K O
Nume | O |
Prenume | K |
Locatie | - |
<confidential> | |
Website | - |
Yahoo! | - |
MSN | - |
ICQ | - |
Jabber | - |
AIM | - |
Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de K O
Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu
E trist...12.11.2009, 00:30
Citind aceste comentarii, am ramas socata sa aflu la cata lume li s-a intamplat chestia aceasta. Mi s-a intamplat si mie, de fapt nu a trecut nici o saptamana de cand am luat decizia sa renuntam amandoi la relatia noastra desi il iubesc si stiu ca si el ma iubeste, poate chiar mai mult decat mine(mi-a oferit mai multe dovezi decat i-am oferit eu) pentru ca amandoi am ajuns la concluzia ca nu putem sa ii facem asa un rau mare celeilalte persoane (sotiei lui). Desi din PRIMA ZI am fost sinceri cu toata lumea, sotie, parinti si le-am spus ce simtim fara sa ne ascundem, suferinta si chinul care l-am vazut amandoi in ochii celor dragi noua, sentimentele noastre de vinovatie si neliniste, ne-au facut sa renuntam. Nici eu, nici el nu a reusit sa se impace si nu a reusit sa fie fericit si linistit cu gandul ca ii facem pe altii sa sufere. Cei mai multi mi-au spus ca asta nu e iubire, ca nu luptam dar nu e vorba despre asa ceva. Desi ma doare sufletul ca el nu este langa mine si stiu ca si el sufera (l-am vz de atatea ori cu lacrimile in ochi) ma rog lui D-zeu sa ne ierte pentru tot raul si suferinta ce am provocat-o si sa ne ajute sa ne uitam, sa imi dea puterea sa nu ma mai gandesc la el, sa imi dea puterea sa il iubesc din nou doar ca pe un prieten, iar lui puterea sa se reindragosteasca de sotia lui. In sufletul meu sa da o lupta continua, am momente cand simt ca o iau razna, cand mi-e foarte dor de el, cand imi vine sa il sun si sa ii spun cat de mult il iubesc si momente in care cred ca e mai bine sa renuntam pentru ca deja am provocat multa suferinta. Nu stiu cum e mai bine dar sper ca timpul le va rezolva cumva pe toate. Il iubesc si vreau sa ii fie bine si stiu ca atata timp cat el nu va avea liniste si impacare sufleteasca nu ii va fi bine de aceea aleg acum sa renunt la el, insa nu pot sa nu imi pastrez in suflet acea mica speranta si sa ma gandesc ca daca e sa fie ceva o sa fie si peste ani.
Nu stiu ce sfat sa ii dau Angelei, nu stiu daca ea ar trebui sa lupte pentru aceasta iubire si ce inseamna de fapt sa lupti, insa stiu ca e foarte dureros. Eu am 25 de ani si inainte sa il intalnesc pe acest om minunat am mai avut 2 iubiti, mai mult prieteni decat iubiti pot spune, unul cateva luni si unul 4 ani dar fata de niciunul nu am simtit ce simt acum si cu amandoi a fost mai mult o prietenie inca de la inceput.
Multa tarie, o sa urmeze multe clipe de suferinta si cu el si fara el.