Stimata doamna Sanziana Pop,
Sunt o fata nefericita din Bucuresti, pe numele ei Angela, si am 19 ani. Cum poti fi nefericit la varsta asta asa de promitatoare? Am sa va raspund tot eu: iubesc un barbat de 35 de ani, care este casatorit. Sa nu va inchipuiti cumva ca iubirea este unilaterala. Sentimentele lui sunt la fel de puternice ca ale mele, si cred ca ar trece usor la divort, daca i-as cere. Insa eu nu pot sa-i cer asa ceva. Nu ma lasa constiinta sa destram o familie (sotia lui il iubeste, sunt impreuna de zece ani). Mai mult, mi-e mila de copilul pe care il au. Nu as putea sa fac asa ceva, sa il despart de tatal pe care-l adora. In mine se da o lupta foarte grea. In acelasi timp, il iubesc si il vreau doar pentru mine pe Pavel, dar nici nu vreau ca din cauza mea sa sufere altcineva. El este mult mai decis decat mine. Imi spune ca a gresit prima data, ca s-a casatorit fara sa-si intrebe si inima, ca n-are dreptul sa piarda adevarata iubire, care sunt eu. Am de ales intre morala si dragoste. Ce sa fac? Am mai cunoscut si alti baieti, majoritatea studenti, colegi de facultate cu mine, dar nu se compara cu el. E prezent, matur, tandru, simt ca mi se taie picioarele cand sunt cu el. Ma voi mai intalni vreodata cu genul acesta de fericire? Oare de ce m-am indragostit exact de cine nu trebuia?
ANGELA
Draga Angela,
Desi pare dur ce iti spun, la 19 ani, cati ai, e pur si simplu o nerozie ca in loc s-o iei pe poteca dreapta si insorita a varstei tale, sa te vari prin balarii si maracinis. Conteaza enorm cum pornesti in iubire: pe usa din fata, sau prin dos, ca slugile si ca hotii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
10.05.2009, 16:42Ciupuliga Viorica
Este un caz comun,care se intimpla la orce pas.Problema este ca dragostea este intradevar foarte mare si ei nu isi dau seama ca ,acuma cind totul este pe furis,totul este mai dulce.
In momentul cind lucrurile se descopera,devin probleme complicatii si nimic nu mai este ca inainte...totul se v-a clatina,inclusiv relatia lor .
Cel mai intelept lucru ar fi ca amindoi sa incerce sa gindeasca mai departe(dar in cazuri din astea,creierul functioneaza numai intr-un fel,sau poate ,deloc)
Oricum situatie destul de complicata,numai cine nu a trecut pe aici ,poate arunca cu pietre !
Sa speram numai la bine !
Viorica (ciupuligavio@yahoo.com)
11.05.2009, 12:39D Gabi
Buna, intradevar d-ra Angela s-a indragostit de cine nu trebuie, dar spre sa tina cont de sfaturile primite, si peste vreo 20 de ani sa se uite in urma si sa nu regrete nimic.
Cand am citit articolul m-a mirat coincidenta cu "povestea" mea, numai ca eu sunt de cealalta parte a baricadei- - sotia cu un baiat de 2 anisori, care isi iubeste sotul, suntem impreuna de 10 ani, si el este indragostit de o tanara de 23 ani, si se afla intr-o mare dilema :ba ar sta cu sotia dar numai pentru copil, ba ar divorta. Eu mai am rabdare ( nu numai pentru copil, dar si pentru mine - ne-am casatorit din dragoste), dar daca dilema sotului nu se va sfarsi cat de curand , eu voi avea ultima decizie in privinta cazniciei noastre. Ii doresc numai bine Angelei si sa fie fericita, dar nu cu sotul altei femei.
11.05.2009, 16:41Dumbrava Ion
Angelina, Angelica, Angelico, trezeste-te. Apeleaza la un om in virsta (barbat sau femeie, nu conteaza) si intelept pentru a te sfatui care cale sa apuci. Fiindca pe calea pe care vrei sa iti incepi viata, mira-m-as sa sfirsesti bine, precum oamenii botezati.
Ce te face sa crezi ca acel barbat de 35 de ani ti-a jurat dragoste cruda si nemarginita doar tie si nu a facut-o si-n alte dati, mai mult ca sigur sotiei lui ? Haide sa desfacem lucrurile la chetoarea intelegerii si sa spunem ca sunteti amindoi indragostiti lulea si pe fata si pe dos si ca veti ajunge intr-o buna zi sa va casatoriti. Ai tu vreo garantie ca peste n anisori acelasi barbat care se topcheste sa te aiba in pat nu ar face-o din nou, dar cu o alta .... prostuta nedusa la bisericuta ? Raspunsul vine de la sine. Si apoi te-ai gindit vreodata ce ar gindi sotia parasita despre tine (voi) ? Oare binele ti l-ar dori o femeie ramasa cu un copil ? Si mai este inca ceva de care merita sa tii cont. Lumea nu incepe si nu sfirseste cu un barbat. Mai ales cu unul casatorit. Tu esti fata. Ai dreptul moral si crestinesc ca, in cazul in care vrei sa faci acest mare pas in viata -al casatoriei-, sa iti cauti un june apropiat tie ca virsta si idealuri. Experienta vietii o sa o capatati impreuna. Fii sigura de asta.
Mai asteapta citeva luni de zile, ba si mai bine si de folos tie, citiva anisori, sa te mai coci la minte si sa faci mai multi simburi roditori acolo sus la tartacuta si sunt sigur ca ai sa alegi calea potrivita in viata ta.
Dar barbatul legat de o femeie si tatal unui copil, sa nu-l iei. Numai o fraiera crede ca un astfel de barbat o sa fie doar al ei. Te vor ajunge lacrimile si suspinele femeii parasite. Si, la rindu-ti, de lacrimi si de suspine ai sa ai parte. Daca asta vrei, fa-o. Inclin totusi sa cred ca suferi de o astenie de primavara. Coace-te mai intii la vara intelegerii si hapt incolo inspre toamna o sa culegi si roadele. Roadele pe care le meriti.
11.05.2009, 19:10Marga Popa
Iti scriu ptr ca si eu am trecut prin asa zisa "dragoste", care nu e decat o mare, mare pacoste. Te rog sa iti pui mereu intrebarea: CAT poate dura o fericire cladita pe nefericirea altora? Stiai ca: Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta! Mai pune-te si in locul sotiei lui , daca ar fi locul tau cum ai actiona. Se spune ca barbatul nu iubeste ca femeia, deci oricum dragostea lui se va pierde in timp.
12.05.2009, 02:03Crina B
Titlul articolului tau mi-a atras atentia din primul moment pentru ca am trait de aproape o situtie similara cu ceva timp in urma. Inca mai vad urmarile acelei povesti de iubire in buna mea prietena, putin mai mare ca tine, chiar daca au trecut cativa ani de cand s-a terminat totul intre ea si domnul respectiv. Am fost martora la lupta ei intre ''morala si dragoste'' cum zici tu si incredintez ca este una foarte grea. Poate par un pic rautacioasa, insa e bine ca esti constienta de ceea ce se intampla si nu te simti napasatoare sau mandra. Asta cred ca te va ajuta sa iei decizia cea mai buna pentru tine si pentru restul implicatilor. Stiu ca ea nu este pe deplin fercita acum si cu toate acestea o vad impacata cu felul in care s-a sfarsit povestea ei si increzatoare ca intr-o zi se va intalni cu un fat-frumos ca cei de care aminteste doamna Sanziana Pop.
