Iarna va provoaca depresii, ca in fiecare an? Amenintarile crizei va alunga somnul? Pastrati-va cumpatul si apelati la un "medicament" aflat la indemana: linistea. Iar pentru ca ea sa existe, e nevoie de un ragaz. Un rastimp necesar, de pilda, pentru cateva respiratii calme si profunde. Chiar si numai atat e de ajuns ca sa va reduca tensiunea arteriala si pulsul accelerat de spaime si de tristeti. Sa va imbunatateasca digestia si metabolismul, sa va intareasca imunitatea, sa elimine contractiile musculare si sa va daruiasca pe loc o farama de tihna. Studiile demonstreaza ca oamenii care izbutesc sa se retraga cu regularitate din activitatea febrila a traiului de zi cu zi duc o viata mai sanatoasa si sunt mai fericiti. Dar cum sa gasesti aceasta liniste tamaduitoare in vartejul epuizant al existentei cotidiene? Corespondenta noastra din Germania, Norica Popa Fischer, a solicitat un interviu pe aceasta tema psihiatrului WILLIGIS HERFORTH, de la clinica din Wurzburg, care trateaza persoanele stresate si debusolate, indrumandu-le in arta redobandirii calmului.
Stai nemiscat
- De ce este atat de importanta linistea?
- Sa pornim de la constatarile oamenilor de stiinta: retragerea deliberata intr-o atmosfera de liniste are efecte regeneratoare si de restabilire a ordinii asupra sistemului nervos si a creierului nostru. Aceasta este concluzia desprinsa din studiile intreprinse de neurologi, cu subiecti care practicau meditatia. Sistemul nostru nervos este supraexcitat, din pricina bombardamentului neintrerupt de stimuli veniti din exterior, ca si a dialogului permanent al gandurilor. Aceasta duce la nervozitate, tensiuni si stres. Suprasolicitarea continua declanseaza in cele din urma boli psihosomatice, de pilda afectiuni cardiovasculare sau digestive. Cine cauta consecvent linistea si se obisnuieste sa se relaxeze isi restrange stresul fizic, nervos si emotional, se simte mai energic, e mai sanatos si reuseste sa-si gestioneze mai bine problemele zilnice.
- Asta se intampla din cauza ca majoritatea oamenilor nu sunt deprinsi sa se observe pe sine si sa-si asculte propriul dialog interior, dialogul gandurilor. Daca te asezi undeva si stai potolit, nemiscat, ori daca iesi sa te plimbi de unul singur in natura, la inceput, esti totdeauna asaltat de numeroase intrebari, indoieli si temeri, pe care in mod normal avem tendinta sa le tinem departe de noi, pentru a ne asigura echilibrul sufletesc, in speranta ca se vor rezolva de la sine. Nu se rezolva! Cand te astepti mai putin iti bat la usa si te obliga sa le primesti. Dar gandurile negre pot fi disciplinate. Putem invata sa le privim cu o anume detasare, iar dincolo de ele vom descoperi un plan de existenta mult mai vast, mai cuprinzator. Asemenea experiente ne ofera un calm autentic, fericire adevarata si o pace profunda.
Taie gandurile cu foarfeca
- Care este sursa acestor convorbiri launtrice ale noastre?
- Inca din copilarie, eul nostru este marcat de asteptarile si exigentele altora. Parintii, fratii, profesorii, ziarele si canalele de televiziune ne cer in permanenta sa ne conformam unor modele si ne evalueaza. Aceste comenzi omniprezente: "Fa!", "Nu fa!", "Trebuie", "Nu ai voie" se imprima adanc in subconstientul nostru. Cand intorci spatele forfotei exterioare si te linistesti, auzi dintr-o data toate aceste voci vorbind tare si raspicat inlauntrul tau si iti dai limpede seama ca nu esti deloc liber si independent, ci dominat de mereu aceleasi ganduri, cele mai multe provenite din frageda copilarie. Cercetatorii au stabilit ca 98% din gandurile noastre de fiecare zi sunt repetitii, ceea ce inseamna ca noi le gandim intruna, de ani sau poate chiar de decenii. Iar dintre ele, majoritatea au o nuanta negativa, prin urmare, produc neincetat in noi sentimente de insatisfactie si stres. Iar linistea interioara se duce pe apa sambetei.
- Cum putem iesi din acest carusel stresant al gandurilor pentru a ne gasi pacea interioara?
