Maria T
| Nume | T |
| Prenume | Maria |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Maria T
Afisare: 1 - 22 din 22 comentarii
Suntem atat de singuri si de deceptionati....01.07.2010, 07:39
... incat nu ne dam seama de ceea ce se intampla in jurul nostru. Singuratatea naste fiinte incapabile de o gandire critica si dornice sa creada orice atunci cand ai in fata un "miracol". Consideram acesti copii mici miracole, care trebuie educate special, dar copii "obisnuiti" nu sunt decat niste copii "obisnuiti" care pot sa termine scoala sau nu. Cand, oare cand, o sa mai incetam punem "excelenta" pe un piedestal? De ce anume ne e frica? Ne e frica ca anul 2012 nu o sa fie usa catre taramul mult visat cand toate rasele se tin de mana in armonie generala si nu mai sunt boli si razboaie? Acest an pasamite o sa ridice omenirea dezamagita si lasata fara nici un fel de speranta pe o treapta evolutiva noua?
De ce anume ne e frica? Ne e frica ca nu o sa existe nici un refugiu pentru noi? Ne jucam ultima mana la carti iar cartile sunt foarte proaste. Moment in care speram ca un miracol, o mana buna o sa vina si o sa ne ridice de par si sa ne ofere o lume beatifica... Un fel de paradis pe pamant!
Am acordat acestui articol 1 stea si o sa explic de ce:
1. Acesti copii stiu dinante cine suna la telefon, dar nu pot sa aiba nici macar o viziune cu privire la propria lor moarte (si se ineaca in ocean). Deci, implicit in acest articol este un argument care nu este explicat indeajuns... Acesti copii sunt special trimisi de Dumnezeu care le eclipseza "viata" si ii ia la El atunci cand misiunea lor s-a incheiat. Deoarece nu intelegem proiectille astrala, clarviziunea, telepatia si asa mai departe "presupunem" ca ele sunt bune si ca oamenii care au aceste daruri sunt nemaipomeniti! Aceasta premiza este speculativa si rezulta din nevoia de a fi salvat... Ce conteaza ca nu putem sa studiem stiintific ceva? Mergem inainte si ne lasam si intuitia la usa, intuitie care ne poate spune ca ceva nu e cum trebuie...
2. Nimeni nu este mai deosebit decat ceilalti!! Toti venim de la Dumnezeu!
3. Articolul este incredibil de subiectiv. Acesti copii nu sunt singurii care au o abilitati "psihice macro", adica abilitati de a percepe extrasenzorial sisteme de creatie si nu indivizi. Alti oameni percep lucruri despre anumite situatii din jurul lor... acesti copii nu sunt asa si din aceasta cauza se izoleaza. Ei nu se pot conecta cu lumea din jurul lor desi vin cu un mesaj de pace. Asa ajungem la argumentul ascuns numarul doi: Oamenii sunt buni dar pot fi corupti prin lucruri rele. Acest argument este filozofic si deschis la interpretari (este una dintre intrebarile de baza ale filozofiei si desi multe carti s-au scris pe acest subiect, nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare). Cine stie, poate acest univers este "corupt". Experientele rele ne fac sa intelegem unele lucruri mai bine si ne ajuta sa ajungem la unele lucruri bune. Nu cred ca a trai intr-o utopie bazata pe ideea ca suntem fiinte bune este alternativa. Si apoi ce se intampla daca ceea ce vine dupa 2012 este catastrofal? Ce se va intampla, sa ne fereasca Dumnezeu! Lasati fara ultima speranta, multi oameni se vor transforma in criminali sau, poate, si mai rau de asa... Acesti copii nu sunt singurii care pot sa "afle" lucruri despre univers si despre locuitorii lui. De ce trebuie sa cadem pe spate? De ce nu sunt mediatizate si alte opinii? Un posibil raspuns: Pentru ca acesti copii reprezinta "varianta oficiala" a ceea ce trebuie spus. Oamenii singuri si deceptionati ai acestei planete nu trebuie sa afle si variantele "triste".
