"Infidelitatea le este mai proprie barbatilor decat femeilor"
- Imaginea ideala a iubirii presupune, in mod obligatoriu, fidelitatea, neprihanirea sentimentala in doi. De ce este asa de important ca doi oameni indragostiti sa-si fie credinciosi unul altuia?
- Doi oameni indragostiti isi sunt credinciosi pentru ca intre ei exista iubire. Daca nu exista fidelitate, atunci nu exista nici iubire. E important ca cei doi sa nu-si piarda sentimentul de apartenenta unul altuia. Daca spui: "Te iubesc la nebunie" trebuie sa dovedesti ca este adevarat. Dragostea are nevoie de semne. Doar ele genereaza incredere, siguranta, echilibru, ingrediente fara de care iubirea nu poate exista. Comportamentul unui om indragostit trebuie sa confirme declaratiile, iubirea se construieste din cuvinte si gesturi concrete. Iar ea este facuta doar pentru doi. Nu poti fi fericit inseland sau lasandu-te inselat.
- Totusi, in viata de toate zilele, fidelitatea ramane, mai degraba, o vorba goala. Conform statisticilor internationale realizate de psihologi si sociologi, 76% dintre cei anchetati au avut cel putin o aventura extraconjugala. Ce sa intelegem din asta? Ca oamenii au infidelitatea inscrisa in gena? Ca trebuie sa o acceptam ca pe un fapt firesc? Ca atractia fizica dureaza doar 4-5 ani, asa cum afirma sexologii?
- Infidelitatea le este mai proprie barbatilor decat femeilor. Insisi preotii o accepta altfel; mi-aduc aminte ca atunci cand am intrebat un parinte, el mi-a spus ca in timpul unui post (care se tine si din punct de vedere sexual) femeia ar fi bine sa cedeze, daca vede ca barbatul este "deranjat" foarte tare de aceasta fidelitate. Adica eu, femeia, sa-mi vad de fidelitatea mea si de postul meu, pentru ca altfel il perturb si pe el, iar daca el cade in greseala, este numai vina mea. Asta inseamna ca pana si Biserica aproba intr-o masura oarecare si in extremis, infidelitatea masculina fata de cea feminina. Din pacate, asa se intampla: o femeie iese murdarita, pe cand un barbat - nu. Legat de statisticile de care-mi pomeneati, ele sunt cateodata o mare aiureala, pentru ca se fac pe un esantion care, oricat ar fi de mare, nu bate infinitul... Numai Dumnezeu spune care-i adevarul, dar il spune la sfarsitul vietii, nu-l spune la inceput sau pe parcurs, cand oamenii au voie sa oscileze. E dreptul lor sa oscileze...
In legatura cu parerea sexologilor, ca atractia fizica dureaza doar 4-5 ani, eu nu cred ce spun ei; e vorba de o privire foarte aleatorie asupra unei astfel de situatii, caci intr-o potrivire foarte buna a celor din cuplu, amandoi sunt mai fluenti, pe cand intr-o relatie care scartaie - unul din cei doi e tentat sa cedeze si de-acolo urmeaza celelalte, ca-ntr-o cascada. Dar e putin probabil ca infidelitatea sa vina dintr-o gena.
- Cand apare dorinta de tradare" in cuplu? Exista cauze anume care il fac pe unul din parteneri sa-si caute implinirea" sexuala in alta parte?
- Da, atunci cand acel partener simte ca ceva nu e-n regula, ca nu-i mai aduce nici o satisfactie relatia respectiva, indiferent daca este vorba de Jaguarul din fata casei sau, pur si simplu, nu mai simte bucuria de-a se trezi a doua zi langa iubitul ei... si ea se vaita dupa iluziile avute, in timp ce el, saracul, nu-i de vina, a facut tot ce-a putut ca sa salveze aparentele; numai ca se termina ceva, si-anume - iluzia iubirii. Ca sa fie iubire adevarata intr-un cuplu, trebuie sa fi existat trei generatii de parinti care sa se fi iubit curat si frumos, sa se fi tinut de mana in fata lor, sa se fi aparat unul pe altul, sa fi vorbit cu ton cald, sa-si fi oblojit ranile unul altuia... si-apoi, sa-i si lase liberi pe cei doi tineri, ca sa incerce singuri toate aceste declaratii pe care mama si tata le spun din iubire. Ca orice ideal, iubirea are nevoie de modele puternice.
