Poate ca asa a si fost si asa am simtit-o si eu, pana in ziua in care am descoperit ca barbatul meu traieste si cu o alta femeie. Ma uit la cuvintele insirate pe pagina alba si nu-mi vine sa cred ca pot sa vorbesc cu atata detasare despre ceea ce s-a petrecut si a tulburat atat de mult viata mea. Nu-mi vine sa cred ca sunt in stare sa ascund in niste vorbe seci zile si nopti de chin, lacrimi si regrete fara speranta. Nu stiu daca faptul ca reusesc sa ma spovedesc, oarecum in public, inseamna ca m-am si vindecat, cert este ca acum pot vorbi despre ceea ce a schimbat viata mea cu totul. Si cred ca vorbele, odata rostite, vor indeparta de mine suferinta si mai mult.
M-am casatorit in timpul facultatii, cu un coleg mai mare decat mine cu doi ani. Cand el a terminat scoala, a fost repartizat intr-un alt oras, si astfel a trebuit sa traim o vreme separati. Ne vedeam destul de rar, mereu pe fuga, intre doua trenuri si, cu toate acestea, fiecare intalnire era un prilej de mare bucurie. Cand eram impreuna, timpul trecea fara sa ne dam seama. Ne desparteam in gara, cu mare parere de rau si cu speranta ca poate, poate, la urmatoarea intalnire vom reusi sa stam impreuna mai mult, chiar si cu cateva minute. Traiam numai pentru aceste intalniri. Ele erau reperele dupa care se ordona toata existenta mea. Am ramas insarcinata, am nascut o fetita, si parea ca toate sunt pe masura fericirii noastre. Eram tanara, chiar trufasa, in fericirea si bucuria pe care le traiam. Nici in cele mai negre vise nu mi-as fi putut imagina ca disperarea avea sa-si faca adapost, cuib, in inima mea, pentru multi ani. Dupa terminarea facultatii, am reusit sa ne mutam, in sfarsit, impreuna. Barbatul meu mai intarzia uneori, motivand ca are probleme la serviciu. Nici o clipa nu m-am gandit ca aceste absente ale lui ascund, de fapt, o tradare, o abdicare de la ceea ce a insemnat iubirea noastra. Dar asta numai pana intr-o zi, in care m-am trezit in bratele barbatului meu adormit, care avea pe trup urmele lasate de alta femeie.
Nu stiu daca pot gasi comparatii pentru durerea care m-a strafulgerat. Si nu stiu daca pot si vreau sa gasesc un nume pentru ceea ce a facut el. Cateva zile dupa aceea am fost mai mult moarta decat vie. Mergeam pe strazi ca si cum as fi plutit intr-o mare murdara, nu mai conta nimic. De-abia aveam putere sa-mi ingrijesc fetita. Lui nu i-am marturisit atunci ca am vazut acele semne. Mi-am zis ca trebuie sa iau o hotarare inteleapta, sa nu ma arunc in gol, sa intorc lucrurile pe toate fetele. Am crezut ca trebuie sa las sa treaca furia din primul moment si sa judec in liniste. Dar mai puteam, oare, spera la liniste? Mai puteam astepta calm si impacare, cand ma taia plansul de cate ori ma uitam la el, caci imi aminteam mereu de urmele lasate pe trupul care crezusem ca-mi apartine doar mie? Disperarea si furia de inceput s-au estompat si a aparut mila. Mi-era mila de el, de slabiciunea si neputinta lui de a trai linistit, in relatia noastra asa de curata si de intensa. Si din momentul in care acest sentiment de mila a inceput sa devina tot mai puternic, dragostea a scazut si a disparut. Atat de puternic a fost socul pe care l-am avut cand mi-am dat seama ca sunt inselata, incat sufletul mi-a inghetat definitiv. Am ramas amputata oarecum. Eram ca un perete de gheata. Nu mai simtem nimic. Eram infirma.
