De necrezut: în urma campaniei Societăţii Ornitologice Române (SOR) şi a Coaliţiei Natura 2000, preluată şi de revista noastră ("Opreşte barbaria. Salvează Ciocârlia”), Camera Deputaţilor a supus la vot a doua oară legea vânătorii, cu acceptarea majorităţii amendamentelor iniţiate de societatea civilă. De la o lege criminală, cu dedicaţii şi privilegii pentru vânătorii străini de păsări rare şi cântătoare, cum era varianta din 25 februarie a.c., s-a ajuns, zilele trecute, la o formă mult mai civilizată şi mai umană. Purtătorul de cuvânt al Societăţii Ornitologice Române, Ovidiu Bufnilă, ne oferă detaliile a ceea ce, împreună cu colegii săi, consideră un mare succes al societăţii civile în faţa autorităţilor.
"Un adevărat măcel cinegetic"
- Vă rog să comentaţi succesul recent din Parlament, unde s-a modificat legea vânătorii. Cât este de important?
- Ne-a surprins şi pe noi, în cel mai plăcut mod, ceea ce s-a întâmplat cu legea vânătorii. Nu ne aşteptam! În septembrie 2014, legea era anunţată cu prelungirea perioadelor de vânătoare, în cazul a cinci specii de păsări. Atunci am luat atitudine, dar nu ne-a ascultat nimeni. În schimb, la sfârşitul iernii, după votul deputaţilor, ne-am trezit că legea prelungea perioada de vânătoare pentru 18 specii de păsări, nu pentru cinci, şi că avea prevederi dintre cele mai periculoase, cum ar fi vânătoarea pe terenuri private, fără acordul proprietarilor. Aceste prevederi, puse una lângă alta, indicau foarte clar că legea are un destinatar precis, dar acesta nu este nici vânătorul român, nici fauna cinegetică. Era clar că legea e făcută pentru a încuraja o nouă formă de turism: turismul cinegetic cu străini. Iar cele mai căutate păsări sunt ciocârliile şi gâştele. Se ajunsese la situaţii incredibile, acordându-se o cotă de "recoltă"de 25.000 de gâşte de semănătură, în condiţiile în care în România mai există circa 100 (una sută) de exemplare! Dar şi ciocârlia, şi gâsca de semănătură, erau folosite ca specii umbrelă. La adăpostul lor, se vânau alte specii. Iarna trecută, în judeţul Ialomiţa, coordonatorul sucursalei SOR a fost chemat de Poliţie să identifice dacă speciile vânate de câţiva italieni erau ciocârlii. Din păcate, era vorba şi despre piţigoi mari, piţigoi albaştri, sticleţi, scatii şi alte specii de păsări cântătoare. Un adevărat măcel cinegetic.
- Deputaţii români au putut vota o astfel de monstruozitate?! Mulţi dintre ei au crescut pe câmpurile cu ciocârlii...
- În februarie, 303 deputaţi au votat pentru, şi numai 11 împotrivă. Pentru SOR era clar că legea trebuie combătută, mai ales că a trecut incredibil de repede de Camera Deputaţilor, unde nu s-a discutat de prevederile legii, ci a fost mai degrabă o pledoarie pentru vânătoare. Legea a ajuns la preşedintele Johannis pentru promulgare, iar SOR şi Coaliţa Natura 2000 i-au scris preşedintelui şi i-au arătat motivele pentru care legea nu trebuie promulgată. Klaus Johannis a retrimis legea în Parlament, cu anumite obiecţii preluate din luarea noastră de poziţie. Ce a urmat se ştie deja: a pornit campania "Opreşte barbaria. Salvează Ciocârlia”, iar presiunea societăţii civile a fost imensă. Între timp, în Comisiile de Mediu şi de Agricultură din Cameră s-au făcut modificările. Pentru ciocârlie, din păcate, specia aleasă de noi ca specie scut, Parlamentul nu a putut face nimic, deoarece s-a motivat că nu era prevăzută în modificările cerute de Preşedinţia României. În schimb, gâsca de semănătură a ieşit de pe lista de păsări care se vânează. Perioadele de vânătoare s-au redus la nouă specii, iar la celelalte va fi acelaşi termen de pornire şi încetare a perioadei de vânătoare, tocmai pentru a nu mai exista o specie umbrelă sub care să se ascundă alte interese. Ministerul Mediului a redus cota de "recoltă"la ciocârlie atât anuală, cât şi zilnică. Un vânător avea voie să doboare 100 de ciocârlii pe zi, acum sunt permise doar 50. SOR a reuşit, în 2006, să scoată ciocârlia de pe lista de păsări care se vânează, dar lobby-ul vânătorilor italieni a fost mai puternic şi, după doar un an, ciocârlia era din nou pe listă. Trebuie spus că vânătorii români nu doboară păsări cântătoare, acestea sunt specii preferate de cei din ţările mediteraneene. De altfel, ciocârlia se mai vânează doar în cinci state din Uniunea Europeană, şi toate sunt din această zonă.
- 50 de ciocârlii pe zi, spuneţi... Cine va verifica această cifră, ţinând cont de uşurinţa cu care sunt corupţi funcţionarii statului?