- Participarea la pacat e diferita la femei fata de barbati?
- Este un obicei impamantenit in mod extrem de gresit, care pleaca tocmai de la aceasta diferenta facuta dintotdeauna, dintre femei si barbati, in care barbatul este favorizat, iar femeia trebuie sa i se supuna... E ca un fel de patriarhat pe care femeile nu l-au acceptat niciodata, pentru ca asta tine de un om, nu de o structura sociala. Matriarhatul sau patriarhatul sunt niste structuri totusi sociale, or sentimentele umane sunt la fel, si cele barbatesti, si cele femeiesti. si-atunci, mi se pare firesc ca si o femeie sa traiasca niste sentimente pe care le traiesc barbatii, dar in societate nu i se da voie, din cauza unei educatii de sute de ani, care nu permite femeii sa calce stramb, pentru ca murdareste imaginea barbatului, pe cand el are voie, deoarece femeia e obligata sa suporte asa ceva.
"Sexualitatea e mai mult tentatie decat iubire"
- Ce-ar trebui sa facem cand simtim ca alunecam"? Exista remedii psihologice bune de urmat?
- Da, in momentul in care simtim ca alunecam, e bine sa ne luam partenerul sau partenera de mana, sa ne separam de mama, tata, soacra, bunica sau orice persoana care ar putea avea influenta asupra cuplului. Acesti doi tineri sa se priveasca ochi in ochi, sa se uite inapoi la timpul pe care l-au petrecut impreuna, sa-si aduca aminte de prima zi in care si-au vazut bucuria si fericirea reciproc in ochi, si sa stabileasca daca acest diferend tine de un ceva intervenit intre ei sau este ceva ce le-a fost indus din afara, de catre cei care-i conduc ca parinti.
- Da, asta e foarte valabil, mai ales din partea barbatilor (uneori si din partea femeilor, e adevarat), cu amendamentul ca si unul si altul isi pot prinde urechile" in mod real, fara sa vrea si pe negandite. si atunci, nu mai exista cale de-ntoarcere la iubirea aceea solida de la inceput. In cazul asta, iubirea e confundata cu tentatia. Sexualitatea este o chestiune care tine mai mult de tentatie decat de iubire, sau mai exact nu tine deloc de iubire. tine, insa, de o tentatie teribila, si exista structuri omenesti aplecate catre sexualitate, si altele mai lucide - asa sunt ele, si toata viata, cuplul respectiv va trai intr-un context in care viata sexuala este blanda, calma, fara iesiri spectaculoase, dar adevarata si consecventa, fara sa astepti, insa, de la relatia sexuala sa coboare ingerii cu flaute din cer...
- E bine sa ne recunoastem tradarile sau sa mergem cu ele in mormant?
- Aici e vorba de context. Sunt unele situatii, din cata experienta am eu, in care s-a mers cu ele pana-n mormant si asta a fost bine, pentru ca a mers casnicia pana la capat si au avut multe alte reveniri, cand au fost fericiti impreuna... Dar sunt si situatii in care unul din ei (sau amandoi) au fost atat de incapatanati, incat s-au incrancenat de acest lucru si-au spus: "Dar cum ti-ai permis sa-mi faci mie una ca asta?". Asta, pentru ca foarte multi oameni se considera centrul universului si nu se mai gandesc ca greseala este umana, ca curiozitatea este umana, ca iertarea trebuie sa se produca de 70 de ori cate 7, pentru absolut orice. Dar, mai mult decat orice, exista un duhovnic. Ar fi ideal ca fiecare persoana sa aiba un duhovnic, care sa fie in varsta si cu experienta, si care intotdeauna sa stie la rece si cu iubire reala, sa-i spuna tanarului din fata lui care-i cere ajutorul, care este solutia ideala. De aceea, oamenii trebuie sa fie sub ascultare, nu in sensul: "Da, sa traiti", ci sub acea ascultare liber consimtita, ca aceea fata de Dumnezeu, in care cuvantul pe care i-l spune duhovnicul, ucenicul sa nu-l puna la indoiala, ci sa-l considere venit direct de la bunul Dumnezeu. Si asa este!
"Sunt femei care au facut schizofrenie dupa o tradare"
- De ce doare atat de tare tradarea? Infidelitatea duce adesea la boala, la sinucidere, ne destabilizeaza pentru toata viata. Se poate spera intr-un ajutor psihologic in acest caz?
