Apoi, s-a nascut un baiat, pe care ni l-am dorit foarte mult amandoi. Bucurie fara margini! Am inceput lupta pentru realizarea pe plan material si am reusit aproape imposibilul. Din pacate, nu m-am oprit la timp si n-am observat cu destula atentie ce se petrece in jurul meu. Munceam orbeste, in exces, de dimineata si pana noaptea tarziu. Telul meu era fericirea familiei, dar... cand m-am trezit, lucrurile erau altfel decat le stiam. Din sotul ideal, devenisem o pacoste, sau cum spunea sotia mea: "Mai bine nu te nasteai, mai bine nu te cunosteam, blestem ziua in care te-am cunoscut". Pentru a-mi regasi echilibrul m-am dus la sala de sport. Stiam ca miscarea te ajuta interior. Am reusit mai repede decat credeam. Se nascuse in mine dorinta fara margini de a invinge si de a lua totul de la inceput. Dar inainte de toate acestea, un bun prieten m-a avertizat: "Vezi ca sotia ta calca stramb!". Nu l-am crezut, ba chiar am spus: "Mai bine mor, decat sa cred asa ceva. Ne intelegem si ne iubim prea mult ca sa cred in povestile tale". Pe urma am plecat din tara o vreme, distanta ne-a ajutat si, dupa intoarcere, teoretic a reinceput relatia cu sotia mea. Ne lega foarte mult baiatul, pe care il iubeam amandoi. Dar relatia sexuala mergea foarte prost. Un paradox: normal, potent, am ajuns pe la doctori prin toata tara, crezand ca sunt impotent. Intre timp, cuvintele ei de dragoste de la inceputul casatoriei s-au transformat din nou in jigniri: "Tampitule, nesimtitule!". Am incercat sa discut, sa aflu ce se intampla cu ea, dar nici o speranta. Am hotarat sa divortam (ea a deschis actiune de divort), dar deodata, ne-am trezit ca nici unul nu vrea acest lucru. Si am incercat din nou sa ramanem impreuna. Dar intr-o zi, un prieten (acelasi) imi spune: "Hai, sa-ti vezi sotia cu cine este. Vino acum!". N-am avut curaj sa merg. Am incercat, insa, sa-i spun "mai pe departe" sotiei mele ce am aflat. Rezultatul a fost catastrofal: urlete, reprosuri, injurii. Am plecat de acasa si nu m-am mai intors o saptamana. Spre norocul meu, afacerile imi mergeau foarte bine. M-am intors cu bani si apele s-au linistit. Am reluat demersurile de normalizare a relatiei maritale, dar sexual totul redevenise o catastrofa. Cand faceam dragoste, tipa la mine ca n-are chef, ca e obosita, ma lasa balta. Eram refuzat chiar atunci cand ne reintalneam dupa o saptamana sau doua. Singurul lucru care o interesa erau banii. Dar in urma cu o luna s-a schimbat ceva in viata mea. Am reintalnit dupa zece ani o veche prietena din anii studentiei, care m-a iubit, m-a asteptat si inca ma mai iubeste si-acum, nefiind casatorita. Am ramas surprins si fara replica. Distrus sufleteste in relatia cu sotia mea, fiind pierdut si ca "barbat in pat", am recazut in bratele vechii iubiri, aproape cu lacrimi in ochi. Si... miracolul s-a produs: mi-am dat seama ca sunt un barbat... normal, sanatos, potent. Deci, mi-am inselat pentru intaia oara sotia, pe care, insa, o mai iubesc. Parca m-am trezit dintr-un vis si nu pot sa cred. Nu stiu ce sa fac. Dati-mi un sfat. Va multumesc.