12.05.2009, 17:59Vasile Lascar
Ceea ce faci tu se numeste furt : furi de doua ori, prima, ii furi barbatul, a doua, ii furi tatal micutului...Cu toate ca te macina constiinta pentru fapta ta ilegala, mai ceri aprobare, indurare, sfaturi...
Lupta cu tine insati si vei trai multi ani buni in cinste si curatenie sufleteasca !
14.05.2009, 07:14Marinescu Cornelia
Draga mea, parca vad in rindurile tale povestea vietii mele. Cu multi ani in urma, si dupa 9 ani de casnicie sotul ma anunta ca s-a indragostit de o fata cu 10 ani mai mica decit el. Am plins, am fost disperata apoi am incercat sa dau uitarii o casnicie nefericita. Dumnezeu a fost bun cu mine si am gasit barbatul ideal alaturi de care am implinit anul acesta 30 ani de casnicie. Nu acelasi lucru s-a intimplat cu fostul sot. Iubirea lor nu a tinut mult. La scurt timp dupa ce s-au casatorit a fost vazut in compania altor femei.
Chiar crezi ca iti poti construi fericirea pe nefericirea altuia? Esti tinara, intra in viata cu capul sus fara sa-ti para rau de ce ai facut in trecut. Fat frumos v-a veni.
Sper ca Dumnezeu sa-ti lumineze mintea.
14.05.2009, 13:34Elena Boangiu
Au trecut 20 de ani de cand am trecut si eu prin asa ceva.E dureros cand imi amintesc ce am facut ...relatia cu sotia lui a fost mai puternica decat orice inchipuire de amor fugar la varsta adolescentei,copilul care tragea de ambii parinti...e rusinos pt ceeace am facut.Din pacate exista si relatii care nu functioneaza deloc in anumite casnicii .Si astfel iau nastere aceste extrarelatii conjugale.Multi plecam la drum cu iubire in suflet,cu un bagaj sentimental pueril si astfel dupa ani si ani de casnicie constatam ca nu am facut cea mai buna alegere.Cinstit vorbind sunt extrem de multe cazuri ...dar mai sunt si exceptii unde dragostea fata de persoana iubita imbraca forme reale a zilei de zi cu zi, an de an si ....o casnicie fericita.Sincer nu cred in astfel de relatii la fel ca cea pe care o traiesti acum tu draga Angela.Uita si ai sa privesti peste ani cu alti ochii iubirea ta traita intr-un vis al tineretii.Bafta!
14.05.2009, 16:34Maria-Stefania Iacob
Citesc cu mult interes raspunsurile date de Sanziana Pop.De fiecare data admir intelepciunea sfaturilor si modul delicat de a le prezenta.
Ce bine ar fi daca Angela ar urma sfatul dat,poate Bunul Dumnezeu o va lumina ca sa poata vedea calea cea buna.
Doresc multa sanatate Sanzianei Pop si intregului colectiv care lucreaza la acest frumos fenomen "Formula AS".
Maria-Stefania
14.05.2009, 16:45Gabriela Bogdan
Eu vreau sa-ti vorbesc de criza barbatului de 30-35 ani !! Iubitul tau nu ma surprinde cu nimic !
Cum v-ati cunoscut? Cum ati evoluat? Cum ati construit relatia voastra?
Pe ascuns? El se intorcea acasa cu secretul lui , nu-i asa? Cu bucuria iubirii fata de tine traita in tacere, pe ascuns, in caminul conjugal, care crestea si crestea de nestapanit !!! Deajuns sa vrea sa fie cat mai repede cu tine maine ....
Eu cred ca ai venit in viata lui cum si cand trebuia pentru a aduce culoare in existenta unui barbat speriat de rutina si de "pe viata" De fapt de ceea ce are acasa .
Pacatul de- fi cu tine il incita, ii place si il provoaca chiar daca nu constietizeaza.
Ideajuns ca pe tine _la 19 ani _sa te bulverseza.
E doar o "potriveala" de moment care se va invechi si ea. cand va fi la vedere, neinterzisa isi va pierde intensitatea periculos de mult.
Acesta este inceputul unei noi etape in viata lui.
Dar si tu o ai pe a ta !!!!!!
Nu se desparte de sotie pentru Tine !!!
Tu esti prilejul, ocazia de ai starni curajul sa faca schimbarea din viata lui !
14.05.2009, 16:54Georgica Negrila
Buna Angela, am o anumita varsta am trait si vazut multe si am inteles un lucru: cine inseala o data, inseala si a doua oara. Sunt convinsa ca peste cativa ani vei fi in aceeasi situatie ca sotia lui azi. Nu uita de copil, te-ai intrebat vreodata daca tatal tau ii facea asta mamei tale, cu ce ochii il priveai azi pe tatal tau, cum ar fi fost copilaria ta. Esti inca un copil, bucura-te de adolescenta, stai mai mult in preajma celor de varsta ta.
Roaga-te la Bunul Dumnezeu sa te ajute sa-l uiti. Vine vacanta de vara pleca la munte, la mare si uita. Caci si uitarea-i scrisa in legile omenesti
14.05.2009, 19:10Nicoleta Lazar
Se stie ca femeile sunt vinovate cand barbatii inseala...
fericirea cladita pe nefericirea altora,nu dureaza.
Ai acceptat un rol in viata lui,tu decizi daca ti se potriveste sau nu.Vreau sa cred ca valorezi mai mult...
Numai bine.
14.05.2009, 19:56K Anna
Angela, tu esti constienta ca nu e bine ce faci continuand cu acest om. Probabil ai scris acestei reviste ca sa primesti cat mai multe incurajari - noi toate te incurajam si suntem de acord cu tine si te sfatuim sa il lasi pe acest barbat pentru binele familiei lui si pentru binele tau.
Cand realizezi ca binele familiei lui este mai presus de satisfactia momentana pe care o ai alaturi de el - atunci nu iti ramane decat un singur lucru de facut - sa iti iei la revedere de la el !
Ofera-i o ultima amintire placuta, asa fel incat sa isi aduca aminte cu drag de tine .. si dispari!
Ai sa realizezi peste multi ani si de ce.
Numai bine iti doresc!
14.05.2009, 21:04Nicolae Muresan
Laudat fie Isus!
52. Atunci Iisus i-a zis: ÃŽntoarce sabia ta la locul ei, cÄÆ’ toÅ£i cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.(Mt26,52)
Pana acum puteai de multe ori sa eviti starea actuala, dar ti-ai urmat propria dorinta pe care nu o mai poti controla. Tu iti creezi viitorul prin faptele pe care le permiti in viata ta. Acum esti oarba ca sa vezi ca tu esti imbarcata din "statie" de catre un "tramvai"(barbat); nu exista "cap de linie" pentru ca e vorba de un circuit. Depinde numai de tine daca te vei considera un "calator" care urca pana va mai urca... si altcineva, sau te vei considera chiar tramvai fara nicio statie. Nu veti mai prezenta nici un fel de garantie morala pentru nimeni, nici pentru copiii vostri, decat daca va opriti acum. Isus Cristos va va ajuta pentru ca si Lui Ii place Iubirea, nu betia.
Du-te undeva, in provincie, doar 3(trei) zile, ca sa te limpezesti, sa te linistesti si sa te trezesti!