4. In ultimul rand, cazul acestor copii poate fi unul de posedare. De ce trebuie sa excludem varianta ca acesti copii actioneaza ca niste medii de transmite sau canalizare a gandurilor altor fiinte? Si de ce trebuie sa credem ca ceea ce spun acele fiinte este raiul pe pamant? Exista o cauza a disparitiei unor continente dar de aici si pana la speculatii de genul "acel continent era populat de fiinte superioare" arata gradului mare de disperare la care am ajuns. Suntem in stare sa ne agatam de orice speranta de evolutie spirituala fie ea cat de mica.
In concluzie, recomand cititorilor sa incerce sa se uite in propriul suflet si sa lase romantele ieftine acolo unde isi au locul, in cartile pentru copii. Sa lasam preconceptiile de genul "persoanele cu un IQ ridicat sunt minunate" si sa ne imbratisam proprii copii si sa incercam sa ii educam cum putem mai bine.
Sa incetam sa alergam dupa cai verzi pe pereti. Si sa lasam lucrurile pe care nu le intelegem la o parte. Ori riscam sa fim o furnica care se crede un elefant si atunci cand suntem cu adevarat calcalti de un elefant sa credem ca ne-am sinucis. Iluziile nasc monstri intr-adevar si ne duc departe de noi insine.
Maria
Washington DC
26.12.2009, 16:29
... dar si stiintele lumii sunt fondate pe filozofia mistica a cuiva. Fizica si filozofia au mai multe puncte in comun decat sunt dispusi sa recunoastem.
Multumesc revistei pentru publicarea acestui articol si pentru publicarea articolului din numarul anterior. Ambele articole pun accentul pe principala schimbare pe care o sa o aduca anii urmatori, "revolutia constiintei" asa cum este mentionata in acest articol. Din pacate multe carti si articole pun accentul pe catastrofe si dezastre dar uita sa mentioneze ca acelea se vor putea intampla ca urmare a modului in care gandim. Gandirea noastra este influentata de filozofiile iluministe de factura franceza si de filozofiile moderne ale istoriei. Primele au adus cu ele o intelegere a progresului ca ceva ce merge din bine in mai bine. Ultimele au adus cu ele o intelegere liniara a timpului. Ambele trebuie schimbate ca sa impiedicam distrugerile la nivel planetar. Faptul ca un sistem trebuie cladit doar pe lucruri corecte ca sa aduca rezultate corecte (de exemplu, daca premisele si variabilele sunt corecte, rezultatele o sa fie corecte; acest model poate fi aplicat la aproape toate sistemele moderne de la cele de drept la cele filozofice) nu corespunde la ceea ce se intampla in natura. Aceste sisteme sunt artificiale dar motivul pentru care au fost adoptate este unul politic. Aplicate corect, rezultatul o sa fie "prinderea" populatiei intr-un sistem care aduce cu el materialism, pasivitate, si predispozitia spre manipulare. Asistam in prezent la multi oameni care cad prada urmatorului sistem de gandire: Daca o sa am o educatie buna (daca merg la universitati de prestigiu) o sa am un serviciu bun (o sa lucrez intr-un loc unde multi o sa ma respecte); daca o sa am un serviciu bun, o sa pot sa imi cumpar o masina buna si o casa excelenta etc. Din pacate, sirul progresist este infinit pentru ca omul isi schimba perceptia timpului si va dori din ce in ce mai multe lucruri. Pentru acest om nu mai conteaza prezentul ci ceea ce aduce viitorul, desi lumea uita ca viitorul este creat din clipe prezente si ca il traim prin momente prezente. Insa acest sistem este perfect din punct de vedere politic pentru ca multi oameni se transforma in mici robotei care muncesc la nesfarsire ca sa sustina sistemul si ca sa obtina acele "rezultate" optime din viitor. Filmul "Metropolis" realizat in 1928 este in continuare foarte adevarat.