- Verificarea aceasta se realizează de către paznicii de vânătoare; trebuie să fim sinceri şi să spunem că nu toţi sunt corupţi. Există cazuri în care paznici români şi-au riscat viaţa pentru a salva urşi din laţurile braconierilor. Nu trebuie să punem corectitudinea tuturor sub semnul întrebării, ci să îi ajutăm să îşi facă meseria. Poliţia Română a reuşit să prindă de multe ori braconieri sau participanţi la vânători ilegale. O înteţire a controalelor în perioada de vânătoare ar rezolva multe probleme.
- De când a devenit România un abator de păsări pentru străini?
Păsări pe "lista roşie"
- În Europa există o "Listă Roşie" a păsărilor, aşa cum există şi liste roşii cu plantele aflate pe cale de dispariţie. Şi totuşi, în pofida succeselor de conservare, una din cinci specii de păsări este ameninţată cu dispariţia...
- BirdLife International, organizaţie la care SOR este partener, a publicat, pe 3 iunie, noua Listă Roşie a Păsărilor. Se vede clar că acolo unde s-a investit în conservare, speciile vizate au avut reveniri spectaculoase. Este chiar şi cazul pelicanului creţ, la a cărui supravieţuire am contribuit şi noi. Din păcate, pe lângă ameninţările cinegetice, se văd şi efectele negative ale schimbărilor climatice, dar mai ales ale agriculturii intensive. Distrugerea pajiştilor, transformarea lor în terenuri agricole duc la pierderi mari pentru biodiversitate, începând cu fluturii, care au dispărut în proporţie de 60%, şi până la păsări. Ruperea verigilor din lanţul trofic are efecte dezastruoase pe termen lung, iar unele din ele deja se văd. Una din victime este nagâţul. Această specie era numită de munteni şi moldoveni, în Evul Mediu, "pasărea tătarului”, deoarece îi avertiza de invazii. Speriate de caii tătarilor, păsările zburau din lanuri cu larmă mare, alarmând oamenii. Pasărea aceasta era considerată comună, dar acum a ajuns să figureze, şi ea, în Lista Roşie, ca urmare a agriculturii intensive care îi distruge habitatul şi îi otrăveşte sursele de hrană.
"România a pierdut toate cele patru specii de vultur”
- Ce este SOR şi ce proiecte deosebite a finalizat până acum?
- Societatea Ornitologică Română este "vocea"păsărilor în faţa societăţii şi a autorităţilor publice. Este primul ONG de mediu care a luat fiinţă în România după Revoluţia din 1989. Este creată de o mână de iubitori ai naturii, ai păsărilor, iar scopul ei principal este studiul şi protecţia speciilor de păsări sălbatice, precum şi ale habitatelor lor. Treptat, am crescut şi am ajuns de la proiecte locale, la cele regionale, naţionale şi europene. Munca noastră în conservare a fost deja apreciată cu două premii de la Comisia Europeană - unul pentru proiectul LIFE, dedicat celei mai mari păsări din România (pelicanul creţ), şi cel de-al doilea a venit chiar anul acesta, pentru munca din proiectul dedicat acvilei ţipătoare mici. Pentru pelicanul creţ am construit platforme artificiale de cuibărit. Tot cuiburi artificiale am amenajat şi pentru cea mai rară specie de şoim de la noi - şoimul dunărean. Am izolat stâlpi de medie tensiune, pentru a nu mai exista victime ale electrocutării în rândul păsărilor de pradă, am lucrat pentru acvila ţipătoare mică, specie pe care am montat transmiţătoare satelitare. Nu în ultimul rând, am lucrat pentru protejarea celei mai periclitate specii de gâscă sălbatică din lume - gâsca cu gât roşu.
- Ce păsări a pierdut România în ultimele decenii?
- Am pierdut toate cele patru specii de vultur, acum mai avem doar câte un exemplar rătăcit din Bulgaria sau, aşa cum s-a întâmplat recent la Dunavăţ, din Israel. Am pierdut dropia, iar motivele au fost agricultura intensivă şi persecuţiile la care a fost supusă specia. Acum, când mai apare la hrană câte un exemplar din Ungaria, cel care o vede poate să considere că a primit un dar ceresc. Cunosc fotografi care ar face orice să o surprindă în România, dar şi oameni simpli care s-ar bucura să o vadă în realitate, şi nu doar în cărţile cu poveşti.
- Vă rog să enumeraţi cele mai frumoase nume populare de păsări aflate în pericol de extincţie...
- Prigoria şi dumbrăveanca mi se par denumiri foarte frumoase, aproape la fel cu coloritul lor exotic. Există şi stufărică, greuşel, cristel de câmp, cristeţ, uligan pescar, gaie, ciuf de pădure, ciuf de câmp, buhă, muscar, pietrar, silvie... La care aş adăuga raţele: raţa fluierătoare, raţa-cu-cap-castaniu, raţa moţată, raţa pestriţă, raţa sunătoare, raţa lingurar, raţa suliţar, raţa cârâitoare,
raţa-cu-cap negru. De departe, însă, preferatul meu rămâne codalbul, cea mai mare acvilă din România şi din Europa, vărul puţin mai mare al emblematicei acvile care se află pe stema SUA. Şi pentru că discutăm de acvile, pe stema veche a românilor, se află acvila de munte - cea mai agresivă specie de pasăre de pradă diurnă din România.
Puteţi sprijini activitatea SOR prin donaţii pe pagina http://sor.ro/ro/mid/Implica-te/Doneaza.html sau în contul RO92RNCB0092026616360001, BCR, Sucursala Sector 5, Bucureşti