- Exersand mereu si mereu fixarea atentiei in prezent, lasand la o parte flecareala insistenta a gandurilor. Sa nu facem o apreciere a lor, sa nu le refuzam, dar nici sa le acceptam, ci, pur si simplu, sa luam act de ele, iar apoi sa ne intoarcem la clipa de fata.
- De ce este asa de important sa traim in prezent? Oare propria noastra viata nu se petrece clipa de clipa acum?
- Din pacate, nu. Gandurile noastre fug mereu spre ziua de ieri sau cea de maine, deci noi traim mare parte din timp in trecut sau in viitor. De aceea, nu percepem suficient momentul de acum, viata propriu-zisa, ci zarim doar mici fragmente de realitate, deformate si acelea de lentilele gandurilor si ale judecatilor noastre. Nimic mai simplu decat sa dam jos de pe nas acesti ochelari care distorsioneaza imaginea, ca sa vedem realitatea din spatele lor. Pentru asta nu trebuie decat sa evadam putin din cotidian, sa ne dobandim calmul, sa cautam linistea.
- Usor de spus...
- Toate civilizatiile si religiile au dezvoltat metode similare de aflare a linistii: important este sa iti alegi un centru de focalizare a gandurilor, cum ar fi respiratia, un sunet, o rugaciune, sau pur si simplu, cuvantul "amin". Cand apar alte ganduri, si ele apar frecvent, le percepi cu indiferenta si iti indrepti din nou atentia asupra nucleului concentrarii tale. Imagineaza-ti ca le tai cu o foarfeca si ele dispar. Fiecare dintre noi are libertatea sa-si aleaga calea care i se pare cea mai potrivita pentru a-l conduce spre liniste. Esentialul este sa exersam zilnic. Caci regasirea consecventa a calmului si a linistii e la fel de importanta si benefica pentru mintea noastra cum este pentru corp practicarea cu regularitate a miscarii.
Respira constient
- Ca exemplu, ne-ati putea recomanda un exercitiu simplu?
- Si daca avem o perioada mai agitata, ce ne sugerati ca sa "ne adunam"?
- Oricand sunteti nervosi, eu va recomand sa constientizati imprejurarea, momentul si locul unde va aflati si, pur si simplu, sa va observati respiratia. Asa ceva se poate face pretutindeni: in metrou, in statia de autobuz, la stop, asteptand la o coada, dar si la masa de scris sau in timpul unei plimbari. Chiar si in vreme ce purtati o discutie tensionata la birou, cateva respiratii conduse constient va ofera din nou calmul si claritatea de gandire necesare. Cand mergeti pe jos, ar trebui sa fiti atenti la fiecare pas. Asadar, sa percepeti cu toate simturile pasul pe care tocmai il faceti, de la calcai pana la varf. Procedeul functioneaza si in mijlocul unui hipermarket supraaglomerat.
- Ce se intampla atunci cand ne indreptam atentia in totalitate asupra unui pas ori a unei respiratii?
- Concentrandu-ne pe ele, ne concentram si asupra noastra, asupra clipei prezente, pe care o traim. Ne descoperim existenta interioara, alta decat aceea angrenata in obligatiile cotidiene. Descoperim esenta reala a fiintei noastre profunde. E cineva acolo inauntru pe care daca l-am scoate la suprafata mai des, vom trai intr-un permanent echilibru. Aceasta experienta a regasirii prin relaxare si liniste e greu de descris in cuvinte, fara sa sune in maniera diletanta si de prost gust. Insa fiecare om cunoaste sentimentul oceanului infinit al existentei sale. Caci el nu se intalneste doar in rugaciune sau meditatie, ci si atunci cand traim intens un anumit moment, ori suntem total absorbiti de ceea ce facem, fie in munca noastra, fie in dragoste. Sau cand ne apare in fata ochilor un peisaj fascinant. Cu ajutorul tehnicii de observare a respiratiei ori a pasilor, putem invata sa ne provocam deliberat aceasta stare, oriunde si oricand. Cine se retrage din cand in cand in liniste, pentru a medita, va capata din ce in ce mai multa incredere in viata, iar intr-o buna zi, va sesiza un sens mai profund in tot ce se petrece in jurul sau.
- Adica?
