Acasa

Cântece de topit inima - Pimon şi harmoşca fermecată

Barca înainta în ritmul opintit al vâslelor, prin valurile tot mai mari. Vântul îşi schimbase direcţia dinspre Est şi ameninţa să o răstoarne. Dar braţele vâslaşului se făcuseră una cu lopeţile care despicau apa cu putere şi duceau lotca mai aproape de ţărm, cu fiecare mişcare. Din locul în care şedea, copilul nu vedea decât două braţe trăgând la rame. Ştia că sunt ale bunicului şi asta îl liniştea. În mijlocul bărcii, între copil şi bătrân, se afla un morman de pietre ce părea tot mai greu, cu fiecare lovitură de val. A încercat să-i spună bunicului să arunce bolovanii în apă, că vor putea veni după alţii pe vreme bună, însă vorbele i-au fost luate de vânt.

Citeste tot articolul

Acasa

VASILE OANEA, ţăran - "Undeva trebuie să rămână scris"

Au mai rămas puţine sate în care să te plimbi la întâmplare, pe uliţe, şi să ştii, fără dubiu, că te afli în Maramureş. Porţile masive, cu roata soarelui încrustată în ele, şi casele vechi, din lemn, îţi arată că te afli pe drumul cel bun. Aşa e şi în Breb, satul în care prinţul Charles a achiziţionat trei proprietăţi, pentru a le păstra ca pe vremuri, atrăgând pe urmele lui şi-alţi străini. Sunt multe lucruri ce atrag turiştii în Breb. Însă atunci când un om iese în poartă, pune mâna streaşină la ochi şi mă întreabă ce fac aici, unde merg, eu îi spun "La Vasile Oanea." "A", zice, "la Poetu". "La Poetu.

Citeste tot articolul