Iubirea dupa tradare

Nimic nu e mai dureros in iubire decat sa fii inselat. Adesea, tradarea e mai greu de indurat decat boala. O suferinta atroce care poate duce la sinucidere. Exista oare o solutie, o stiinta, care sa te ajute sa scapi? Cum iti poti regasi echilibrul? Cand sa ierti si cand sa renunti? Paginile pe care le veti citi in continuare incearca sa raspunda la aceste intrebari

"Te-am inselat"

Ai vrea sa dai repede ceasul inapoi. Poate ca e numai un vis urat, o confuzie stupida, o pacaleala, o farsa filmata cu camera ascunsa. Dar nu. Din pacate, totul este adevarat. In fata ta se afla o realitate pe care n-ai cum s-o anulezi. Un SMS care a ajuns din greseala pe telefonul tau, un biletel prin care se fixeaza o intalnire cu altcineva, sau, pur si simplu, marturisirea: "Te-am inselat". Proiectorul din cap deruleaza imediat o pelicula porno. In rolurile principale, barbatul tau si o alta femeie
Din motive lesne de inteles, psihologii preocupati de viata in cuplu n-au reusit sa stabileasca statistic procentul femeilor si barbatilor inselati. Cei ce cauta placerea in paturi straine nu vor vorbi niciodata deschis despre escapadele lor. Cand e vorba de figuri publice, actori, cantareti, politicieni, legaturile lor amoroase sunt cel mai adesea descoperite de reporterii revistelor de scandal. In schimb, pacatele sexuale ale muritorilor de rand raman de regula ascunse, sub aparentele unei vieti normale, de cuplu. Singuri cei inselati cunosc adevarul. Si doctorii, atunci cand victimele iubirii ajung in cabinetele lor. Stiintific, starea lor psihica e descrisa in termeni ca: "sindrom depresiv-anxios", "pierderea increderii in sine", "lezarea personalitatii".