In al doilea rand, lumea noastra a internalizat o idee simpla, filozofica la baza, pe care multi nu o mai contrazic in prezent. Si aceasta idee este construita in mod abstract fara o prea mare legatura cu ceea ce se intampla in natura. Filozofia lineara a timpului, chiar contrazisa de filozofia cuantica, a rezistat. Multi oameni percep timpul ca pe ceva liniar care evolueaza de la trecut la viitor trecand prin prezent. Nu am timp acum sa explic cum aceasta filozofie a schimbat lumea.
Ambele sisteme filozofice vor trebui modificate daca vrem sa stopam distrugerea mediului. Stiu ca multe persoane care lucreaza in acest domeniu sau in economie nu cred ca la baza problema este filozofica. Ei cred ca politicile de mediu sau alte masuri economice sunt de vina. Din pacate, toate aceste aspecte pot fi deduse logic la o premisa filozofica.
De aceea, anul 2012 va aduce o "batalie" intre mai multe sisteme filozofice care va rezulta in inlocuirea destul de brusca a sistemului filozofic actual cu un alt sistem. Batalia este in principal filozofica si aceasta "urgenta" pe care o mentioneaza savantii pe care i-ati intervievat este in principiu adusa de o schimbare electromagnetica a planetei care va forta o schimbare electromagnetica in campul fiecarei persoane. Noi ca oameni "vibram" pe o anumita unda care este influentata de sistemele de gandire la care aderam. Stiu ca suna ciudat, dar fiecare dintre noi are in jurul lui o "aura" care este in principiu un camp electromagnetic, un camp influentat de gandurile pe care le avem. Gandurile la randul lor depind de sistemul filozofic si religios la care aderam.
Un exemplu este necesar aici... Daca are loc intr-adevar o modificare a campului electromagnetic al pamantului (ceea ce se va intampla cu siguranta) atunci aceea schimbare poate sa fie "compatibila" sau nu cu aura pe care o are fiecare om. Acea schimbare de camp electromagnetic va aduce cu ea o "revolutie a constiintei" pentru ca TREBUIE sa aduca cu ea un nou sistem filozofic. Insa, schimbarea de camp poate sa "vibreze" pe aceeasi unda cu aura fiecarui om SAU nu. Deci, anumiti oameni vor fi avantajati iar altii nu vor fi. Cei care nu vor fi vor fi fortati intr-un termen foarte scurt sa isi schimbe vibratia sau sistemul de gandire, iar multi nu vor reusi sa faca acest lucru. Consecintele pot fi foarte diverse, de la imbolnaviri bruste la migrene mergand pana la fenomene fizice. Cei care se vor fi schimbat deja sau care au mers pe un alt sistem filozofic de la inceput o sa fie okay. Acei oameni se vor simti ca acasa in noul sistem; ei nu vor fi afectati.
Deci, sunt complet de acord cu aceste doua articole. Sistemele stiintifice, cele spirituale (nu cele religioase) si cele filozofice vor trebui sa lucreze in noua era care vine pentru ca la baza sunt la fel. Problemele pe care le abordeaza sunt aceleasi si esenta lor va fi pentru prima data in istorie la fel.
Maria, Washington DC
05.11.2009, 01:35
Am citit articolul si pot sa spun ca probabil nu esti singura in aceasta situatie. Dar acesta nu este lucrul cel mai important. Problema pe care o ai tu de infruntat nu are de-a face cu cat de multi oameni sunt iubiti sau cu cat de multi sunt in situatii similare. Problema se refera la tine si numai la tine.
Cred ca ai peste 30 de ani dar scrisoarea ta ascunde in spate o intensa preocupare cu parerile pe care le au altii despre tine, nevoia constanta de a zambi (si de a parea ceea ce nu esti) si interesul aproape nefiresc pentru fericirea altora sunt parte a acestei preocupari pentru forma. Si ce s-ar intampla daca nu ai gasi pe cineva in viata? Poate ca i-ai dezamagi pe parinti care dupa ce ai ajuns la o anumita varsta iti reamintesc saptamanal ca vor nepoti. Poate ca nu ai fi ca altii care au deja familie desi nicaieri nu este scris ca trebuie neaparat sa te casatoresti in viata. Poate ca intr-adevar misiunea ta este sa iti dai seama de altceva inainte sa te casatoresti si din aceasta cauza D-zeu iti da darul cel mai minunat: iti da TIMP sa te gandesti la acel lucru, timp pe care tu il pierzi gandindu-te ca nu ai o romanta ca in carti sau ca la televizor. Iti pierzi timpul judecandu-ti propria viata potrivit principiilor definite de altii. Tu ai o misiune in aceasta viata. Dar faci ceea ce este necesar sa afli care e aceasta misiune?