- Depinde. Eu am avut situatii in care am putut sa ajut foarte mult si altele in care n-am putut sa ajut deloc. E vorba de niste structuri psihologice sensibile, ultrasensibile si hipersensibile. Sunt femei care au facut schizofrenie dupa o tradare, pentru ca n-au putut trece peste ea. Femei de-o sensibilitate ca nici vantul nu putea sa sufle, fara ca ele sa sufere, daca indoielile astea veneau din partea sotului sau a partenerului lor. si alti indivizi extrem de rezistenti, care se insoara de trei ori cu aceeasi femeie. Eu, daca m-ati intreba, v-as spune ca nu mi-as inlocui barbatul cu nimeni si cu nimic; stau cu el de 30 de ani, si oricat de multe probleme am avut si noi (pentru ca am avut probleme ca toata lumea, cu doi copii, cu servicii, cu neajunsuri legate de sanatate), daca ar fi sa ma marit inca o data, tot cu el m-as marita... Sincer va marturisesc ca nu e perfectiunea intruchipata, dar nu sunt nici eu...
- In cazul cand infidelitatea este dovedita, ne putem vindeca de suferinta ei? Mai are iubirea sanse sa redevina ce-a fost: marele ideal al vietii?
- Are, desigur ca are, cu conditia ca unul din cei doi sa iubeasca asa cum vad eu iubirea, adica sa iubeasca de-adevarat. si-atunci, are toate sansele, pentru ca cel care iubeste cel mai mult iarta cel mai mult. Cel care iubeste real iarta real si sterge din cap, nu tine minte, uita ce-a fost si nu considera ca exista, practic, vreun motiv de despartire. Dar asta este o atitudine care exista foarte rar.
- In practica dvs. de zi cu zi, va confruntati des cu victime ale infidelitatii?
- Da, desigur, aproape in fiecare zi - este unul din subiectele cel mai des intalnite si una dintre pietrele de incercare ale fiecarui cuplu. Si ei, si ele, mizeaza totul pe problema fidelitatii, o cer categoric, fara sa incerce insa sa vada despre ce e vorba, nu intreaba ce anume au facut de s-a ajuns intr-o situatie nefericita. De regula, partenerele se considera victime, iar in partener dau cu pietre si acuza cat pot de tare, considerand ca numai ei sunt vinovati. In realitate, el n-o fi plecat de bine de-acasa, i s-o fi intamplat si lui ceva, de n-a mai suportat. Cei doi ar trebui sa se uite ochi in ochi, sa planga daca se iubesc si chiar le pare rau. Dar daca e vorba de o respingere fizica, atunci sa stie sigur ca n-au gresit. Asa ceva nu poate fi depasit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
23.08.2008, 18:36Dumbrava Ion
Sa iubesti, sa fii inselat de catre persoana iubita, dupa care, sa incerci sa stergi din propria-ti scafirlie cu praf de uitare (in care farmacie a lumii se vinde asa ceva ?) faptul ca ai fost inselat !
A gresi e omeneste, a ierta …. Dumnezeeste, se spune. Asa sa stea lucrurile si in viata de zi cu zi ? Adica, sa ierti si mai apoi, dupa tradare, sa–ti imbratisezi iubita cu un patos si o dragoste care sa o faca sa i se zburleasca parul de pe buric si-n veci sa nu i se mai faca de un alt barbat ? Pe scurt: sa faci pe prostul, pe mutul, pe uitucul, pe nepriceputul, pe omul in viata caruia nu s-a intimplat nimic. Nici macar in plan sentimental. Citi oameni pot face aceasta ? Sa presupunem ca-ti poti pacali mintea, cu o promisiune de vreun fel, sau cu un cas de brinza, sau cu un drob de urda ori cu vreo pruna neviermanoasa. Ce ne facem insa cu biata inimioara ? Nu de alta, dar ea este cea care o sa perceapa in toata goliciunea si in intregul ei acest act al tradarii. Lovitura naucitoare o sa fie receptionata in plin de catre nimeni alta decit inima ta. Ai sa-i poti comanda inimii tale: asculta aici tu netoato, fa-te ca nu reactionezi la stimulii veniti din creier care iti comunica cum ca, ceea ce iubesti, te-a tras pe razatoarea inselarii. Nu mai alerga ca o nebuna, ogoaie-te ca ti-oi da zeama de pruna amestecata cu lapte de capra breaza. Ai iubit pe cine nu te-a meritat si ai fost inselata de parca nici nu ai exista. La ce bun sa te vaicaresti sau sa suferi din aceasta cauza ? Leacul tau nu exista, taci si nu mai bubuii cu o viteza care-mi face viata insuportabila. Bate si tu mai rarut, ca sa nu sa nu ma omori chiar de tot. Tu esti a mea si nu te pot inlocui cu nimic din lumea asta. Mai bine inlocuiesc ceea ce tu iubesti. Ca sa supravietuim amindoi. Da, zimbet amar, nu am murit inca, desi am fost inselat. Izvorul vietii mele nu poate fi oprit de o tradare. Traiesc ! Si nu ma sting ! Vintul pustiiri nu ma poate risipi. Ramas bun trup inselator. De tine n-o sa-mi fie niciodata dor.