Tradarea naste boala

Cei inselati nu sufera numai psihic, asupra unora dintre ei infidelitatea partenerului are si repercusiuni fizice. Deprimarea merge mana in mana cu stresul, cel tradat manifesta o irascibilitate sporita si o tendinta spre agresivitate. Tradarea naste boala. De la depresie la suferinta somatica nu e decat un pas.
Sa adormi in liniste seara si sa te trezesti multumit dimineata? Pentru 61% dintre femeile inselate si 66% dintre barbatii aflati in aceeasi situatie aceasta este pur si simplu o imposibilitate. In primele sase luni de la primirea vestii nefaste, chinul este de nedescris. Ei se rasucesc de pe-o parte pe alta, pentru ca intr-un tarziu sa aiba parte de un somn superficial si agitat. Se trezesc franti de oboseala si pleaca la lucru ca niste roboti teleghidati. 62% dintre femei si 69% dintre barbati acuza mari dificultati de concentrare. Daca intalnesc ceva ce le aminteste de tradarea partenerului, jumatate din ei reactioneaza cu valuri bruste de caldura, transpiratii, cu un tremur incontrolabil, crize de plans. Chiar daca escapada a avut loc cu o jumatate de an in urma, 34% dintre barbati si 45% dintre femei sunt in continuare atat de tulburati de amintirea ei, incat nu-si dau seama cum va decurge viata lor mai departe. Traiesc in centrul unui dezastru. O drama despre care cei care o provoaca nu sunt deloc constienti, nu realizeaza gravitatea suferintei pe care o provoaca, li se pare firesc ce fac si trateaza totul ca pe o joaca, facandu-si publice escapadele, pe care, adesea, le si recunosc.
Daca e sa-i credem pe specialisti, aproape jumatate din partenerii inselati, mai exact 46% dintre femei si 44% dintre barbati, isi declara de bunavoie adulterul. O atitudine cinica, cruda, incriminata de psihologi. Accesele pripite de sinceritate sunt un pumnal infipt drept in inima. La majoritatea oamenilor, o asemenea dezvaluire produce un dezechilibru. Ei se simt raniti in mandria lor, dezvolta complexe de inferioritate ori pulsiuni agresive. In imaginatie, escapada capata o dimensiune si o importanta pe care nu le-a avut in realitate. Marturisirea are sens si devine chiar necesara numai cand adulterul are motivatii sentimentale profunde, cand insasi existenta cuplului e amenintata. Atunci cand un capriciu de alcov se transforma intr-o relatie serioasa, ce il indeparteaza pe tradator de tovarasul sau de viata. Odata ce aventura a fost deconspirata sau marturisita, prima intrebare care se pune este: "De ce? De ce are nevoie de altcineva? Ce n-a fost bine cu noi?".
Intr-un studiu realizat de psihologii englezi se arata ca un barbat din doi isi explica greseala prin atractia noutatii, in timp ce majoritatea femeilor se justifica invocand indiferenta partenerului. Apoi apare intrebarea a doua: "Ce vom face de aici inainte?".
Desi parerile psihologilor sunt impartite, majoritatea lor sunt e parere ca, totusi, cuplul mai are o sansa, daca cei doi parteneri se straduiesc sa depisteze motivele ce au dus la aceasta criza a relatiei lor si cauta modalitati de a o evita pe viitor. Unele perechi pastreaza tacerea si revin la vechiul stil de viata, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. E numai o pacaleala. Experienta neanalizata si izgonita in subconstient va iesi candva din nou la suprafata, provocand despartirea. Mai ales infidelii ar dori sa treaca repede peste cele intamplate. Ei nu vor sa mai auda nimic despre escapada lor, pentru ca de fiecare data cand este adusa in discutie, au sentimente de vinovatie. Dar este esential sa vorbesti. Si e la fel de important s-o faci fara graba, fara furie, cu blandete si pe indelete. Cu o singura discutie nu se pot suda fisurile intervenite intr-o relatie. Dupa ce primul val de furie a trecut, cel inselat ar trebui sa ia initiativa unui dialog, pentru a-si exprima deschis dezamagirea si temerile, spun analistii vietii noastre sentimentale. Daca este dotat cu un minim simt moral, "tradatorul" stie si singur ca a gresit, de aceea e mai bine sa nu-l culpabilizam in permanenta.

Cu tradarea la psiholog

Multor perechi le vine greu sa stea de vorba calm, fara a-si face reprosuri. Ranile sunt prea profunde, emotiile explodeaza necontrolat. "In astfel de cazuri poate fi utila o terapie de cuplu", ne sfatuiesc cartile de psihologie. "Terapeutul este un fel de translator, indeplinind rolul de intermediar intre cele doua parti si ajutandu-le in procesul lor de clarificare." Dupa cum s-a constatat in practica, cuplurile aflate pe teren neutru, adica la psiholog, reactioneaza mai calm, cu mai multa stapanire de sine si se concentreaza asupra problemelor de fond. O terapie de cuplu nu inseamna consolare si mangaiere pe crestet. Terapeutul ar trebui sa abordeze si teme incomode, sa confrunte cuplul cu diferitele fatete ale adevarului, pentru a elimina toate problemele posibile. Deseori sunt dezgropate conflicte vechi, care au nevoie sa fie analizate si intelese. Cel mai bun rezultat la care se poate ajunge este ca un cuplu sa afirme despre sine ca a urcat pe o alta treapta a relatiei, superioara celei de dinainte de escapada. E o baza solida pentru un nou inceput.

Cand paza buna nu trece primejdia rea

Daca mai exista un fundament de iubire si teluri comune, relatia are o sansa. Si, bineinteles, daca partenerul inselat are puterea sa ierte. In sensul acesta poate ca ii va fi de ajutor sa reflecteze la ceea ce au cladit impreuna. Sa se intrebe daca o relatie ce dureaza de zece ani nu pretuieste mai mult decat o scurta aventura. Daca increderea tradata nu poate fi totusi reconstruita si nu cantareste mai mult decat tradarea. Pentru a ajunge la un happy-end, ambii parteneri trebuie sa-si corecteze erorile si sa-si imbunatateasca relatia.