MANOLE
Stimate d-le Manole,
Scrisoarea dvs. imi aminteste de povestea lui Creanga, despre soacra si nevasta care plang ca o sa cada drobul de sare peste copilul din leagan, in loc sa puna sarea sau copaia in alta parte. Drobul dvs. de sare e informatia ca sotia va inseala. De ce nu l-ati inlaturat? Mai exact: de ce n-ati vrut sa aflati adevarul? V-au speriat mai tare tipetele sotiei decat dezastrul propriei dvs. vieti? Ati fi scutit atatia ani de suferinte si umilinte, de complexe si suspiciuni! E frumos ca nu v-ati crezut prietenul "delator", ca i-ati acordat sotiei dvs. incredere, dar asta, atata vreme cat comportamentul ei o gira. Ma indoiesc ca o femeie care tipa si-njura, care isi refuza fizic barbatul, evitandu-i prezenta si mangaierile, merita acest gir. Asta, numai daca aveti vocatie de masochist. Sau poate sunteti un bun crestin, care si-a propus ca tel al vietii smerenia si iertarea unui etern pacatos. Dupa parerea mea, diagnosticul nu este prea complicat. E clar ca sotia dvs. a dus si duce o viata dubla. Amanuntele comportamentului ei sunt descrise in toate cartile de psihologie: exemple tipice pentru femeile care isi rezolva problemele sexuale in afara patului conjugal. Intrebarea este de ce a facut-o, mai ales ca debutul mariajului a fost roz. Dvs. nu va simtiti vinovat? Anii aceia de munca lacoma, in exces, despre care vorbiti, n-au produs cumva o raceala, o instrainare greu de recuperat? Sotia dvs. nu s-a confruntat, la randul ei, cu un refuz? Oricare este raspunsul, inainte de a lua o decizie, incercati sa gasiti radacinile raului. Indiferent daca ramaneti impreuna sau nu, aflati ce v-a stricat casnicia. Spargeti buba. Nu o lasati sa faca mai mult puroi. Aveti nevoie de adevar. Si pentru a va impaca cu trecutul, si pentru a va creste copilul sub auspicii civilizate, si pentru noua poveste de dragoste, in care trebuie sa intrati cu suflet curat. Sunteti intr-un moment de nedorit echilibru: doi oameni egali in pacat, care vor sa stie daca pentru ei mai exista un maine. Initiativa ar trebui sa va apartina. Rostiti, pur si simplu, adevarul cel MARE: vreti sa va puneti ordine in viata. Sa traiti frumos si moral. Pentru asta e nevoie, insa, de spalarea trecutului. Nu va amagiti crezand ca gunoiul acoperit se uita. In cele mai fericite clipe ale vietii veti nimeri cu piciorul in el. Dati-i foc. Aruncati-l la ghena! Ori o luati iar la drum, descarcati de povara minciunii, ori fiecare pe drumul sau. Iar daca sotia dvs. refuza oferta pe care i-o faceti si sinceritatea marturisirilor, parerea mea este sa renuntati. Fugiti cat mai repede de sub drobul de sare! Suspiciunea e mai rea ca otrava. Ea naste monstri. Ma tem, de altfel, ca ceea ce dvs. numiti iubire e doar un complex de frustrari si orgolii ranite. O dependenta extrem de periculoasa si care poate sa schilodeasca un om. Iesiti la lumina.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
25.06.2008, 03:25Cimpeanu Ileana
Domnule Manole,
Citind povestea dvs . m-am revazut cu ani in urma cind sotul celei pe care o credeam atunci prietena mea cea mai buna mi-a adus la cunostinta ca sotul meu calca strimb cu sotia lui. Lucrurile mergeau prost intre noi de o bucata de vreme. Prima reactie a fost ca si a dumneavoastra , nu am crezut. Nu vroiam sa accept acest crud adevar, aceasta dubla tradare. Am panicat, am incercat sa ma conving ca e vina mea ,am plins,am luat totul asupra mea,etc.Am vrut sa innod ce nu mai era demult, aveam doi copilasi si mi-am zis sa mai stau pina vor creste . O parte din mine il vroia ,din gura ii ziceam sa ramina dar in fapt ii ziceam sa plece. Acum stiu ca doar teama de a creste singura doi copii