Admir, ca de obicei, si sfaturile imediate ale d-nei Sanziana Pop.
15.05.2009, 07:36D Lucian
Angela , lasal ca nu e de tine , vi se pare la amindoi ca traiti " dragostea vietii " dar nu e decit in test pe care Universul il da si lui si tie . Lasal in pace , mai bine suferi acuma un an doi sau decit sa suferi o viata intreaba , ca fericita cu adevarat nu o sa fii , Vi se pare doar si tie si lui ca e ceva deosebit dar nu este decit o mare minciuna , din care tota lumea se alege cu suferinta . Daca el e prost si nu stie pe ce lume e si are probleme in casnicie si judeca cu "alt cap " decit cel de pe umeri , fii macar tu o femeie adevarata . Fii radicala si rupete de el cu totul , si fii sigura 100% ca Dumnezeu iti va recompensa viata cu o iubire adevarata nu cu un fals de toata frumusetea . stiu si eu cazuri asemenatoare si nu sa ajuns la mare lucru . Nu iti va fie bine nici tie si in mod sigur nici lui , mai ales ca este un copil la mijloc . Cel mai bine este sa te rupi de asta , o sa ti treaca dupa un timp .
Mult succes si sa ti ajute Dumnezeu sa fii bine .
Cu respect Lucian :)
15.05.2009, 07:45Mircea Munteanu
Doamnei Sanziana Pop si comentatorilor. Niste comentarii cum de mult n-am mai citit.
Daca el te iubeste cu adevarat, te va lasa in lumea -cu cei de virsta- ta, sa-ti traiesti viata ta.
Daca tu il iubesti cu adevarat, il vei lasa cu familia lui, sa fie fericit linga baietelul (si poate si alti fratiori) lui.
Fiti multumiti cu fericirea gasita intimplator -chiar daca a durat doar o clipa- si nu o transformati intr-o nefericire comuna. In plus, sigur veti tiri si pe altii in aceasta nefericire.
Dar...esti sigura ca el chiar te iubeste atit de mult? Revino la paragraful 2 ("Daca el te iubeste cu adevarat, te va lasa in lumea -cu cei de virsta- ta, sa-ti traiesti viata.")
Din cite stiu (sau cred), iubirea e daruire! Poate sunt eu "de moda veche". Poate gresec. Dar "acapararea" barbatului/femeii iubite este cu totul altceva. In nici un caz iubire.
Sper sa ai puterea sa treci, cu bine, peste aceasta incercare!
Pentru ca stii, probabil :"Totul trece!"
15.05.2009, 10:03M P
Foarte bine faci fata tati! Disproportia numerica dintre fatucile ca tine si baietii ramasi singuri e in toi in special in orasele din romania mai dezvoltate economic, in care predomina barbatii de 35 de ani indragostiti... Acesti barbati "indragostiti" considera ca e normala situatia. Si tie ti se pare normala situatia inclusiv comentatoarelor de pe langa care dau sfaturi lacrimogene. Ei bine, aflati ca va situati intr-o societate aberanta in care expatii (strainii care lucreaza in romania), turistii straini, barbatii "indragostiti" care-si incearca norocul in aceste metropole, diversi cocalari batrani si cu bani --- Iau toate fetele disponibile si le fac amante sau tarfe ocazionale. Eu sunt un om normal, am o prietena si, recunosc, ca vreau sa am si mai multe amante in genu cum e fatuca asta, (GLUMESC) dar asta nu inseamna cu nu sunt dator sa trag un semnal de alarma si sa arat cat de aberanta e societatea si cat de ipocrita e marea majoritate a femeilor. O cauza pentru aceasta situatie aberanta ar fi si calitatea extrem de proasta a barbatilor romani pana in 35 de ani dar si peste. O alta cauza o constituie si lipsa de valori (reale umane, natura , lectura, consumarea timpului liber, familie, educatie, investitie in profesionalism) a acestor fatuci, foamea materiala pe care o au in gat si lipsa posibilitatilor financiare. Romania e o zona dotata cu laptopuri si gandire medievala in care placuta cu initialele F.U.K. sunt pe multe usi.
15.05.2009, 10:23Wwwwwwwwwww Wwwwwwwwwww
Draga mea, te-ai gandit vreo clipa ca poate EL doar profita de tine, de tineretea si naivitatea ta? Daca ti-a prezentat si copilul, pentru mine cazul este clar: nu va renunta NICIODATA la familia lui. Uneori barbatii sunt egoisti, majoritatea sunt normali, dar iubirea vietii tale pare ca trece printr-un moment de criza masculina, iar victima vei fi tu. Eu cred ca vei iesi foarte sifonata din povestea asta, sincer, daca nu iti revii la timp. Zici ca ti-e mila de sotia lui?!? Cum indraznesti? Ea este o femeie ca si tine, tie ti-ar placea sa gandeasca alta femeie despre tine asa?!? Cu ce crezi ca esti mai buna decat ea? Nici macar nu ai dat viata, ca sa stii de ce te-ai nascut femeie.
Renunta la prostia asta de...ma rog, iubire sau cum crezi tu ca se cheama, ca nu e decat o ILUZIE.
15.05.2009, 21:10Gina Tudorica
Si mie mi s-a intimplat pe la 18 ani la fel !
Nu pretind ca sint o destepta nu am facultati , dar imi place si mi-a placut sa citesc enorm , eu zic ca am o cultura , mult peste , multi cu facultati .
Atunci si eu m-am aprins (nici nu stiam ca-i casatorit , ulterior mi-a spus ) , am renuntat imediat sa ma mai intilnesc cu el , cu toate ca am avut multe nopti nedormite (dupa) si ginduri la el dar mi-a trecut .E normal ca un barbat cu experienta lui sa stie cum sa faca o fata atit de tinara sa-si piarda capul dupa el .
16.05.2009, 01:30Nicolae Muresan
Cristos a inviat!
52. Atunci Iisus i-a zis:intoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.(Mt26,52),
adica asa cum sufera acum sotia lui, asa vei suferi si tu, dupa ce va trece aceasta "rataricire omeneasca". Numai fericirea dumnezeiasca dureaza, cea omeneasca se duce.
Asculta-L pe Isus Cristos, El nu te va dezamagi!
Nicu
16.05.2009, 01:59Liliana Daniela Buf
E dificil sa dai sfaturi cind nu esti in pielea persoanei respective.E adevarat ca esti tinara si ai toata viata inainte ptr a face moralmente pasii pe care ar trebui sa ii faci adica cei onesti sa il lasi in pace pe domnul respectiv si sa cauti in alta parte fericirea,numai ca e usor de spus dar greu de facut,iti spun asta ptr ca sunt in situatia ta numai ca avem ceva ani in plus eu am 42 iar el 59.Oricum experienta m-a facut sa aflu ca batalia intre creer si inima este extrem de dura.La mine pina acum de trei ani nu a invins nici una sunt inca undeva la mijloc de aceea trebuie sa vezi toate substraturile inainte de a lua o decizie.Oricum o concluzie in povestea ta o am daca e adevarat ca e dragoste impartasita intre amindoi cu adevarat atunci acest domn nu isi iubeste sotia si mai devreme sau mai tirziu ceva intre ei doi se va intimpla cu sau fara tine.