Mai mult, nu dovedesti ca ai o intelegere a vietii de familie, ceea ce ma surprinde pentru o persoana de 31 de ani. Acest fapt imi dovedeste ca nu ai o experienta de viata (si aici includ mai multe lucruri, nu numai o viata de familie) si ca probabil ca te-ai izolat de anumite experiente fie din cauza religiei, a parerii celor din jur etc. Motivul nu conteaza de fapt. Ceea ce conteaza este ca refuzi sa vezi viata asa cum e. Foarte putine comentarii la scrisoarea ta au fost suficient de realiste incat sa iti deschida ochii. Casatoria presupune un lung sir de compromisuri, de natura sexuala, de natura casnica etc. Esti dispusa sa faci aceste compromisuri? Iubirea este parte a acestei ecuatii dar nu este in nici un caz variabila dominanta. Cateodata onestitatea face ca o relatie sa dureze. Sau poate diversitatea de experiente pe care le-a intalnit o persoana pe parcurs face ca acea persoana sa nu se plece ca o trestie in vant atunci cand intalneste aspectele mai putin placute ale vietii de familie. Toti acestia sunt factori pe care tu ii idealizezi ca si cum daca exista iubire toti acesti factori devin secundari.
Imi cer scuze daca acest mesaj este brutal de realist, dar te-as sfatui inainte sa incerci cu orice pret sa ai o relatie sa stai sa te gandesti la misiunea adevarata pe care o are D-zeu pentru tine. D-zeu nu apare numai in lucrurile pozitive pe care le avem de infruntat in viata dar si in cele negative, care sunt de fapt o lectie pe care trebuie sa o intelegem inainte de a merge mai departe. Cateodata aceasta lectie dureaza multi ani la rand pana cand iti vei da seama de ceea ce trebuie intr-adevar sa faci.
Maria, Washington DC
Scrisori care asteapta raspuns
02.07.2009, 03:20
Un articol foarte interesant desi s-ar putea sa fie interpretat gresit de majoritatea cititorilor. Eu nu sunt o adepta a drogurilor (ciupercile magice intra si ele in aceasta categorie) si nici a scurtaturilor cand vine vorba de o evolutie spirituala.
Apreciez insa obiceiurile si traditiile altor popoare si religii. Insa am cateva comentarii de adus:
1. Religia crestina nu este balaurul impotriva caruia trebuie sa luptam. Sa nu uitam ca vocatia este scumpa la vedere in orice religie. Foarte putini preoti au cu adevarat vocatie pentru ca exista (de ce sa nu fim sinceri) si preoti, ca si doctori, care isi fac meseria doar pentru bani si/sau pentru puterea pe care acesta meserie o da asupra altora. Insa exista si preoti care sunt cu adevarat deosebiti si in prezenta carora te "umpli de lumina" si ajungi pe calea credintei si religiei adevarate. Insa nici samanismul nu este lipsit de falsi profeti. Deci sa nu-l idealizam!