Ion Dumbrava.
24.08.2008, 20:06Bratu Monica
Sunt monica si ma aflu in barcelona de 7 ani
am intervenit de cateva ori in articolele de suflet ale revistei
am citit articolul si simt nevoia sa povestesc o parte din viata mea,si bineinteles sa astept sfaturile dvs
referitor la tradare eu sunt cea care a tradat si nu-mi gasesc linistea
am venit aici in urma cu 7 ani,impreuna cu sotul si cei 2 copii
in urma cu 3 ani viata mea s-a schimbat total sau mai bine zis eu am decis s-o schimb
am tradat si nu m-am putut opri aici pt ca ceia ce mi se intampla era prea frumos era ceva ce nu puteam crede ca i se poate intampla unei femei la 40 de ani,si anume: m-am indragostit.
totul a inceput in urma curiozitatii mele de a afla ce trebuie sa simta o femeie in pat(pt ca eu am a flat asta la 40 ani in urma a 20 ani de casnicie) ma veti acuza sau poate veti rade,insa eu credeam sau mai bine zis mi s-a spus de mica ,ca daca sotul nu te bate ai o casnicie perfecta si am crezut ca eu eram norocoasa si ca aveam casnicia perfecta,pana in ziua in care am inteles ca ii lipsea ceva casniciei mele ca nu era normal sa nu simt nimic in pat.
mi-a incoltit in minte ideea de a trada
era unicul mod de a afla si asa a inceput totul
ce vreau sa stiti este ca nu regret nici un moment alegerea facuta,pt ca dupa cum cred ca se intelege,dupa 2 ani de lacrimi durere si suferinte am fost nevoita sa aleg intre tatal copiilor mei langa care AM TRAIT ULTIMII 20 ANI,SI BARBATUL CARE MA FACEA FERCITA CARE MA FACEA SA MA SIMT FEMEIE
Si am ales cea de a doua varianta:
am renuntat la tot in favoarea iubirii,si va jur ca nu mi-a fost usor deoarece,prietenii mi-au intrors spatele aproape toti si familia la fel
singurele persoane care mi-au ramas alaturi au fost copiii mei,care printr-un acord tacit m-au facut sa inteleg ca nu greseam chiar daca stiu ca au suferit enorm
au trecut 3 ani de atunci si eu nu reusesc sa depasesc sentimentul de vinovatie care ma apasa chiar daca ma ajuta un psiholog
ma simt vinovata de fiecare data cand ma asez la masa intrbandu-ma acelasi lucru:el o avea ce sa manance?sau cand o fi mancat ultima data o mancare gatita? sau de ce nu am fost capabila sa iau aceasta hotarare in romania si de ce a trebuit s-o fac aici.
eu stiu de ce :pt ca aici se gandeste diferit,pt ca se pune mult accent pe respect ,pt ca am intalnit multa liberetate si pe noi cei cu educatie rigida ne sperie si actionam ca atare
ma voi repeta: ma doare ce am lasat in urma dar nu regret nici o secunda
tot ce imi doresc este sa depasesc durerea ce o port in suflet sa pot sterge din inima toata aceasta suferinta
ma intreb de multe ori de ce a trebuit sa fac asta pt a fi fericita,de ce nu am putut trai alaturi de sotul meu ce traiesc acum,sau de ce a trebuit sa astept 20 ani sa imi dau seama ca nu eram fericita
toate aceste intrebari ma macina in fiecare zi si nu imi gasesc linistea
am scris o carte care se refera mult la toate aceste,probabil ca intr-o zi o voi traduce si in limba romana,cu speranta ca va ajuta multe femei sa nu gandeasca la fel ca mine in urma cu cativa ani.