16.05.2009, 10:12Dobrescu Maria
Abordarea d-nei Sanziana Pop cu privire la acest subiect nu mi se pare deloc potrivita. Nu exista sa intre in iubire "ca slugile si ca hotii". Fiecare iubire este unica si sublima in felul ei. Nu alegem de cine sa ne indragostim. Se intampla....si atat. Iubirea adevarata este cotropitoare si incapatanata si nu-i pasa de reguli si de legile omenesti.
Vad ca, aproape fara exceptie, cititoarele o indeamna sa renunte la iubirea ei. Pai, daca era atat de simplu n-ar mai fi cerut ajutor.
E clar ca iubirea dintre doi oameni casatoriti (fiecare cu altcineva, desigur) este un subiect tabu in Romania si nu numai. Se spune foarte des la la noi despre o femeie care are o relatie cu un barbat casatorit ca i-a "stricat casa" cand, de fapt, casa era stricata demult. Sunt atatea situatii cand intre soti nu mai exista intelegere, afectiune, contact fizic, unii abia daca-si mai vorbesc sau chiar se detesta. Dar e bine sa putem da vina pe cineva. Ea, amanta e vinovata. De fapt, care minciuna e mai mare, cea a amantilor care se furiseaza de ochii lumii sau cea care se lafaie confortabil la adapostul casatoriei?
Mi-as dori sa existe in tara asta psihologi si preoti care sa le spuna celor ce sunt in acesta situatie si altceva, nu sa-i condamne si sa-i arunce la stalpul infamiei.
Eu i-as spune acestei fete ca nu trebuie sa-i fie rusine de ceea ce simte, nu este vinovata cu nimic, ca iubirea ne innobileaza si ne apropie de Dumnezeu, ca Dumnezeu i-a dat-o cu un scop si ca Dumnezeu are legile lui care n-au nici o legatura cu legile oamenilor.
Singurul lucru pe care poate sa-l faca este sa astepte ca sa nu aiba pe constiinta iubirii ei lacrimile unui copil.
17.05.2009, 02:17Popescu Mariana
E greu sa fi inteleapta la 19 ani... Asa ca apeleaza la cei care pot sa dea un sfat bun:mama, bunica, duhovnicul. Nu strica sa vorbesti cu sotia lui , sa-i cunosti copilul, familia, sa intelegi adica ce viata duce cu adevarat si tu unde te regasesti in aceasta ecuatie.
17.05.2009, 20:30Madalina Anghel
Buna, Angela
Si eu am fost in locul tau; aveam aproape 18 ani cana l-am cunoscut, el 30, atunci.
Ne-am iubit vreo 2 ani, zi de zi, pe furis; dupa meditatii (caci ma pregateam sa dau la facultate), dupa ore, in week-enduri, etc Sincer iti spun ca niciodata nu mi-am pus problema sa il despart de sotie(si de copil, ca avea un baiat de 5 anisori), si asta din 2 motive:
1. pentru ca tocmai faptul ca totul era "furat" facea si mai pasionante trairile noastre;
2. poate ca am fost marsava, insa nu puteam suporta gandul ca voi fi urata de sotia si copilul acestuia.
Este adevarat ca eram o copila pe-atunci, insa pentru mine a contat foarte mult "morala", n-as fi suportat pentru nimic in lume durerea si rusinea pe care as fi putut-o pricinui unor fiinte nevinovate.
Acum, nu pot spune cine este vinovat:daca el sau tu, daca el sau eu, etc; insa stiu ca n-am stricat o casnicie si copilaria unui copil, si mai stiu ca am ramas cu amintirile frumoase ale acelor clipe petrecute impreuna , pe furis.
Si n-a sa uit urarea pe care mi-a facut-o cand ne-am despartit:"iti doresc sa gasesti un barbat care sa te iubeasca cel putin pe jumatate din cate te iubesc eu".
Atunci mintea mea de copila a inteles ca m-a iubit si cu sufletul...
Acum sunt de partea cealalta a baricadei, am 27 ani si sunt casatorita de 1 an si jumatate; si de cate ori aud povesti din astea, ma doare sufletul....daca mi se va intampla si mie; si-apoi ma linistesc sounandu-mi ca l-as putea ierta 1 data, tocmai pentru ca am trecut printr-o situatie similara, dar avand alt rol...de-aia spuneam mai devreme ca nu stiu a cui este vina cand apar situatii de genul asta....poate este si o incercare a lui Dumnezeu, imi place tare mult sa cred asta.
Cu el am mai pastrat legatura peste ani, si acum este la a doua sotie cu care mai are 2 fetite gemene. Cand am refacut traseul lui de cand ne-am despartit, mintea mea de adult a realizat ca 1 barbat care inseala 1 data, sigur va mai insela si a doua oara!
Angela, esti tanara, ai o viata intreaga inainte, iar anii care vor veni sunt cei mai frumosi ani pentru tine; nu ii irosi caci va fi prea tarziu sa mai repari ceva cand vei ajunge sa realizezi si tu asta; traieste-ti viata cu demnitate, roaga-te la Dumnezeu sa iti indrepte pasii pe calea cea dreapta.
Nimeni nu ramane singur pe acest pamant, Angela, nimeni. Toata lumea are undeva in universul asta suflet pereche! Incepe sa-l cauti si sal visezi; bucura-te de viata asa cum trebuie!
Numai bine iti doresc!
Madalina
17.05.2009, 23:41Florin Seliman
Draga Angela, subscriu la cele afirmate de Maria Dobrescu....Si, indiferent ce hotarare vei lua, nimic nu va mai fi ca inainte...Daca vei ramane cu el, te vor bantui chipurile celor pe care el ia parasit...Iar daca va veti desparti, te va bantui chipul lui drag si mult iubit...Toata viata ta, te vei raporta la ceva. La existenta familiei lui sau, la ...cum ar fi fost cu...
Pavel.
Iti doresc forta si intelepciune!
19.05.2009, 08:42Pop Malina
Desi in marea lor majoritate, doamnele au fost dure, comportament care este relativ usor de inteles, draga mea....pot spune ca....ma doare o data cu tine....
Stiu cum e sa iubesti, sa fii iubita....dar..sa nu se poata...sa nu se poate pt ca....apartine aceasta iubire de fapt unei alte persoane....
Desi de drept poate-ti apartine....de fapt...e a alteia...moment in care va trebui sa iei o decizie...sa mergi in continuare asa, sa ai...scanteia....dar...sa ai puterea de a accepta ca nu esti tu cea pe care o duce parintilor...ca nu esti tu cea care-l strange in brate de cele mai multe ori in noapte...k nu esti tu cea...ce-o ofera un copil ....sau, poti sa lasi de-o parte sentimentul...dragostea...si sa speri ca intr-o zi...vei gasi ceva mai frumos...
In a desparti pe tata de copil....iti trebuie intr-adevar curaj....si daca esti sigura de tine ca iubirea e mare si reciproca....tot iti trebuie curaj....eu nu l-am avut....tu poate il vei avea, varsta pe care o ai...te face sa crezi in multe ....din pacate mai putin in ratiune...
Din punctul meu de vedere...nu te condamn...te inteleg si ..sincer imi pare rau...e frumos...dar e greu...si dureros....
Nu pot decat sa...fiu langa tine spiritual ..sa zic,...si sa cred ca vei lua o hotarare buna...
E adevarat ca iubirea adevarata o gasesti greu...si daca ai gasit-o in astfel de circumstante....nu pot decat sa aprob faptul ca va fi greu sa renunti la ea....
