbrava.
16.01.2009, 22:47
Din tot ce s-a spus, pacea launtrica mi se pare a fi de o importanta covirsitoare. Pentru ca aceasta pace, in contextul si in agitatia in care ne traim viata in prezent, este tot mai greu de o dobindit. In tot acest du-te - vino nebunesc al zilelor noastre, aproape ca nu ne mai ramine timp sa ne privim apropiatii in ochi, sa stam doar la o voroava care sa ne destinda, sa spunem celor care o merita cit de mult ii iubim si cit de neintrerupt ii purtam in gindurile noastre. Nici pentru altii nu mai avem timp -oricit de chibzuit l-am dramui-, dara-mi-te pentru noi insine. Poate ca nu constientizam indeajuns de clar cit de importanta si de benefica pentru viata noastra poate sa fie aceasta pace launtrica. Doar este vorba de izvorul din cetatea noastra. Nu este bine sa nu ne pese de clarul si adincimea acestui izvor. Anii vietii cu care am fost binecuvintat pina acuma mi-au dat intelegerea, m-au constientizat in cel mai inalt grad ca, pacea launtrica, pacea sufletului, nu poate fi dobindita fara a-L avea prezent pe Dumnezeu. Si este cit se poate de firesc sa fie asa binestiut fiind de catre noi toti ca, insufletirea noastra o datoram Tatalui Ceresc.
Restul este lut, tina, glod trecator.
Ion Dumbrava.
Puterea tamaduitoare a linistii
08.10.2008, 20:44
Omul ajuns in aceasta situatie, cea a despartirii, sa traga un scaunel cit mai aproape de soba gindirii si, la focul molcom al sentimentelor sa judece, sa judece si iar sa judece pina o sa-si arda toti carbunii din soba. Si sa-si puna intrebari de genul: ce aleg ? Viata actuala in care ma tirasc in genunchi, ba mai mult, duc si pe cineva in circa sau ….. necunoscutul cu tot ce acesta incumba ? Este firesc si omeneste ca dupa o despartire babana (care presupune pumni si batuceli pe fiecare centimetru patrat al corpurilor implicate in rafuiala), amintirile sa te doboare. Ai trait linga un om si nu linga un animal. Chiar si de un animal drag iti aduci aminte atunci cind nu-l mai ai, d-apai de un om, cum sa nu-ti aduci aminte ? Doar te-a facut sa sughiti, te-a facut sa te rosesti mai ceva decit sfecla roscovana, te-a facut sa gusti citeva grame de fericire imbaiate intr-un pocal cu venin, te-a facut sa cunosti in viata ta mai ales ceea ce nu poti face in locul a ceea ce poti. Ai putea sa fii atit de nerecunoscator si de uituc si sa alungi toate acestea si multe altele de la moara amintirilor tale ? Slabiciunea omeneasca ne duce pe fiecare dintre noi in ispita, iar atunci cind ai alaturi de tine in viata unul/una care amplifica aceasta ispita, grabeste-te sa zici la timpul potrivit STOP. Cu minciuna te poti culca si sa faci nani-nani pina adoarme, dar de trait in viata alaturi de ea nu poti traii. O vei face, platesti. Pina cind decontezi definitiv.
Despartirea. Poate sa fie o tragedie. Pentru cei care fac din aceasta o tragedie. Ai iubit pe cineva, te-ai daruit cu pamatuf cu tot cuiva si in locul inimii tale daruita pe tava ai primit minciuni, vorbe rele, otrava inselarii. Alegerea este a ta daca vrei sa alegi. Daca nu, ai sa culegi.
Nu ai sa te desparti niciodata de o pesoana al carei parfum al iubirii nu s-a diluat si nici nu si-a pierdut din farmec ori din intensitate, o persoana care-ti va vorbi intotdeauna cu buzele sinceritatii, o persoana a carei calduri sufletesti este in masura sa evapore bruma rece de pe frunzele vestejite asternute in calea vietii. Pe un astfel de OM ti-l doresti aproape. Atit de aproape incit sa-i poti atinge inima cu sarutul buzelor tale iubitoare. Numai un nebun ar vrea sa alunge in negura departarii si a uitarii pe cineva care este izvor atunci cind i-e sete, lacrima de roua picurata direct in clorofila vietii, spirulina care vitalizeaza din talpi pina in crestet.
Nu dai haina care iti tine de cald. Ai sa o dai pe cea veche, uzata sau care nu mai iti este de trebuinta. Asa si cu viata ta alaturi de ……. o nevoie. Da nevoia altora si tu du-te in drumul tau. Fara smiorcaieli. Viata nu incepe si nici nu sfirseste cu o vulva sau cu o pulpa. Imbata-te o betie sora cu moartea daca simti nevoia de a o face. Dar miine, sa te trezesti. Si, sa nu uiti esentialul: traieste-ti viata. Nu exista replay pentru acest dar divin.