intr-o casnicie nu este suficient doar sa NU IEI BATAI este nevoie de mult mai mult,insa educatia ceausista de multe ori isi spune cuvantul
si foarte important de stiut:NIMENI NU CAUTA AFARA CEVA CE ARE ACASA decat daca este nefericit chiar daca nu o va recunoaste
am tradat,MA DOARE ,SUFAR,DAR NU REGRET
VA SALUT MONICA
25.08.2008, 02:09Dacul Lui Zamolxe
Ardoarea este cea care defineste tema discutiei domniilor voastre - iubirea este cu totul altceva . Este firesc , ca atunci cand ardoarea (acea atractie dintre 2 fiinte) se stige , acei oameni sa-si caute "armoniile" in alta parte-la alte persoane ... este o lege fireasca a naturii.
Aici apar popii (preotii-s altceva) care-ti spun ca gresesti ...pacatuiesti grav . Daca nu ar exista educatia ca gresesti ... ca in aceste cazuri sau in altele gresesti , toate ar fi in regula ...inima , Dumnezeul din inima ta , te-ar indruma catre ce e firesc. Cum sa merg sa ma spovedesc la popa cand ei -popii , sunt in mare parte securisti , homo sau pedofili ; popii sunt urmasii celor care l-au condamnat si trimis la moarte pe Isus ... pe mai toti marii iluminati ai omenirii.
Repet , preotii sunt cu totul altceva si sunt f.f.putini. Eu consider ca Dumnezeu - cel care este Unul , ne vrea liberi , nicidecum robii unor legi limitate , facute de oameni sa-i infricoseze si slugareasca pe oameni.
Mi-a placut Sf. Augustin :"Iubeste si fa-i ce vrei ." ... oare cati intelegem ce e iubirea - cati simtim ce e Iubirea. Poate vom intelege intr-o zi.
Multumesc pentru acest articol ; succes tuturor cautatorilor acestui simtamant ...
28.08.2008, 13:01Ecaterina Todor
Draga, Monica
Sunt o fidela a revistei Formula-As, am citit ce ai scris despre TRADARE sau RAZBUNARE, dupa parerea mea nu este nici una si nici alta, ai facut ceea ce nu ai simtit pana acum in viata. De aceea nu trebuie sa ai remuscari, ca sunt convinsa ca ai stat in aceea relatie cu gandul la copii si la tine nu te-ai mai gandit, ca de fapt viata nu este numai sa ai grij de copii si de treburile gospoadaresti. Iar sti cum se mai zice UNDE DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E, asa ca te rog sa nu te mai simti vinovata ca nu merita, AVEM O SINGURA VIATA SI FIECARE ESTE STAPAN PE VIATA LUI, chiar daca suntem intr-o casatorie s-au o relatie de prietenie. La inima nu poti sa-i dictezi indiferent ce am vrea sa facem, asa este cand iubesti cu adevarat si in viata nu iubesti de mai multe ori, chiar daca uneori noi credem asta, dar nu-i adevarat in viata IUBESTI CU ADEVARAT DOAR O SINGURA DATA, asa ca nu trebuie sa te mai invinovatesti.Capul sus si mergi inainte in viata.Astept cu nerabdare sa citesti ce ti-am scris.Timisoara
29.08.2008, 11:54Livia Vlad
Am iertat si am fost iertata se poate totul e sa vrei !
nu exista cuvantul nu pot doar nu vreau.