Sfaturi pentru cel inselat:

1 Daca n-aveti incredere in partenerul dvs., cu timpul el va simti ca-i restrangeti libertatea.
2 Daca-l veti intreba despre aventura lui in cele mai mici amanunte, veti aduna si mai mult material "filmat" pentru suferinta dvs.
3 Daca veti lua integral vina asupra dvs., nu va veti (re)castiga niciodata increderea in sine si nu veti avea forta necesara pentru a clarifica relatia cu partenerul.
4 Daca aduceti mereu in discutie escapada, compromiteti sansa de a deschide un nou capitol in viata de cuplu.

Sfaturi pentru cel care a tradat

1 Daca nu respectati intelegerile convenite, nelinistea partenerului dvs. va creste si veti ajunge la conflicte.
2 Daca refuzati sa raspundeti la intrebari, partenerul dvs. va ramane intr-o stare de incertitudine si nu va reusi niciodata sa inchida subiectul.
3 Daca vreti sa continuati relatia fara a comenta accidentul, ratati sansa de a da noi impulsuri convietuirii dvs. in cuplu. Lasarea de sange e, uneori, sanatoasa.
4 Daca nu-i permiteti partenerului dvs. sa-si exteriorizeze sentimentele, el se va adanci si mai mult in frustrari si tristete.

Trei povesti

"Am vrut cu tot dinadinsul sa ma razbun"

Vreme de patru ani am fost impreuna cu un barbat pe care l-am considerat marea mea dragoste. Ne potriveam, de minune, in toate... Pana in ziua cand am aflat ca ma inseala cu cea mai buna prietena a mea. Am crezut ca innebunesc! Am aflat adevarul, cand i-am controlat, intr-o zi, e-mail-urile pe ascuns. Daca s-ar fi intamplat numai o data, poate mi-as fi calcat pe inima si l-as fi iertat, insa ei aveau deja o legatura in toata regula. Dura deja de trei luni, cand l-am prins si i-am cerut socoteala. Cum sa descrii umilinta de a fi inselata? Dar suferinta de a-ti imagina acele scene de dragoste cu o alta femeie? Reluate chinuitor de la capat, nopti si zile la rand.
Am fost trista, furioasa, dar mai ales cumplit de dezamagita, cum ma lasasem asa de usor pacalita de un asemenea om? La inceput m-am gandit sa mai facem o incercare, dar cateva saptamani mai tarziu m-am dus singura la discoteca, acolo am facut cunostinta cu un barbat si m-am culcat cu el din prima seara. Nu mai aveam scrupule, voiam sa ma razbun. Indata dupa aceea, m-am si despartit de prietenul meu. Dar razbunarea nu mi-a ajutat la nimic. Suferinta din inima mea este aceeasi. Nici nu cred ca voi scapa vreodata de ea. De murit n-am sa mor, dar umbra coborata pe suflet va dainui. Am crezut total in iubire. Am primit-o cu suflet deschis. Acum, ceva s-a stricat. Intre mine si ea va exista totdeauna o pavaza... Privind inapoi, imi pare bine ca am avut taria sa-mi parasesc prietenul. Regret doar felul in care m-am razbunat. Mi-a stirbit demnitatea. Razbunarea nu mi-a folosit la nimic.

"L-am iertat, dar bucuria a scapatat"