19.05.2009, 09:39Ana Maria
Ce mi se pare mie ciudat este ca in marea de comentarii ale acestui articol, doar unul pune accentul pe sentimente, iar restul pe morala. Draga mea, am fost in situatia ta....e drept aveam 29 de ani, nu 19. Daca ma luam dupa gura targului, dupa moralitate si dupa crizele de constiinta pe care le-am avut, la ora asta plangeam dupa dragostea vietii mele. E adevarat ca altfel poti cantari lucrurile cand ai 29 de ani. Da, am luat sotul altei femei care mai avea si un copil de 12-13 ani. Iar acum avem deja 7 ani de cand suntem casatoriti si ne iubim si ne intelegem ca in prima zi. Astea sunt povesti inventate de neveste posesive cum ca nu-ti poti cladi fericirea pe nefericirea altuia. L-a avut 10 sau 15 ani, de ce nu l-a stiut pretui? Nu pleci dintr-o relatie daca ai tot ce-ti trebuie, daca esti implinit sufleteste, daca celalalt raspunde nevoilor tale. Pleci doar atunci cand ceva nu e in regula. Si-ti spun asta ca o femeie care a fost dispusa sa-si asume niste riscuri: riscul de a nu mai vorbi cativa ani cu parintii mei, riscul de a sti ca fosta lui sotie ma va ura toata viata ei, riscul de a-mi atrage judecata si oprobiul celor respectabili si morali, riscul ca acel copil sa nu ma accepte niciodata cu adevarat indiferent ce as face.....si multe altele. Nu regret nimic, dimpotriva.
19.05.2009, 21:39B Barbu
Nu diferenta de varsta e problema. Eu am trecut printr-o suferinta oarecum asemanatoare, cu un coleg de serviciu cu doar un an mai mare ca mine. Era necasatorit. Dupa program ieseam impreuna cu mai multi colegi, la serviciu cand se putea, venea la mine sa-mpartim o ciocolata sau un mar...Venea la locul meu de munca si-mi povestea cate ceva. Cu timpul ni se facea dor sa mai vorbim, ajunsesem sa ne uitam unul dupa altul...Am inteles atunci ca m-am indragostit. A gresit intr-o zi cand am iesit numai noi doi si mi-a declarat (nici acum nu stiu de ce) ca el nu poate iubi nici-o alta femeie in afara mamei sale...Atunci sufletul meu s-a naruit. Practic taman imi spusese ca nu poate simti pentru mine decat prietenie. Dupa ceva vreme a venit sa-mi spuna ca il "curteaza" o pustoaica cu 7-8 ani mai mica. Ca il iubeste mult, ca vrea sa-i ofere lui totul. Era ceva mai instarita,... iar el era innebunit dupa confort. Din moment ce a venit sa-mi ceara sfatul, in umbra a ce-mi spusese inainte cu "mama - unica femeie din viata lui", i-am spus sa-i dea fetei o sansa, daca el tot nu poate iubi, macar sa fie el iubit cu-adevarat. In final s-a insurat cu ea, si abia dupa cateva luni, cand astepta deja un copil, mi-a marturisit ca ma iubeste pe mine, dar ca nu indraznea sa creada ca eu m-as fi uitat la el, deh, Doamne, eu aveam facultate...Si mi-a spus ca si-ar dori grozav sa-i fiu amanta. Initial m-a ametit gandul. Cand esti indragostita de ceva timp (il iubeam deja de 4 ani, fara sa-i spun ceva) iti sare inima din piept la asa propunere. DAR...am inteles ca eu as deveni "cea din umbra", intotdeauna VIOARA A DOUA, "spargatoarea" casei lui. Pastele, Craciunul, Revelionul, ziua lui, toate sarbatorile mi le-as petrece singura, cu gandul la el, iar el...in sanul familiei lui. Nu am putea iesi nicaieri impreuna, totul ar fi pe ascuns. Ne-am intalni prin hoteluri, traind tot timpul cu frica de-a nu fi vazuti, surprinsi... Cu ce eram vinovata ca sa ma ascund? L-am iubit din tot sufletul "pe fata", gesturile dragute, taclalele la care stateam, privirile, totul ar fi trebuit sa-i "spuna" ca-l iubeam. Cand l-am intrebat de ce nu mi-a spus mai demult, inainte sa se-nsoare, mi-a zis ca n-a avut curajul sa ridice ochii la mine. Dar i-a venit brusc curajul cand era deja insurat si-astepta un copil??? De ce voia sa ma tina in umbra taman pe mine...cea la care nu-ndraznea sa spere ca i-ar raspunde la iubire? Am suferit mult, am plans nopti si zile, aveam de dat examenul de stat taman dupa ce-am aflat ca sentimentele mele erau impartasite. Si lucrul acesta in loc sa ma bucure, ma ranea cumplit, pentru ca el nu putea fi al meu. Legal, dar mai ales in fata Domnului, era al alteia. Noptile invatam, ma gandeam, plangeam si-i schitam portretul...Dupa catva timp am plecat de la acel serviciu care oricum nu-mi oferea niciun viitor. La plecare a reusit sa ma sarute si sa-mi spuna ca ma iubeste. Am purtat acel sarut in suflet, mult timp, ca pe o pecete, ca pe o povara. Plecam din alte motive, dar cu ocazia asta incheiam si relatia noastra neimplinita. Ce folos avea sa intru intr-o relatie "dosita", sa ma simt a cincea roata la caruta, sa-l las si pe el sa se ascunda, sa minta pe mama copilului lui, cu care de altfel a ramas. Nu voiam sa devin amanta nimanui, nici macar a celui pe care-l iubeam de ani de zile. Nu eram nici proasta, nici urata, nici nu facusem nimic rusinos in viata, ca sa vreau sa ma ascund. Voiam sa-mi pot purta iubirea cu fruntea sus, cu bucurie, sa-mi vina sa opresc lumea pe strada sa spun ca sunt indragostita de un om care merita. Lunile urmatoare am mai iesit cu baieti care ma curtau, mai mult din nevoia de a nu fi singura si din nevoia de a uita. Nimic n-a durat. M-am oprit din tentativele de a-mi face un prieten cand m-am impacat cu mine insami si m-am acceptat fara sa ma mai invinovatesc de toate. Cand m-am privit in oglinda si am realizat ca DE MINE NU MA POT DESPARTI, chiar daca pe langa calitati am si defecte, ca oricine altcineva. Cand nu mi s-a mai parut nefiresc si extraordinar sa se indragosteasca de mine un barbat, pentru ca si eu valorez ceva. Cand m-am impacat cu gandul ca trebuie sa convietuiesc cu mine insami, deci ca trebuie sa am grija in continuare sa nu fac nimic de care sa-mi fie rusine. Atunci mi-am zis: "decat cu cineva nepotrivit alaturi, mai bine singura". Mi-a fost foarte bine cateva luni, singura dar stapana pe mine si pe soarta mea. Detasata si senina... Si, cand nu mai asteptam pe nimeni... a aparut EL. Cel de care acum mi-e dor, pe care-l respect, pe care ma bazez, pe care il admir si il iubesc din tot sufletul, si de care sunt indragostita, chiar daca fluturasii din stomac se zbuciuma mai putin dupa aproape 13 ani impreuna...Jumatatea mea adevarata, cel cu care am o relatie reciproca, cel a carui verigheta o port ... Am avut noroc si pe Dumnezeu alaturi, am evitat sa fac rau, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste. Asa gandeam atunci, asa gandesc si-acum. Puteam strica o casa, o familie, sufletul unei tinere femei care-si iubea sotul (si care, chiar daca n-ar fi stiut sigur, ar fi simtit ceva), sufletul unui barbat fortat sa duca o dubla existenta, si, nu in ultimul rand, sufletul meu. M-as fi urat si-as fi suferit mult mai mult decat am suferit pierzandu-l. Sa-mi incep viata de femeie ca amanta cuiva casatorit...n-a fost varianta mea favorita. Am preferat sa ma rup si sa-l rup de tentatie, sa plec in drumul meu, care dupa cum s-a vazut era intr-adevar altul, alaturi de alt barbat - barbatul MEU. Se zice ca "in dragoste si in razboi, totul e permis", dar daca nu uiti ca "totul se plateste"... e mai greu sa-ti permiti chiar totul. Sfaturi nimeni nu poate da, iubirea e unica, fiecare are sansa lui. Cateodata e bine sa afli mai multe povesti, ca sa poti face alegerea ta.