30.08.2008, 09:41K Andreea
Dupa cum sunteti de incrancenat in ceea ce scrieti, as spune ca nu ati iubit si nu ati fost prea iubit in viata.Da, ati ghicit, am dus o viata paralela, dar nu regret, pt ca am facut ce mi-a dictat inima. Nu ma simt vinovata nici in fata inimii ori constiintei mele, nici in fata lui Dumnezeu. Mi-am facut datoria fata de mine insami, consider ca avem datoria de a face totul pt a fi fericiti.Totul, cu conditia ca ceilalti sa nu sufere in urma faptelor noastre. Inima de care vorbiti dumneavoastra m-a facut sa iubesc o alta persoana si tot inima ar trebui sa-i spuna persoanei celelalte sa ma ierte.Nu este cazul, pt ca nu stie, insa nu ma simt vinovata.M-am simtit la inceput, dar am trecut peste sentimentele de vinovatie, am trait ce mi-a fost dat sa traiesc de la viata.Si a fost iubire impartasita, de care nu ai norocul sa ai parte de prea multe ori.O iubire care m-a facut sa cresc sufleteste. Paradoxal, aceasta experienta mi-a dat puterea de a intelege ca nu te poti opune inimii si mi-a dat puterea de a-l ierta pe celalalt daca ar face ceva similar. "Nimic nu este intinat prin sine, dar daca tu crezi ca este intinat, acela intinat este.......".Cred cu putere in aceste cuvinte si cred ca ceea ce am facut nu a fost nici pe departe intinat, doar mi-am urmat inima.
23.06.2009, 04:16Vasile Danci
Dragii mei, vorbim despre IUBIRE k si cum chiar ni s-ar potrivi "manusa", in conditiile in care, iata, numai aici, in pagina asta, incrancenarile se tin lant, incepand din cuprinsul interviului si pana la comentariile fratiilor voastre. Sunt mirean, nu va grabiti sa (ma) injurati, nu ma bag in sufletul nimanui dar, dintr-o experienta personala, va pot spune ca impartasirea aceea reciproca de sentimente, de trairi (as zice chiar nespecifice fiintei umane degradate pana aproape de decadere spirituala !!!), acest amalgam de dumnezeiesc si infernal, deopotriva, este O ALTA DIMENSIUNE de care cred ca trebuie sa tinem seama. Afara dee SPATIU si TIMP, este dimensiunea cu o dinamicitate volburoasa, care ne modeleaza si ne transforma mereu, zic eu, dupa regula "scoti din traista doar atata cat ti-ai pus".
Nu vreau sa insist, insa am sentimentul ca ceva nu este in regula cautand sa infieram sau sa ne aratam coltii pe-aici in disputa eterna ce trebuie (oare !!!?) sa stabileasca cine este mai cu mot, dintre barbat si femeie. S-o lasam balta si sa ne cautam LUMINII interioare, simplitatii, credintei si justetei care confera echilibrul acela in care germineaza ceea ce numim noi a fi sentimentele de dragoste. Pan' la urma, care dragoste, stie cineva !!!?
Iubiti-va cautand caile Domnului, asta cred eu ca este Nordul fericirii noastre pe care-l cautam cel mai adesea impresurati, uitand, sau nerecunoscand, mereu, ca ne-am uitat... busola acasa. Mare grija si nu mai dati vina pe celalalt !!!
Vasile I.V. Danci al V-lea de Moisei, cu dragoste...
02.02.2010, 19:53Constantin Cristian Asproniu
Va folositi de iubire pentru a va putea justifica comportamentul si considerati ca nu este nimic rau in ceea ce ati facut pentru ca de fapt impartaseati dragoste.
O relatie inseamna mult mai mult decat "iubire", intr-o relatie sanatoasa trebuie sa existe incredere, sinceritate, comunicare, sprijin plus angajamentul de a te implica in aceea relatie si a te darui cu totul.Spui ca l-ai ierta pe cel cu care stai daca si el te-ar "insela",de fapt ai vrea sa faca acest lucru pentru ca sa-l poti ierta astfel sa te poti ierta si pe tine insuti pentru ca orice ai scrie inca mai ai sentimente de vinovatie in privinta asta.Nu-l poti judeca pe domnul Dumbrava in privinta deciziei ce ar lua-o daca cea cu care este impreuna l-ar insela deoarece pentru dansul fidelitatea este importanta si in plus din ceea ce a scris am inteles ca el o practica,dar de fapt te-o deranjat asa de mult pentru ca ai realizat ca acest lucru ti s-ar putea intampla si tie si anume sa fii parasita si iti este teama de a te vedea fata in fata cu adevarul.Un om matur isi asuma responsabilitatea pentru orice fapta buna sau rea si nu cauta scuze ca sa explice ce a facut.Iti spun lucrurile astea asemeni unui prieten si nu din rautate, fii sincera cu tine insuti dar si cu cei din jurul tau.