- Orice om se afla in cautarea unui sens al propriei sale existente: de ce ne nastem, pentru ce luptam sa ne croim drum prin viata timp de decenii, daca pana la urma toti vom fi obligati sa disparem de pe fata pamantului? Fiecare isi pune asemenea intrebari, mai curand sau mai tarziu.
- In perioadele de criza e de inteles, dar si in imprejurari normale?
- Astfel de intrebari legate de rostul vietii nu se ivesc numai in momentele de criza existentiala grava. Chiar si atunci cand, la o privire din afara, totul pare sa mearga perfect, cand ai obtinut tot ce ti-ai dorit - un partener, casa, masina, bani si cariera - simti o dureroasa insatisfactie launtrica. Te gandesti mereu: "Asta a fost tot?". Parca iti mai lipseste ceva... Cei mai multi incearca sa-si aline aceasta neimplinire sufleteasca, intetindu-si goana dupa lucruri exterioare, care aparent ii promit fericirea dorita cu ardoare. Dar pe calea asta nu se ajunge nicaieri. Intrebarile despre sensul existentei continua sa apara. Ele nu-si gasesc un raspuns autentic si profund satisfacator decat in liniste, in regasirea de sine, acolo unde ai posibilitatea sa traiesti experienta unificarii cu esenta fiintei tale.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
16.01.2009, 22:47Dumbrava Ion
Din tot ce s-a spus, pacea launtrica mi se pare a fi de o importanta covirsitoare. Pentru ca aceasta pace, in contextul si in agitatia in care ne traim viata in prezent, este tot mai greu de o dobindit. In tot acest du-te - vino nebunesc al zilelor noastre, aproape ca nu ne mai ramine timp sa ne privim apropiatii in ochi, sa stam doar la o voroava care sa ne destinda, sa spunem celor care o merita cit de mult ii iubim si cit de neintrerupt ii purtam in gindurile noastre. Nici pentru altii nu mai avem timp -oricit de chibzuit l-am dramui-, dara-mi-te pentru noi insine. Poate ca nu constientizam indeajuns de clar cit de importanta si de benefica pentru viata noastra poate sa fie aceasta pace launtrica. Doar este vorba de izvorul din cetatea noastra. Nu este bine sa nu ne pese de clarul si adincimea acestui izvor. Anii vietii cu care am fost binecuvintat pina acuma mi-au dat intelegerea, m-au constientizat in cel mai inalt grad ca, pacea launtrica, pacea sufletului, nu poate fi dobindita fara a-L avea prezent pe Dumnezeu. Si este cit se poate de firesc sa fie asa binestiut fiind de catre noi toti ca, insufletirea noastra o datoram Tatalui Ceresc.
Restul este lut, tina, glod trecator.
Ion Dumbrava.
17.01.2009, 19:36Dorina Ana Chirila
Privind din perspectiva Echilibrului se pare ca atat linistea cat si nelinistea sunt la fel de benefice intr-un anumit context. In acest sens ma intreb :"Ce ar trebui sa facem daca Spiritul care se manifesta prin noi( suntem instrumente in "mana" lui) are "nevoie" sa fie la un moment dat cat se poate de "nervos"? Ar trebui sa opunem rezistenta sau sa observam pur si simplu?".Ar fi interesant de stiut cum judeca, psihiatrul german,"comportamentul" lui Hitler( un instrument puternic) prin care Sinele Fundamental a actionat intr-un anumit context la un moment dat? Acesta actiune a fost "buna" sau "rea" tinand cont ca la un anumit nivel s-a restabilit Echilibrul( distrugere si creatie)? A facut cumva, Hitler, parte din randul "persoanelor stresate si debusolate" sau a fost o fiinta cat se poate de constienta( Spirit inalt) care si-a asumat un rol pe care numai cineva foarte puternic putea sa-l "joace"?
02.04.2009, 15:40Elena Tudorica
Inca de la inceputurile lumii oamenii si-au dorit linistea cu atata ardoare incat au gasit-o in calugarie ca forma suprema.
Agitatia din zilele noastre nu ne mai permite retragerea in munti atat de usor.
A trai linistea in mijlocul lumii este o chestiune de atitudine:numai noi putem hotari daca ramanem neclintiti sau daca ne pierdem cu firea.
Tot secretul se refera la faptul ca putem evalua situatia:merita sau nu sa ma nelinistesc?
Cat despre procedeele practice,nu exista retete universale ci fiecare avem propriile metode instinctuale.