20.05.2009, 13:17Liliana Sava
Angela! Intrebare: Esti dispusa sa-i acorzi un an (sau doi) de iubire platonica si fidelitate ca sa divorteze si sa devina un barbat liber? Exclude componenta sexuala a relatiei voastre si atunci o sa-ti dai seama ce viitor aveti impreuna. Fa-i aceasta propunere: pana la data de zz.ll.aaaa, ma angajez sa te iubesc, sa-ti fiu fidela si sa te astept. Daca in aceasta perioada vi la usa mea ca un barbat liber, divortat cu acte-n regula, te primesc cu bratele deschise si viata mea iti apartine, ne vom face un viitor impreuna. Astfel, nu te vei mai simti vinovata pentru sotia si copilul lui si in plus vei avea dovada ca acea casnicie, cu sau fara tine, nu mai are nici o sansa. Daca vrea sa divorteze sa o faca pentru sine si nu din cauza ta. Proba timpului va fi cea mai elocventa pentru amandoi.
20.05.2009, 20:20Mihaela Alina Iuga
Draga angela,vreau sa-ti spun de la bun inceput ca inima comanda in iubire si ca nu gresesti cu nimic pt ca iubesti un barbat insurat,mai ales ca spui ca iubirea e impartasita.daca e adevarat,lupta pt iubirea ta,vurbeste cu el deschis,spune-i ce te doare si spune-i sa vb cu sotia lui despre tine ca vrea sa-si intemeieze o familie cu tine.nu-ti face griji ca il desparti de nevasta si de copil,de fapt nu o faci tu,e alegerea lui.iti scriu asta ca o mama parasita de sot pt alta.dar sotul meu a avut curajul sa-mi vb deschis. as minti daca ti-as spune ca mi-a fost usor,mi-a fost al naibii de greu,mai ales ca nu spunea nimeni ca cealalta e de vina,spuneau ca eu sunt,pt ca l-am lasat sa plece,dar mi-am zis ca nu am de ce sa-l tin legat de mine si de copil,ar fi fost mai rau pt toti 3 si pt ea. asa ca am avut curajul sa-l las sa-si refaca viata si a facut-o bine pana acum.au trecut 10 ani de atunci si ei 2 sunt tot impreuna si se inteleg super asa ca nu pot decat sa ma bucur ca am avut taria sa-l las sa plece.nici de mine nu pot sa ma plang,muncesc in strainatate,mi-am gasit si eu sufletul pereche si e cu 26 de ani mai mare decat mine,la anul vom face nunta.asta am vrut sa stii,daca e marea iubire,nu o lasa sa plece,atata doar,lasati-o sa iasa la lumina ca sa dureze.daca te iubeste cu adevarat ar trebui sa vb cu sotia lui,e mai durerus sa traiesti in minciuna, daca nu ar trebui sa te lase pe tine in pace sa-ti traiesti viata.mihaela,31 de ani. ps.pt ana maria ai perfecta dreptate in ceea ce ai scris
22.05.2009, 12:44Bobeica Gabriela
Draga Angela,
Eu sper ca esti bine,ca mergi la cursuri si te bucuri de primavara!
as vrea sa cred ca iubitul tau a avut timp sa-ti aduca cel putin o floare si ca te-ai bucurat.
fara sa vreau,citind rand pe rand comentariile de mai sus,am construit imaginar diferite portrete,pentru fiecare,dupa nume si din toate cuvintele scrise.e un joc al meu.il joc mereu.le vad parca si hainele,citiva domni cu cravata la costum.
povestea ta a deschis usa unei camere in care ne-ai invitat sa intram,daca vrem,sa-ti spunem ce credem si sa te ajutam cu un sfat.cred ca ti-a facut placere,atunci cand ai scris, sa imparti sentimentele tale cu lumea! e un lucru frumos.sper ca nimeni nu te-a dezamagit.
fara nici-o intentie,iti spun doar ce simt,cuvintele noastre sunt o parte din ceea ce si noi suntem.
nu-ti scriu ce parere am eu in momentul de fata despre ce s-a discutat in "camera imaginara",fara nici-o legatura cu nici-un comentariu,iti scriu fiindca ma gandesc la tine.as fi putut foarte bine sa-ti trimit o scrisoare reala,in plic,pe care ai fi citit-o numai tu.
acum vreo patru saptamani am auzit fara sa vreau la serviciu,o colega spunand altei colege in timp ce lucram:"pai da,ce,nu putea sa se-ndragosteasca si el de alta?tocmai pe-aia?".era vorba de un barbat-si mi-a venit...nu stiu cum...nu greu,m-am simtit aiurea.pentru un om pe care nici nu-l cunosteam.n-am facut nici-un comentariu atunci fiindca lucram insa vorbesc cu tine acum si fac si eu ceva:in viata nu putem sa alegem de cine sa ne indragostim, e imposibil! ne nastem cu dragostea in noi.ne-o modeleaza parintii si bunicii in lumea copilariei,pasarile si anotimpurile,ne-o coloreaza profesorii cu toate aratatoarele lor mai tarziu si ne-o completeaza muzica.nu exista om care sa nu iubeasca si sa nu fie indragostit de muzica!noi "culegem" dragostea si o revarsam asupra unei persoane care "seamana"mai mult cu noi insine.cu toate diferentele din lume care "joaca" intre noi! nu incurajez relatia ta dar nici nu pot sa o judec,n-am nici-un drept.cand am judecat,fiindca am facut-o,viata mi-a oferit aceeasi intamplare mie.si a fost greu sa-i fac fata,mai greu decat mi-am imaginat ca ar putea fi.eu vorbesc cu tine pur si simplu.
daca cineva,sa spunem un personaj universal accesibil tuturor, ne-ar da noua oamenilor -indiferent de varsta-un singur test in viata,o pagina alba in care sa schitam,sa desenam sau sa pictam Dragostea,probabil ca toate picturile ar avea ceva -mai mult-in comun.insa nici-o pictura n-ar fi identica.asa este si cu iubirea.nici-una nu seamana cu alta.nu stie nimeni exact nici cum vine dragostea,nici de ce vine sau de la cine,este acolo pur si simplu.
