Noi, muritorii de rând, răspundem în faţa legii orice am fi şi orice am face. Poţi să ai o avere de miliarde de euro şi să conduci o companie multinaţională, caz în care depind de tine în mod direct, vieţile a mii, poate zeci de mii de oameni, dar dacă ajungi să calci strâmb, atunci plăteşti cu puşcărie. Dar dacă eşti parlamentar şi ai fost ales de o mână de oameni, unii momiţi cu găleţi de plastic, alţii cu sticle de ulei, atunci eşti de neatins, un mic zeu al acestui pământ, până când îţi expiră mandatul. După care vine un altul, şi tot aşa... Dacă ai noroc şi bani destui de campanii electorale, atunci mori intangibil, mai ceva ca împăraţii romani, care se temeau, totuşi, de revolte, în timpul cărora îşi pierdeau de multe ori nu numai tronul, ci şi capul.
Domnul Călin Popescu-Tăriceanu ne-a explicat, de la înălţimea sa de Preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat, că această imunitate este de fapt în folosul alegătorilor (!?!), pentru că, "în momentul în care unui parlamentar i se ridică imunitatea, nu este el, în primul rând, cel care este afectat, ci cetăţenii care sunt lipsiţi de reprezentarea necesară."Adică, vrea să spună domnul parlamentar, amărăştenii care-i înjură mereu pe la spate şi prin faţă pe politicieni nu vor mai dormi noaptea, pentru că alesul lor, pe care l-au văzut cum arată doar la televizor şi care a băgat mâna atât de adânc în buzunarul statului, încât a căzut cu totul în el, e la puşcărie! Şi asta, în situaţia în care acei amărăşteni ajung la închisoare dacă fură de un milion de ori mai puţin. Sau de o sută de milioane de ori. Uneori mă gândesc că politicienii noştri ne iau, pur şi simplu, de proşti.
Există şi o imunitate parlamentară pe care aş fi în stare să o susţin - una care să vizeze doar declaraţiile politice şi atât. Câtă vreme aleşii poporului se bălăcăresc între ei, pentru diversitate de opinii, legea să-i lase în balta lor, cât or vrea. Dar pentru furt şi, mai grav, pentru furt din buzunarele statului, adică ale noastre, imunitatea trebuie anulată pe loc. E ca şi cum lupul ne-ar ruga să-l punem paznic la oi, iar noi, naivi cum suntem, am accepta, pentru ca el să hotărască pe urmă că lupii nu pot fi traşi la răspundere, dacă sunt prinşi cu halca de mioară între dinţi. Cel puţin nu pentru perioada cât sunt puşi să o păzească... Cam asta e imunitatea la care visează domnul prezident Tăriceanu, jurându-se, cu oaia în gură, că e în folosul poporului.