Ion Dumbrava.
Partea intunecata a iubirii - Durerea despartirii
23.08.2008, 18:36
Sa iubesti, sa fii inselat de catre persoana iubita, dupa care, sa incerci sa stergi din propria-ti scafirlie cu praf de uitare (in care farmacie a lumii se vinde asa ceva ?) faptul ca ai fost inselat !
A gresi e omeneste, a ierta …. Dumnezeeste, se spune. Asa sa stea lucrurile si in viata de zi cu zi ? Adica, sa ierti si mai apoi, dupa tradare, sa–ti imbratisezi iubita cu un patos si o dragoste care sa o faca sa i se zburleasca parul de pe buric si-n veci sa nu i se mai faca de un alt barbat ? Pe scurt: sa faci pe prostul, pe mutul, pe uitucul, pe nepriceputul, pe omul in viata caruia nu s-a intimplat nimic. Nici macar in plan sentimental. Citi oameni pot face aceasta ? Sa presupunem ca-ti poti pacali mintea, cu o promisiune de vreun fel, sau cu un cas de brinza, sau cu un drob de urda ori cu vreo pruna neviermanoasa. Ce ne facem insa cu biata inimioara ? Nu de alta, dar ea este cea care o sa perceapa in toata goliciunea si in intregul ei acest act al tradarii. Lovitura naucitoare o sa fie receptionata in plin de catre nimeni alta decit inima ta. Ai sa-i poti comanda inimii tale: asculta aici tu netoato, fa-te ca nu reactionezi la stimulii veniti din creier care iti comunica cum ca, ceea ce iubesti, te-a tras pe razatoarea inselarii. Nu mai alerga ca o nebuna, ogoaie-te ca ti-oi da zeama de pruna amestecata cu lapte de capra breaza. Ai iubit pe cine nu te-a meritat si ai fost inselata de parca nici nu ai exista. La ce bun sa te vaicaresti sau sa suferi din aceasta cauza ? Leacul tau nu exista, taci si nu mai bubuii cu o viteza care-mi face viata insuportabila. Bate si tu mai rarut, ca sa nu sa nu ma omori chiar de tot. Tu esti a mea si nu te pot inlocui cu nimic din lumea asta. Mai bine inlocuiesc ceea ce tu iubesti. Ca sa supravietuim amindoi. Da, zimbet amar, nu am murit inca, desi am fost inselat. Izvorul vietii mele nu poate fi oprit de o tradare. Traiesc ! Si nu ma sting ! Vintul pustiiri nu ma poate risipi. Ramas bun trup inselator. De tine n-o sa-mi fie niciodata dor.
Ion Dumbrava.
Despre fidelitate si... TRADARE
14.08.2008, 18:28
Infidelitatea este o „boala“, iar suferinzi de aceasta sunt multi ucida-i mama omida sa-i ucida ! Este cu-atit mai grav si mai bosumflat cu cit, omenirea nu a catadicsit inca sa infiinteze clinici, ascunzatori sau vindecatori pentru acestia. Cu siguranta ca numarul unor astfel de clinici l-ar depasi pe cel al scolilor. N-ar strica ca acestea sa existe si sa-i trateze pe toti/toate cei/cele care scutura prune din prunul vecinului/vecinei. Si din prunele scuturate se mai iveste cite un copchil care zice tata persoanei nepotrivite.
M-am straduit din toate rasputerile intelegerii sa precep acele femei care, desi traiesc in viata cu infidelitatea, emit pretentii ca amantul cel de toate ofurile, ghionturile si sughiturile sa le fie fidel !!!! Ti se face intelegerea covrigi cind citesti asa ceva. Adica ele inseala pe cineva, dar, le fulgera nepriceperea atunci cind la rindu-le sunt inselate ! Cine se culca in pat cu minciuna si se desfrineaza, de minciuna si de desfrinare o sa aiba parte. Este chiar atit de greu de priceput ? Daca cineva doreste, fara nici un fel de echivoc, ca o persoana de sex opus sa-i fie fidela, atunci nu-i decit o solutie sigura: imbaiere in spirt !! Urmata de expunerea in vitrina.