nu am pretentia ca acesta este purul adevar,nu ma intelege gresit,am dreptul sa-ti spun ce cred eu fiindca tu m-ai invitat.dar as putea sa am dreptate.n-am sa scriu lucruri pe care tu le stii,sunt sigura,am sa continui spunandu-ti ce mi se pare cel mai important.sentimentul acesta se leaga de altceva:este bucuria!mi te imaginez tanara,frumoasa si vesela.sper ca nu infricosata.bucura-te de ce simti,fara sa trebuiasca sa-ti faci planuri.fii detasata de "viitor".totul se intampla AICI SI ACUM.de ce trebuie sa faci planuri,sa-ti faci ganduri negre si incalicate, sa te judeci,cand afara ,ca si in casa,ca si sufletele noastre este luna mai?luna florilor! ai vazut cum ninge cu petale... vantul pandarul?
mergi la facultate,ai grija de tine,pastreza-ti sanatatea,frumusetea,inmiita de sentimentul iubirii si bucura-te de iubire! cand bucuria nu va mai fi prezenta,sa stii,angela draga,ca s-a mutat pasarea de pe ramul tau! stiu,n-ai vrea ca asta sa se intample si nimeni nu vrea sa piarda omul iubit intr-un segment anume al vietii! dar daca bucuria e menita...hai sa nu spun sa se piarda,sa zicem,sa zboare,va zbura si nu e nevoie sa-i inchizi in nas usa lui Pavel al tau.nu e nevoie sa-l ranesti.se spune ca nimic nu e intamplator in vietile noastre si eu cred acest lucru.asa cum cred ca noi suntem cei care hotaram cum vom trai maine.
pune in viata ta pe doua linii paralele, dragostea si pasiunile tale,poate ea te ajuta sa creezi si nu uita ca poti sa recunosti aceste sentimente,sunt nobile,senine,vei iubi pe toata lumea si vei face lucruri minunate pentru tine in primul rand.priveste-ti sufletul si afli tot ce vrei sa stii! cum te simti?bucura-te !-daca bucurie simti! am citit candva o fraza (apartine Zanzianei Pop) care mi-a ramas in minte:"dragostea e ca un laser luminos,se vede si de la distanta".daca tu radiezi in dragostea ta,oare de ce te-ai opri acum?oare de ce te-ai opri vreodata?cine iti garanteaza fericirea daca te opresti,facand o alegere? pe care...cine te obliga s-o faci?si de ce acum?
am simtit un ghem de ace in inima,printre randuri,fiindca lui Pavel i s-a facut un portret oarecum neplacut ochilor mei.nu-mi plac cuvintele dure,nefondate.dar daca,in camera noastra virtuala,trebuia sa ne imaginam fiecare ca Pavel este chiar fratele nostru?ruda noastra primara?l-am fi privit oare altfel?poate ca este un om minunat ca si tine,poate ca are enorm de mult de oferit si numai tie!dragostea nu se poate imparti! poate ca s-a casatorit fara sa fi fost indragostit,cine poate stii adevarul daca nu el? daca o lume intrega ne-ar judeca,pe tine si pe mine acum si mai mult,sa inceapa cu marii filozofi,cu anticii,cu scriitorii-fiindca Formula As este prin excelenta un forum al cuvintelor,bucuriilor si durerilor sufletelor noastre(toate scrise si simtite)-cu pictorii,muzicienii,artistii lumii de cand lumea s-a nascut!...si nu cu noi,zic eu!... raspunde cineva la intrebarea "ce e dragostea/?"
in formula As am citit un articol la "Asul de inima "despre un parinte in varsta,a carui rana nu se poate vindeca.este vorba despre un tanar care s-a prapadit prematur,vegheat numai la final de cea pe care o iubise in tinerete.cateva pareri -din comentarii-ar sugera ca tanarul s-ar fi inbolnavit din dragoste.este intotdeauna o legatura stransa intre ceea ce simtim in fiinta noastra,in acea parte nevazuta ochiului(nici in examenele medicale) si bunul mers al trupului,organismului nostru unde locuieste sufletul nostru! tu stii acest lucru.
am citit candva pe internet despre povestea aceea,cu baiatul de liceu -saritorul in moarte-si profesoara lui,marea lui dragoste.nu comentez fiindca nu e cazul dar ti-am dat exemple din viata noastra in vesminte de rand,incercand sa-ti spun ca iubirea nu are voie sa aibe alta menire,exista numai una:sa ne faca sa inflorim! cand iubim, chipurile noastre se schimba,suntem mai frumosi ca niciodata!nici-un fard din nici-o Franta nu ne va face ochii mai frumosi decat sunt ei naturali daca sufletul rade!
sper ca sentimentele tale sa te ajute sa te ridici si sa fii mandra de tine si mandra ca iubesti.Lui Pavel aceste lucruri sa-i inspiri:inteligenta,putere,adica sanatate,putere creatoare,fidelitate in tot ce esti,putere financiara,stabilitate,prietenie,incredere,sinceritate.si sa i le si dovedesti.dragostea cere timp si multe in timp,ai avantajul ca ai acest prieten,timpul,langa tine!arata-i cine esti si termina facultatea cu succes.mergi la specializare in alta tara,nu te indoi ca nu te sustine si nu te asteapta."dragostea e ca un laser luminos",distanta o va face si mai profunda!
iti recomand cu multa caldura o carte mica,simpla dar interesanta:"Mesajele ascunse din apa" de Emoto Masaru.Iti va placea sigur.stiu ca seara inainte sa mergi spre pat tu ii spui in soapta lui Dumnezeu cam ce te framanta. ai multa incredere, spune-i ca-i lasi lui toate grijile tale.Nu te indoi ca nu le va lua.
sa nu lasi sa treaca nici-o zi fara sa zambesti!nimic nu conteaza pe lume,mai putin zambetul tau si natura!
cu multa dragoste,
gabriela
25.05.2009, 21:17Petronela Sirghie
In ceea ce priveste dilema ta se gasesc argumente atat pro dar mai mult contra.Fiecare raporteaza situatia la viata sa care difera de viata ta.Problema care se pune este ce reprezinta ''binele'' pentru tine.Sunt sigura ca ai o buna educatie,ca poti sa faci diferenta intre bine si rau.Cu adevarat numai Dumnezeu te poate ajuta!Avand in vedere ca nu te cunosc personal nu stiu cum sa-ti vorbesc despre ajutorul lui Dumnezeu.Eu ii cer ajutorul lui Dumnezeu cand ma rog,atat in biserica cat si oriunde ma gasesc.Cert este ca de fiecare data il primesc.Pentru sotul meu,care are un suflet de copil,dar care nu a mers de foarte multe ori la biserica ajutorul lui Dumnezeu inseamna rasplata pentru iubire si bunatate.Trebuie sa-ti cunosti valorile in viata,indiferent de ''ce se poarta''.In afara acestei relatii ,TU cine esti?
27.05.2009, 23:18Alina Cat
Draga Angela,
felicitari pentru curajul avut de a-ti impartasi povestea cu noi.
Inainte de a-ti raspunde as dori sa fac un mic comentariu referitor la raspunsul postat de o anumita cetateanca Anamaria citeva rinduri mai sus: sint nespus de bucuroasa pentru fosta sotie a actualului tau sot si pentru baiatul lor ca aceasta fiinta - barbatul vietii tale?_ nu mai exista in viata lor !! Iar tu il meriti din plin...sint convinsa ca va intelegeti bine este foarte firesc, din ce scrii despre atitutinea ta si comportamentul lui sinteti facuti unul pentru celalalt. Ma bucur cind vad in viata ca doi escroci isi unesc destinele....plata intotdeauna vine, mai degraba sau mai tirziu si la voi a venit : sinteti impreuna,,trebuie sa va vedeti in fiecare zi si sa va suportati nimicnicia caracterelor...pedeapsa divina este intotdeauna comme il faut!