Multa vreme, mi-am zis ca daca imi voi reveni si voi putea macar o secunda sa-l iubesc iar, macar o secunda, in care sa pot uita ce a facut, voi pleca de langa el. Acela ar fi fost momentul in care mi-as fi redobandit normalitatea, simtirea si demnitatea. As fi redevenit eu cea de altadata. Dar secunda aceea n-a mai venit. O astept si acum inca, pentru ca am ramas legata de el, prin nefericire, si nu prin dragoste. Cata vreme eu nu mai pot fi femeie intreaga, normala, ce rost are sa caut dragostea si implinirea in alta parte? Ma fac ca nu s-a intamplat nimic, ca nu stiu de tradarea lui. Intre timp, viata mea de femeie maritata s-a simplificat. Dragostea s-a preschimbat in datorie. Restul e tacere.
Amalia P.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
28.02.2011, 20:31Nu Oana
Voi da doar un sfat simplu si concret.
atata timp cat esti legata de acest barbat prin nefericire nu vei putea sa redevii tu, pt ca oricum nu vei mai putea fi ceea ce ai fost. dar poti deveni o versiune mai buna, mai inteleapta, cu liniste in suflet pt ca tu nu ai gresit...si cine stie poate cu timpul vei avea puterea sa-ti daruiesti sufletul din nou. iti asumi starea asta de nefericire ca o pedeapsa pt un lucru pt care de fapt tu nu esti vinovata si chiar nu inteleg de ce nu te poti distanta de situatie. numai tu ai puterea sa "rupi" efectiv firul care te leaga de acest barbat si numai tu esti responsabila de propria ta fericire. sper sa ai curajul sa faci acest pas si sa oferi fetitei tale un exemplu bun pt ca daca ea ar fi in situatia in care esti tu acum fii sigura ca acelasi sfat ii l-ai da tu ei...
28.02.2011, 21:39Repp Lilly
Nu stiu ce sa-ti spun sau sa-ti dau sfaturi,dar stiu un singur lucru,parintii mei au ramas impreuna tot din datorie fata de noi adica pentru copii,i-ti spun ca nu merita acum sunt o femeie matura si amprenta infidelitatii tatalui meu ma urmareste si astazi caci copii au o altfel de antena de perceptie de care cei maturi nu o vad si cred ca, copii nu inteleg, mai gandeste-te ce e bine pentru tine si pentru copil, pune in balanta pro si contra si vezi pe ce parte trage balanta si i-a o decizie si nu te infunda mai adanc intr-o relatie care se bazeza numai pe datorie caci nu merita.
01.03.2011, 22:30Dumbrava Ion
Cabum, distinsa doamna. Ati ales -cel putin eu asta inteleg din cele scrise de dvs-, sa mergeti mai departe, adica sa traiti linga barbatul pe care cindva l-ati iubit. Si o faceti pentru ceea ce dvs numiti
"datorie". Doresc sa va spun ca, imi dati impresia unei femei slabute la caracter. Un lucru atit de grav cum este infidelitatea si cu implicatii care ating pe toti membrii familiei, nu trebuie ascuns sub un sopron plin cu fin. Acest lucru trebuie lamurit, odata pentru totdeauna, cu persoana vinovata. Nu mergeti doar pe baza intuitiei sau a unor simple presupuneri. Prin acele semne pe care le-ati vazut pe corpul lui nu aveti nicio dovada ca el v-a fost infidel. Angajati un detectiv particular pentru a-l prinde in flagrant. Si daca nesimtitul se dovedeste ca va inseala, merita sa-l scuipati intre cei doi ochi obraznici pe care-i are si cu care se uita si sub alte fuste. Nu de acest barbat imi este mila, asa cum va este dvs, ci de dvs imi este mila. Si va intreb: dar cu viata dvs, cum ramine ? Nu vreti sa o mai traiti la parametrii si la calitatea unui om normal, a carui simturi sunt intacte ? Cunosc femei care s-au luptat, asemenea unor leoaice, pentru a-si pastra iubirea. Si au reusit sa-l aduca la liman pe nabadaiosul