Fidelitatea nu-i pentru oamenii slabi de caracter, este bistos ca si brinza trecuta din putina plina in burta placintei goale. Fidelitatea este o regula de aur doar pentru cei/cele prin a caror inima izvorul iubirii curge curat, susurind a neintinare. Pentru ca, infidelitatea incepe si sfirseste in inima. Inima este cea dintii si cea de pe urma metereza asezata in calea fidelitatii. Cedeaza aceasta, la un semn deschisa-i calea spre destrabalare si incovrigare !!! Sa nu te astepti cumva ca cineva sa-ti multumeasca sau sa te premieze pentru fidelitatea cu care iti imbraci inima. E de-ajuns doar ca tu iti pastrezi izvorul iubirii curat si cristalin, netulburindu-l cu sentimente straine de origini. Infidelitatea este moarte. Incet, dar sigur te vei vesteji. Atit trupeste, cit mai ales sufleteste. Drumul ales de catre tine, nu duce NICAIERI. Placerile pe care crezi ca le vei gasi prin infidelitatea ta sunt nu numai iluzorii, ci sunt cuiele care singur/a ti le bati la propria-ti cruce a vietii. Nu numai partenerului de viata ii esti infidel. In primul rind, tie insuti. Ai sa devii un strain/a. Te vei cauta mereu in altii si nu ai sa te gasesti niciodata. Cum sa gasesti lumina in negrul intuneric, bucurie acolo unde nu vin cerbii sa se adape la izvorul bucuriei, speranta unde speranta sta agatata pe fulgii de papadie pe care dorinta vintului ii risipeste. Singur/a te izolezi intr-un colt obscur al vietii de unde n-ai cum sa poti iesi. Cu fiecare noua infidelitate o sa inceapa declinul vietii tale. Vei ride cu lacrimi si ai sa te bucuri bucuria suspinelor. Si, daca ai sa mai poti visa, n-ai sa mai poti sa fii rodul viselor tale. Tu alegi fatarnicia vietii, cosmarul din care n-ai sa poti iesi. Infidelitatea o sa rupa in tine digurile iubirii si-ai sa devii prada usoara stihiilor. Vremelnicia placerii nu poate prinde radacini in inima ta. Pentru ca-ti va lipsi mereu terenul fertil al iubirii. Al iubirii adevarate, curate si adinc rascolitoare. Ai sa te poti privii in ochi fara sa vezi tradarea ? N-ai sa mai mergi prin viata. Ai sa te tirasti. Si cine se tiraste, cauta ascunzis in maruntaiele pamintului. Riscul de a fii calcat de altii este iminent. In inima ta n-ai sa mai poti ascunde soarele din vara iubirii. Ai sa devii o prada sfisiata de hiena din tine insuti pentru ca alegi puerilitatea a ceea ce tu crezi ca fiind iubire. O iubire care, in fapt, esti gata in orice momente sa o tradezi, sa o abandonezi, sa o folosesti ca pe o cirpa cu care sa stergi ulita vietii. Goliciune vei primi in schimbul cautarii tale.
De unde-i mai scoateti pe pisologii astia cu sfaturile lor „salvatoare“ ? Acestia incearca sa dreaga busuiocul prin niste subterfugii tocmai bune de facut noduri la pampersii bebelusilor. Incerc sa detaliez: daca v-ar intra un spin intr-una din talpile picioarelor, iar o luna de zile nu ar avea cine sa vi-l scoata, iar dvs in tot acest timp ar trebui sa parcurgeti zilnic pe jos, sontic-sontic, vreo 10 km, cum v-ar fi mersul ? Dar viata ? Ziua in care vi s-ar scoate spinul din talpa nu ati primi-o oare ca pe o binecuvintare ? Mai mult ca sigur ca da. Ce ne facem insa atunci cind spinul infidelitatii a patruns in inima ? Cine si in ce fel o sa vi-l poata scoate: un pisolog ? Cracana-m-as de mirare sa o poata face ! Cel mult, o sa va usureze buzunarele de niste lovele. Dati-le daca vi-s de prisos.
Ion Dumbrava.
25.06.2008, 16:20
Sa fii in puterea bracinarului si baba sa nu vrea. Asta da mare belea. Este ca in povestea aia inca nepovestita: am plecat doi, ne-am intors trei, dar nu stim unde este al patrulea.
Absolut de acord cu distinsa doamna care a formulat raspuns scrisorii dvs. domnule Manole. Daca erati barbat cu adevarat, v-ati fi luat inima in dinti, gheata sub bracinar si v-ati fi inghesuit sa aflati adevarul. Cu jumatati de adevar sau cu jumatati de minciuna nu poti sa-ti duci veacul prea mult pe acest pamint. Ori la bal, ori la spital, ori el cu capul spart, ori ea cu bandaj la cioc, dar mai folositor v-ar fi fost adevarul.
Nu chiar toate femeile care se impotrivesc tavalelii cu cel cu care stau sub aceeasi plapoma sau au act aditional de neimpotrivire la tavaleala sunt infidele.
Mai exista si cele care au un grad richter de frigiditate care nu le permite sa guste din paharul cu miere. Pe astfel de femei actul sexual le dezgusta, ba mai rau, le scirbeste. Si atunci, vai bietele urechi ale indraznetului ce o sa auda.