Cit despre tine, draga Angela....esti superb de tinara...minunat de tinara..iesi pe strada vietii cu capul sus, cu privirea inspre viitor...nu calca pe cadavre pentru o himera...si nu uita ca acest om isi tradeaza copilul...crezi ca fiului/ fiicei tale cu acest om nu i s-ar putea intimpla acelasi lucru? Comportamentul lui spune totul despre caracterul lui.
Am un singur sfat : RUN!!! As fast as you can!
Zideste aceasta usa....si iesi in lume...e lumina multa afara....
Mult succes si dragoste in viitor, cat_alina
28.05.2009, 00:42Rotaru Dia
Compromisurile omoara iubirea.
Problema se pune simplu. Intr-adevar nu alegi de cine te indragostesti. Dar daca vrei sa-ti pastrezi sanatatea mintala, morala si fizica, trebuie sa pui lucrurile la punct.
Aia nu e iubire pe ascuns fata de ...cealalta iubire. Nu se insura daca nu credea ca o iubeste pe atunci.
Cum e sa sti ca iubitul tau se duce acasa in fiecare zi la sotie si copil, pe care-i minte zilnic, si care poate ca nu banuie nimic. Cum crezi ca se comporta? E iubitor, saritor si atent cu ei? Sau e mohorat, nervos, absent si asa mai departe. Si tu cum te simti? Banuiesc ca ti se rupe inima in doua stiindu-l langa altcineva?
Nu e corect pentru nimeni.
Deci daca te iubeste pe tine, e clar ca trebuie sa-si rezolve lucrurile. Da-i timp si o data pana la care sa o faca si inceteaza sa-i mai fi amanta pe ascuns. Daca e de acord, mergi cu el inainte, daca nu spune-i adio inainte de a-ti strica viata mai mult decat a facut-o pana acum.
12.11.2009, 00:30K O
Citind aceste comentarii, am ramas socata sa aflu la cata lume li s-a intamplat chestia aceasta. Mi s-a intamplat si mie, de fapt nu a trecut nici o saptamana de cand am luat decizia sa renuntam amandoi la relatia noastra desi il iubesc si stiu ca si el ma iubeste, poate chiar mai mult decat mine(mi-a oferit mai multe dovezi decat i-am oferit eu) pentru ca amandoi am ajuns la concluzia ca nu putem sa ii facem asa un rau mare celeilalte persoane (sotiei lui). Desi din PRIMA ZI am fost sinceri cu toata lumea, sotie, parinti si le-am spus ce simtim fara sa ne ascundem, suferinta si chinul care l-am vazut amandoi in ochii celor dragi noua, sentimentele noastre de vinovatie si neliniste, ne-au facut sa renuntam. Nici eu, nici el nu a reusit sa se impace si nu a reusit sa fie fericit si linistit cu gandul ca ii facem pe altii sa sufere. Cei mai multi mi-au spus ca asta nu e iubire, ca nu luptam dar nu e vorba despre asa ceva. Desi ma doare sufletul ca el nu este langa mine si stiu ca si el sufera (l-am vz de atatea ori cu lacrimile in ochi) ma rog lui D-zeu sa ne ierte pentru tot raul si suferinta ce am provocat-o si sa ne ajute sa ne uitam, sa imi dea puterea sa nu ma mai gandesc la el, sa imi dea puterea sa il iubesc din nou doar ca pe un prieten, iar lui puterea sa se reindragosteasca de sotia lui. In sufletul meu sa da o lupta continua, am momente cand simt ca o iau razna, cand mi-e foarte dor de el, cand imi vine sa il sun si sa ii spun cat de mult il iubesc si momente in care cred ca e mai bine sa renuntam pentru ca deja am provocat multa suferinta. Nu stiu cum e mai bine dar sper ca timpul le va rezolva cumva pe toate. Il iubesc si vreau sa ii fie bine si stiu ca atata timp cat el nu va avea liniste si impacare sufleteasca nu ii va fi bine de aceea aleg acum sa renunt la el, insa nu pot sa nu imi pastrez in suflet acea mica speranta si sa ma gandesc ca daca e sa fie ceva o sa fie si peste ani.
Nu stiu ce sfat sa ii dau Angelei, nu stiu daca ea ar trebui sa lupte pentru aceasta iubire si ce inseamna de fapt sa lupti, insa stiu ca e foarte dureros. Eu am 25 de ani si inainte sa il intalnesc pe acest om minunat am mai avut 2 iubiti, mai mult prieteni decat iubiti pot spune, unul cateva luni si unul 4 ani dar fata de niciunul nu am simtit ce simt acum si cu amandoi a fost mai mult o prietenie inca de la inceput.
Multa tarie, o sa urmeze multe clipe de suferinta si cu el si fara el.
13.01.2010, 21:19Frante Aripi
Sunt momente peste care chiar daca treci nu o sa-si gasesca niciodata linistea in sufletul tau. daca viata nu ar avea pentru unii si impedimente ne-am apropiat prea mult de o perfectiune pe care noi oemnii nu o putem atinge. iubirea mereu va avea tainele ei, pentru ca oamenii nu vor lasa niciodata sa fie un sentiment liber, pentru ca mereu va fi pusa intr-un context care sa-i reduca din intensitate. acest sentiment nu ar trebui despicat in mii de fire, pentru ca el este un intreg care completeaza sufletele oamenilor, altfel vom ajunge sa simtim fractionat. si nu e vorba de a iubi orbeste ci de adevarata frumusete a unei iubiri pentru care nu trebuie multe explicatii pentru a-i simtit existenta.
Angela, nu pot decat sa te felicit ca ai reusit sa iubesti chiar si asa printre spinii acestei situatii care nu te lasa sa-ti inalti sufletul spre minunatul zbor al iubirii.
orice ai face important este sa fii impacata cu tine, sa fii puternica daca alegi sa lupti, sau sa lasi o speranta pentru un timp mai indepartat pentru voi....ai putea sa te imaginezi peste cativa in situatia de a-l revedea? oare cum vor fi sentimentele tale?
mi-ar placea sa mai vorbim...
toate cele bune!
(doar unii te inteleg) dar numai tu poti sa alegi!
27.12.2010, 17:40Mihaela Mocioc
Tiparele in care se incadreaza iubirile sunt false.Fie ca e o casnicie fie morala arborata superficial,nimeni si nimic nu poate pune piedica unei iubiri adevarate,a unei potriviri perfecte intre doua fiinte ,atat sufleteste cat si trupeste.Scriu aici diverse sotii"iubitoare" care si-au legat sotul cu lantul de pat si il vor pe veci al lor.Ele sunt cu 20 kg mai grase ca atunci cand le-au luat,fie nu au servici si il pun si la treburi casnice si i-au turnat si vreo 2 copii ca sa fie sigure ca nu pleaca.Dar nu asa se tine un barbat si daca mai intalneste si femeia care ii este pereche adevarata,n-ai ce-i face.Nu o fetiscana avida de bani,poate o femeie matura,desteapta,destul de frumoasa care il intelege si mai presus cu care se intregeste total.Ce aveti impotriva acestei iubiri?