fustangiu. I-a dovedit, fiecare in parte, ca ea este cea mai iubitoare, cea mai buna, cea mai merituoasa, cea mai harnica, mai curata si mai prietena dintre oricare alta amanta. Au fost insa altele care au abandonat lupta. Au capitulat, fara ca macar sa incerce. Mi se pare mie sau si dvs ati ales sa capitulati ? Ori alegeti sa-l recistigati de partea dvs si sa-i recistigati iubirea numai pentru dvs, ori atunci faceti-i bocceluta si adio vere, du-te invirtindu-te. Daca mintea sau nevoile lui trupesti sunt dincolo de ceea ce-i oferiti sau ii puteti oferi dvs, atunci, orice ati face, el o sa aiba o viata dubla. Daca principiile dvs de viata nu va ingaduie asa ceva, la ce bun si cui foloseste o viata rinceda, o viata inglodata in suparare, o inima sfisiata de indoieli, o viata alaturi de o persoana care, nici sa va incalzeasca la picioare nu-i buna. Intre un el si o ea, fara acea punte a bucuriei si a fericirii numita IUBIRE, nimic nu exista. Pentru ca numai doi care se iubesc pot sa formeze acel intreg, acel rotund existential care da sens vietii si parfumeaza trairile celor care aleg sa alerge ca doi nebuni, descultati complet de problemele si nimicniciile acestei lumi, doar ei doi si sentimentele lor, prin minunata gradina unde florile imbietoare ale iubirii isi etaleaza frumusetea si isi daruiesc parfumul lor doar celor care-s pregatiti sa-l caute, sa-l afle si sa-l culeaga. Pina la saturatie. Viata o sa treaca pe linga dvs fara ca macar sa-i auziti filfiitul. Iar anii se vor aduna impovarator, si-atunci cind putina intelepciune o sa vina in vizita o sa va intrebati: oare a meritat ? Va spun eu de pe-acuma. Nu merita traita viata alaturi de cineva care nu imparte cu tine barca iubirii. O barca aflata pe marea agitata a vietii se va rasturna, iar vislasii ei se vor inneca. Indreptati-va barca spre marea unde cerul este senin, iar furtuna ..... departe.
02.03.2011, 23:26Elena Dima
E greu sa iti explic am avut acelasi caz si eu, timpul trece si le acopera pe toate; in primu rand ne-am despartit apoi am incercat sa imi vad de munca si incet incet am iesit din gandurile acelea negre, incet se uita....
02.08.2011, 06:18Cristian Crisan
Din pacate aceasta situatie se regaseste frecvent la cuplurile care , din diferite motive, sunt separate o perioada de timp, iar nealterarea relatiilor este foarte rara, rezistand doar la persoane cu un caracter foarte puternic. Viata unui om este foarte, foarte scurta in comparatie cu cat ne-am dori si cate am putea realiza
si tocmai de aceea trebuie sa o gestionam cu cat mai multa chibzuinta.Consider ca dragostea este cel mai frumos si mai de pret lucru, dupa sanatate, de aceea,
atunci cand aceasta dispare din viata unui cuplu, acea relatie este condamnata si nu mai are rost sa fie continuata. Lucrurile se complica atunci cand ai copii, caz in care libertatea de alegere este mai limitata,daca ramai pe loc esti condamnata pe viata, sa fii nefericita langa un om care nu-ti daruieste toata dragostea, doar resturi de la alta. Poti sa incepi o noua viata alaturi de o alta persoana, o sabie cu doua taisuri: pe tine te va iubi nespus, insa nu-ti va agrea copilul, un alt motiv de nefericire. Concluzia: nu sta pe loc si nu boci mortii, cauta-ti norocul , caci el exista pentru toata lumea, numai trebuie sa-l gasesti, deschide bine ochii daca accepti o alta relatie si nu te arunca orbeste in bratele cuiva atat de repede, asa cum, poate ai facut-o prima data, caci deja esti patita si ai mai multa experienta de viata.