ma facea sa ma comport asa. In final a plecat . A revenit dupa citeva saptamini. Fusese intr-o vizita scurta la ea, ea plecase si ea de la sotul ei. El ma punea sa ii confirm ca nu cred ca ar avea ceva cu ea, o simpla prietenie. Si , o sa rideti, o faceam. Ca dupa o zi doua sa-l intreb cind pleaca. Umilinta si frustarea erau mai tari decit orice. Asa credeam atunci. Nu spun ca mi-a fost usor dupa, va asigur, insa, ca a fost cea mai buna solutie . Viata merge inainte si merita traita cu capul sus. Teama de a iesi dintr-un scenariu in care suntem prinsi de niste ani si ani ne face sa reactionam intr-un fel pe care mai tirziu il regretam si de care ne vine sa ridem. Dupa ceva ani buni de la intimplarea de care va spun am cunoscut un om extraordinar, cind ma gindesc ce ar fi insemnat viata mea daca ramineam cu acel om va asigur ca mi se face pielea gainii . Tradarea nu se uita , domnul meu, indiferent ce rol avem in acea desfasurare a lucrurilor, faptul ca omul de linga noi nu are sira spinarii sa ne priveasca in fata si sa recunoasca adevarul asumindu-si consecintele ne demonstreaza ca nu mai este nimic. Nu e vina nimanui , exista o legatura care ne unea si nu mai este. Credeti ca merita sa va torturati cu intrebari dar gresiti. Veti fi chinuit si cu sabia deasupra capului in orice clipa a vietii dvs. Nu cred ca va mai iubiti sotia iar ea nici atit. Daca analizati ce va tine linga ea o sa vedeti ca nu mai este dragoste, daca respect nu este nu mai re de unde sa fie dragoste. Dragostea va asteapta undeva, nimic nu se intimpla fara rost in viata , domnule Manole. Eu sunt convinsa ca povestea mea nu este unica, Fiecrae om mai are o sansa in viata, incercati sa va imaginati luatul de la capat cu altcineva. Cu siguranta nu veti mai face aceleasi greseli, cu siguranta veti simti imediat cind ceva nu este in regula. E un sfat prietenesc, cred ca nu este zi sa nu-i multumesc Domnului ca m-a scos din situatia aceea de tradare , ipocrizie. Ma bucur ca din tot am iesit fara ranchiuna si fara parere de rau. Daca veti lasa poarta sufletului deschisa si nu veti gindi ca toate femeile sunt la fel veti avea sansa de a lua viata de la capat. Daca va hotriti sa ramineti veti suferi ca un martir. Nimeni si nimic nu merita asta. Nu va blamati prietenul ca v-a spus, inversul este si mai dureros. La mine toti prietenii stiau si fosta soacra stia si ea. Am simtit atunci ca sunt tradata de toti. Si a fost cumplit. Finalul este ca sunt fericita si omul acela este si el fericit. Fiecare isi traieste viata exact cum si-a dorit. Sesizati sansa si traiti, domnule Olteanu. Va doresc fericire. Peste citiva ani veti ride de reactia de acum. Mult noroc.
25.06.2008, 08:26Mircea Munteanu
Senzatia mea este ca dvs. vreti o "binecuvintare" pentru relatia cu prietena dvs.
Cred ca e timpul sa discutati serios cu sotia, daca mai vrea (si poate) sa ramina casatorita cu dvs.
Asta in ideea ca aveti un copil de crescut. Impreuna.
Daca nu...
In ceea ce priveste prietena (fosta colega), sunteti chiar asa naiv? V-a asteptat taman pe dvs. atita amar de vreme? O femeie tinara si frumoasa? N-o fi alta cauza?
Pe viitor, este bine sa nu mai expuneti situatia dvs. financiara. Veti gasi foarte multe femei care sa va iubeasca, pina la ofiterul starii civile. Dupa aia...(Sfatul este valabil si pentru doamnele cu bani. Nu etalind bogatia iti gasesti partenera/ul. Asta e metoda sigura sa dai de belea si sa cazi victima. Pentru ambele sexe.)
In ceea ce priveste "impotenta" dvs., nu mai mergeti aiurea la doctor. Exista ceva in relatiile cu sotia, care va blocheaza psihic. Sau ea cauta altceva decit ii oferiti dvs. Incercati sa vorbiti cu ea.