Vara trecuta, inainte de a pleca in vacanta, sotul meu se chinuia sa-mi spuna ceva ce eu nu reuseam sa inteleg. Vorbea confuz, incalcit, si cand incepea sa vorbeasca nu putea sa ma priveasca in ochi: "Stii, cand am fost singur anul trecut in concediu cu Alexandru". I-au trebuit doua zile si apoi doua ceasuri, ca sa scoata "taina" la suprafata si s-o aseze pe masa, intre noi. Se bagase in pat cu o rusoaica, in Turcia. Fusese beat, n-avea sa mai repete niciodata greseala asta si ma ruga cu cerul si pamantul sa-l iert. N-am reusit dintr-odata., desi zicea ca are sufletul incarcat si ca-si regreta amarnic greseala. Eram pur si simplu bolnava de suferinta. O suferinta fizica, violenta, cu stari de voma si de lesin. In mine se dezlantuise un haos, sentimentele imi scapau de sub control si se amestecau: dezamagire, furie, durere. Imi imaginam la nesfarsit situatia aceea. Trupul femeii, mainile lui, dragostea Nici vorba sa pot lucra. Mi-am luat sapte zile de concediu medical si am renuntat la vacanta. Nu voiam sa dau ochii cu nimeni. Voiam sa plang si sa plang.
Pana la urma, am reusit sa pun stapanire pe mine. M-am gandit mult, am cantarit lucrurile: am 35 de ani, imi doresc un copil, sunt casatorita de cinci ani, timp in care n-am intalnit alti barbati mai interesanti decat sotul meu. Prin urmare, mi-am propus sa-l iert! Usor de spus, dar greu de facut.
Primele luni au fost de-a dreptul chinuitoare. Eram suspicioasa, il intrebam mereu cu cine se vede, nu suportam sa fac dragoste cu el. Imaginea aceea, in care el era in brate cu alta femeie, nu voia sa plece din capul meu. Apoi, cu timpul, toate s-au asezat. El a devenit mai prevenitor, mai atent, vorbeste mai mult cu mine. Inainte era mai degraba tacut. Poate ca suna paradoxal, dar depasind impreuna criza, relatia noastra s-a consolidat. Ceva, insa, a scapatat pentru totdeauna. S-a micsorat bucuria. Lumina ei e mai mica acum.

"Intr-o zi i-am citit e-mail-urile"

L-am cunoscut pe sotul meu cand aveam 17 ani si din prima clipa am hotarat: "Cu barbatul asta vreau sa ma casatoresc si sa am copii". Exact asa s-a si intamplat. Am fost fericiti pana cand, dupa sapte ani, ne-am impotmolit in rutina zilnica. Ne iubeam mai rar, barbatul meu parea sa-si fi pierdut interesul pentru mine. Ce-i drept, dupa nasterea baiatului, ma ingrasasem cu cateva kilograme, totusi, ma mira apatia lui.
Cu timpul, am devenit suspicioasa, si din cauza ca ramanea serile mai tarziu la birou. Cu vremea, nelinistea mea a crescut si am recurs la ceva umilitor pentru mine: am inceput sa-i citesc e-mail-urile pe internet. Stupoare! Sotul meu mult iubit vizita regulat un site de contacte erotice si-si dadea intalnire cu femeile acelea. Am fost ingrozita si dezgustata. Nu puteam sa cred ca este adevarat. Cand l-am intrebat, sugrumata de indignare, mi-a raspuns senin ca era vorba de stimulentul pe care i-l oferea noutatea. Ca sexul si dragostea erau pentru el lucruri diferite si ca femeile celelalte n-aveau nici o legatura cu iubirea pe care mi-o purta.
M-a cuprins disperarea. Vedeam cum viata mea frumoasa se surpa ca un castel de nisip si as fi facut orice, ca sa-mi salvez casnicia. Avem doi copii impreuna! In cele din urma, am fost de acord amandoi sa incercam s-o luam de la capat. Eu mi-am dat toata silinta, voiam sa fiu iarasi atragatoare pentru sotul meu. Am inceput sa frecventez un centru de fitness, faceam aerobic ca sa slabesc. Noaptea, insa, ma urmareau acele imagini obsedante, mi-l inchipuiam in pat cu alte femei si nu izbuteam sa inchid un ochi pana dimineata, ceea ce m-a facut sa ma prabusesc. Psihic mai intai, apoi fizic. Din deznadejde, am facut un cancer de san. Suferinta mi-a declansat boala. Stiu sigur! In al noualea an de casnicie ne-am despartit. Increderea dintre noi se pierduse si nu exista nici o cale s-o redobandim. Sunt singura acum. Singura mea bucurie sunt copiii si faptul ca operatia a reusit. Nu stiu de ce am meritat atata nefericire. N-am facut nici un rau nimanui.