- Nu a fost o linişte absolută, de vreme ce ambasadele Statelor Unite, Olandei şi Marii Britanii, au emis comunicate legate de votul din Parlament, asupra cererii DNA privind urmărirea penală a premierului Ponta, pentru conflict de interese. Au lipsit, e drept, din spaţiul public ambasadele Germaniei şi Franţei, care fuseseră active în cazurile anterioare, în care parlamentarii au făcut zid în jurul penalilor. Linia comunicatelor diplomatice a fost sobră, categorică şi unitară şi se poate rezuma astfel: deşi nu comentăm cazuri individuale, considerăm că justiţia nu trebuie obstrucţionată, toţi cetăţenii trebuie să se bucure de un tratament egal, iar demnitarii nu sunt deasupra legii. Vom reţine în mod special accentul pus pe combaterea corupţiei, de către ambasadorul britanic, după ce însuşi premierul David Cameron s-a concentrat asupra necesităţii combaterii corupţiei, într-un discurs rostit cu numai o zi înainte, la reuniunea G7 din Bavaria. A fost, cred, un subtil avertisment adresat României, cu privire la faptul că Europa nu mai tolerează corupţia. În plus, marţi seara, Victor Ponta s-a întâlnit cu ambasadorii din UE, SUA şi Canada, şi ne putem imagina că, în spatele uşilor închise, mesajele vor fi fost exprimate fără menajamente.
Este posibil ca ambasadele occidentale să fi preferat o atitudine ceva mai rezervată în cazul Ponta, pentru că este vorba de prim ministrul guvernului României, şi nu de un parlamentar oarecare, ceea ce înseamnă că un discurs mai apăsat din partea diplomaţilor ar fi putut fi interpretat de rău-voitori ca o tentativă de destabilizare a ţării. De altfel, toţi ştiu ceea ce ştim şi noi, şi anume că, indiferent de votul de marţi din Camera Deputaţilor, ancheta DNA în dosarul de fals, spălare de bani şi evaziune fiscală, referitoare la activitatea de avocat a lui Victor Ponta continuă şi se poate finaliza cu trimiterea sa în judecată, atâta vreme cât statul de drept continuă să funcţioneze. Esenţial fiind deci statul de drept, care echilibrează excesele politicienilor, îmi permit să anticipez că ambasadele nu vor fi la fel de rezervate atunci când avalanşa de proiecte legislative de modificare a legislaţiei penale şi a legii conflictului de interese vor ajunge în Parlament, pentru că atunci va fi vorba de modificări fundamentale, care ar putea bloca lupta anti-corupţie şi ar afecta direct statul de drept. Nu este de conceput ca NATO şi UE să accepte pasiv astfel de evoluţii.
- Preşedintele României, Klaus Iohannis, a greşit grăbindu-se să-i ceară lui Ponta demisia? Ecoul modest al demersului său, atât în mediile de presă, cât şi în acţiunile străzii (mitingul organizat săptămâna trecută a fost subţirel) îl lasă în offsaid. Cum vor coabita de acum înainte cei doi "puternici"ai României?
- Este interesant că scandalul declanşat de cazul Ponta i-a prilejuit preşedintelui Iohannis o relansare pe scena publică. De o săptămână vedem un Klaus Iohannis mult mai ferm şi mai categoric, în apărarea principiilor statului de drept. Poate că prima cerere referitoare la demisia lui Victor Ponta nu a fost convingătoare, din cauza lipsei de fermitate manifestate anterior de şeful statului, faţă de derapajele premierului şi ale PSD. Iată însă că această cerere a fost repetată, după votul din Parlament, însoţită fiind de aprecieri dure la adresa majorităţii parlamentare şi urmată de o declaraţie de presă fermă, după şedinţa CSAT. Dacă l-am criticat pe domnul Iohannis pentru inacţiunea sa în momentele scandaloase ale vieţii noastre publice, inacţiune ce l-a expus suspiciunii de complicitate cu PSD, îi vom aprecia acum discursul principial şi sever, faţă de un premier ce sfidează justiţia şi moralitatea publică. Nu cred că debilitatea protestelor de stradă indică un eşec al lui Klaus Iohannis. Cred mai degrabă că oamenii aşteptau o confirmare că preşedintele, perceput până acum ca fiind pasiv, este hotărât să meargă până la capăt în conflictul deschis cu Victor Ponta. Această confirmare a venit marţi, dar este nevoie ca domnul Iohannis să fie consecvent în continuare. Consecvenţa deschide, desigur, problema coabitării cu premierul, dar aceasta poate fi redusă la nivel instituţional, cum s-a văzut în CSAT. Conflictul îl avantajează pe preşedinte şi îl dezavantajează pe premier: cercetat în continuare de DNA, el poate fi citat oricând de procurori, ca toţi ceilalţi penali din partidul şi guvernul lui; poate fi pus sub control judiciar şi paralizat, astfel, ca om politic, şi va fi, probabil, trimis în judecată, ceea ce îi va permite preşedintelui să-l suspende instantaneu. Odată suspendat, PSD va încerca să se descotorosească de el, pentru a nu pierde guvernarea şi şansa unui rezultat bun la alegerile de anul viitor. Iar domnul Iohannis va numi un alt premier din partea PSD, dacă moţiunea de cenzură a PNL va eşua, cum este logic să se întâmple. Ceea ce poate sugera că domnul Iohannis poate să-şi fi făcut şi un mic calcul cinic: atacându-l pe Ponta, îşi reface imaginea şi nu pierde prea mult, căci se bate cu o epavă, care a eşuat deja. Toată lumea din fostul USL poate fi mulţumită în final: preşedintele este perceput ca un monument de fermitate şi principialitate, iar PSD şi aliaţii rămân la guvernare. Important va fi, deci, nu atât rezultatul meciului cu Victor Ponta, ci măsura în care preşedintele va reuşi să salveze statul de drept şi instituţiile sale de mineriada pe care PSD o pregăteşte în Parlament, prin proiectele de modificare a legilor penale. Atunci vom vedea dacă domnul Iohannis este un adevărat om de stat, capabil să apere democraţia, sau doar un bun jucător de şah.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