Nu are relevanta "vinovatia" unuia sau altuia. Aici nu sunteti la tribunal. Oricum, daca nu munceati din zori pina noaptea tirziu, acum nu aveati o situatie economica infloritoare. Si sotia venea cu alte reprosuri...Cum o dai, cum o sucesti, tot aiurea o nimeresti! Important este sa stabiliti caile concrete de colaborare in viitor. Si respectarea lor.
Oricum, decizia este la dvs. Nu e bine sa va luati dupa "gura lumii".
25.06.2008, 14:50Costina Sacuiu
D-nule Manole..nimeni nu poate da sfaturi atunci cand este vorba de o casnicie .Sunt o tipa care a trecut prin multe ..daca ma uit in urma nu-mi vine sa cred ca aceasta am fost eu,din experienta mea de viata va zic doar atat: Ata de unde o rupi vei face un nod..de unde se va rupe iar si iar..nici o data nu va mai fi ca inainte.Copii sufera dar sa nu uitam ca nu raman vesnic mici si sa stiti ca nu conteaza ca mama este cu tata ,conteaza cum este tratat de mama si de tata.Este foarte adevarat ce a spus si domnul Mircea feriti-va de a avea o relatie cu cineva care va stie situatia materiala..ca ve-ti ajunge exact de unde a-ti plecat. Cauta-ti sa gasiti pe cineva care sa va doreasca ca om..dezinteresat..si sa stiti ca sunt femei si de moda veche..Se merita sa gasiti fericirea si VIATA SE MERITA TRAITA
25.06.2008, 16:20Dumbrava Ion
Sa fii in puterea bracinarului si baba sa nu vrea. Asta da mare belea. Este ca in povestea aia inca nepovestita: am plecat doi, ne-am intors trei, dar nu stim unde este al patrulea.
Absolut de acord cu distinsa doamna care a formulat raspuns scrisorii dvs. domnule Manole. Daca erati barbat cu adevarat, v-ati fi luat inima in dinti, gheata sub bracinar si v-ati fi inghesuit sa aflati adevarul. Cu jumatati de adevar sau cu jumatati de minciuna nu poti sa-ti duci veacul prea mult pe acest pamint. Ori la bal, ori la spital, ori el cu capul spart, ori ea cu bandaj la cioc, dar mai folositor v-ar fi fost adevarul.
Nu chiar toate femeile care se impotrivesc tavalelii cu cel cu care stau sub aceeasi plapoma sau au act aditional de neimpotrivire la tavaleala sunt infidele.
Mai exista si cele care au un grad richter de frigiditate care nu le permite sa guste din paharul cu miere. Pe astfel de femei actul sexual le dezgusta, ba mai rau, le scirbeste. Si atunci, vai bietele urechi ale indraznetului ce o sa auda.
V-ati gindit si la posibilitatea ca sotia dvs sa fie frigida ? Si ca isi joaca bine rolul de femeie trecuta si coborita din caruta cu fin a punctului G ? Ori ca poate ceva nu-i place la dvs: cum mirositi, cum va faceti cararea prin capita de fin, cum va scarpinati pe burta dupa citeva beri sau cite simfonii de snorcaiala se misca intre peretii noctuni ai dormitorului (inca) comun ?
Nu va amagiti in asteptarea unui raspuns care sa va scoata din aceasta situatie extrem de delicata. Puteti sa aveti o discutie serioasa si la obiect cu sotia dvs, in cadrul acestei discutii punind amindoi cartile pe masa? Ascultati-o foarte atent si pe ea ce are a spune. Sa o ascultati asa cum n-ati facut-o vreodata. Un buboi nu coace de doua ori in acelasi loc. Discutati ca doi oameni maturi si aflati daca mai exista ceva care va leaga (in afara fiului dvs., bineinteles) unul de altul. Salvati ceea ce poate salvat. Nu uitati insa ca, o corabie se scufunda sau naufragiaza daca nu o parasesti la timpul potrivit.
Lumina intelepciunii sa va lumineze pentru a afla raspunsul potrivit intrebarilor care va chinuie.