V-ati gindit si la posibilitatea ca sotia dvs sa fie frigida ? Si ca isi joaca bine rolul de femeie trecuta si coborita din caruta cu fin a punctului G ? Ori ca poate ceva nu-i place la dvs: cum mirositi, cum va faceti cararea prin capita de fin, cum va scarpinati pe burta dupa citeva beri sau cite simfonii de snorcaiala se misca intre peretii noctuni ai dormitorului (inca) comun ?
Nu va amagiti in asteptarea unui raspuns care sa va scoata din aceasta situatie extrem de delicata. Puteti sa aveti o discutie serioasa si la obiect cu sotia dvs, in cadrul acestei discutii punind amindoi cartile pe masa? Ascultati-o foarte atent si pe ea ce are a spune. Sa o ascultati asa cum n-ati facut-o vreodata. Un buboi nu coace de doua ori in acelasi loc. Discutati ca doi oameni maturi si aflati daca mai exista ceva care va leaga (in afara fiului dvs., bineinteles) unul de altul. Salvati ceea ce poate salvat. Nu uitati insa ca, o corabie se scufunda sau naufragiaza daca nu o parasesti la timpul potrivit.
Lumina intelepciunii sa va lumineze pentru a afla raspunsul potrivit intrebarilor care va chinuie.
19.06.2008, 20:10
Este iubirea altceva decit un moft, un tronc sau un hodoronc-tronc care-ti atinge baierele inimii de te baga in boala ? O boala care te trinteste jos, unde zaci bine, zaci indelung si de cele mai multe ori nu stii de ce. Sau pentru ce. Ori pentru cine. Daca cumva ai sa stii pentru cine zaci, apai ai sa schimbi macazul hapt incolo inspre 100. Din simplul motiv ca iubind, ai sa fii fericit, iar fericirea toarna zeama de traire prin vene.
Dupa indelungi si asudatoare cetiri ale articolului, un singur lucru nu am inteles: daca iubesti, trebuie neaparat sa si tuci ceea ce iubesti, sau mai intii de toate este bine sa tuci si dupa aceea sa iubesti ?
Ce a fost, de fapt, mai intii, tucatul ori iubitul ?
Iubirea, cine nu o cunoaste sa o caute. Cine o cunoaste, sa sape in adincul ei pentru a-i descoperi
potirul plin cu farmec. Si din potir sa bea impreuna cu persoana iubita roua in care se ascunde curcubeul vietii.
Iubesc si nu ma las pagubas. Ion Dumbrava.
25.05.2008, 09:56
Pai na. Multi confunda dragostea cu sexul. Sau, invers.
Numai ca trebusoarile stau un pic mai diferit. Chiar mai complicat as spune. Sa o iau cu incetisorul ca sa luminez poporul. La vremurile tineretii singele alearga prin increngatura venelor de parca-parca ar vrea sa intreaca un supersonic. O singura privire inspre o "frumusete" de sex opus si, gata: fulgere si tunete dau navala pe cerul inimii. Iti trebuie o groenlanda de gheata sa racesti situatia pe care adeseori nu o poti controla sau stapini. Odata cu virsta insa.... ei, lucrurile se mai schimba nitel pe ici, pe colo, prin partile esentiale. Nu tot ceea ce ochii vad, in mod automat inima cere. Pentru ca ... nu-i putere. Omul insa, odata cu virsta, devine mai "copt", mai rafinat, mai intelegator si mai rabdator nu numai cu sine insusi, ci si cu cei din jur. Dragostea, apai cu asta nu te joci nici chiar daca-ai avea 50 de anisori. Ce, 50 de ani este o virsta a neputintei ? Ea este pentru cei mai multi o virsta a dorintei. Iar pentru cei care au avut o viata cupatata, este o virsta a implinirii. Biensur, daca ai alaturi de tine pesoana pentru care iti dogoreste baraganul inimii tale. In cazul in care nu ai persoana viu disputata de catre inima ta, atunci este bai mare de tot, te topchesti ca si o luminare. Si te stingi incet dar sigur. Si vine tanti cu coasa inainte de vreme. Adica .... mai devreme.
Luati aminte, dragostea nu are virste. Dragostea are doar parfum ascuns in florile vietii. Ea este doamna care o sa v-acopere cu un voal cald si dulce simturile, o sa va aprinda un foc de jar in inima si o sa simtiti ca doar de dragul ei si merita sa renuntati la celelalte
"nimicuri" ale vietii. Pentru ca, prin dragoste, cunosti
rostul venirii tale aici, calatorule. Este ca si dulceata
adunata in cireasa maturata la caldura binefacatoare a soarelui. Sunt pasii care te poarta prin raiul trairii.
Nu uita sa te opresti din cind in cind si sa-i culegi florile. O sa-ti imbete cu parfumul lor pina si cele mai ascunse simturi. Si merita. Pentru ca, iubesti, ori nu iubesti, vremea florilor se trece. Si vine iarna vietii.
Recomandari