2. Fiecare cale spirituala presupune sacrificii, sacrificii care nu sunt in esenta rele. Fiecare sacrificiu este o aruncare in abis, o aventura pe care nu avem cum sa o anticipam. Insa "calea" vine la noi si se "descopera" singura. Noi nu avem dreptul sa incercam diferite lucruri care ar putea scurta aceasta cale pentru ca ajungem sa ne schimbam calea!! Ceea ce spun suna foarte criptic, asa ca lasa-ma sa explic! Drogurile si plantele magice reprezinta scurtaturi care schimba calea si nu o favorizeaza. Eu cresc foarte multe plante tropicale (in special hibiscusi) si sunt foarte apropiata de natura. Plantele, de orice fel ar fi, reprezinta o punte, un intermediar intre noi si "ceva" ce este dincolo. Daca incercam sa le folosim pentru a "forta" comunicarea cu ceea ce este dincolo ajungem pe calea gresita. Pentru ca plantele nu sunt acolo ca profesori ci ca paznici. De aceea putem nici sa nu stim nimic despre plante si sa avem o experienta extrasenzoriala stand sub un copac in parc. Ce anume "cheama" acea experienta la noi? In primul rand, ceva ce este in noi. Nu toti sunt chemati la adevarata credinta; sa nu uitam asta... Putem sa vrem sa ne eliberam de experienta cotidiana si sa ne propulsam pe calea spirituala si ceva in noi sa ne opreasca. Ei, acel ceva este de fapt adevarata noastra fiinta si (sau) interventia ingerului pazitor, care spun ca nu suntem inca pregatiti. Daca suntem cu adevarat disperati sau incapatanati putem sa incercam niste plante halucinogene si sa avem o experienta "extraordinara" dar aceea nu este o experienta spirituala. Daca ne-am fi ascultat adevarata voce din noi am fi aflat ca nu suntem pregatiti. Daca suntem pregatiti, atunci ceva de "dincolo" ne forteaza sa ne ducem pe calea spirituala... Stiu ca suna absurd... Dar nu suntem singuri in ceea ce facem, mai ales in lucruri legate de spiritualitate. Asa ca putem sa stam sub un copac obisnuit si sa avem o experienta neobisnuita. De ce? Pentru ca acel copac sau orice alta planta actioneaza ca un mediu... ca un canal prin care circula o "energie" deosebita si care ne ajuta sa ne conectam cu ceva din lumea de dincolo. In acel moment perceptia prezentului se dilueaza si avem senzatia ca ceea ce se intampla dureaza foarte mult. Orice astfel de experienta este asociata cu senzatia ca timpul evolueaza prea incet, nu prea repede. Insa, acest moment si intreaga experienta nu sunt alese de noi. De fapt, noi nu avem de ales!! Trebuie sa trecem prin acea experienta! Stiu ca suna ciudat dar experienta ne alege pe noi si nu noi pe ea!! De aceea nu sunt de acord cu nici un fel de scurtaturi. Acele scurtaturi reprezinta actul nostru de vointa! Devenim copii care vor o jucarie! Putem sa spunem "vreau o exprienta spirituala si o vreau acum!!"? Nu, pentru ca nu noi alegem! Aceasta este greseala pe care o fac mare parte din religii. Multe din ele spun ca de fapt trebuie sa devenim magicieni ca sa avem o experienta spirituala ca si cum daca vrem ceva este suficient sa vrem ca universul sa se deschida in fata noastra ca in fata unor regi! Iar acest lucru este absolut ridicol! Universul se prapadeste de ras vazandu-ne mandria! Pentru ca noi nu suntem decat un fir de praf in vant... o piesa mult prea mica in puzzle-ul complicat al universului!! Deci, nu putem sa alegem scurtaturi...
Maria, Washington DC
Benjamin Daniel - Un saman la Paris
14.02.2009, 05:50
Frumos si idealist articol, dar ca persoana care locuieste in Statele Unite de ceva timp nu pot sa ma abtin sa nu comentez...
Ce ati spus in articol despre spiritul de munca si despre optimismul american este in mare parte adevarat dar cateva lucruri ar fi trebuit spuse pentru a face acest articol un pic mai realist.
1. New York City (NYC) nu reprezinta Statele Unite. Nu zic ca nu este un oras important dar daca crezi ca vizitand NYC iti faci o parere despre Statele Unite este o aberatie din punctul meu de vedere... Pentru ca Portland nu este NYC si San Francisco nu este NYC si padurile de sequoia gigant nu sunt NYC si nici New Orleans nu este NYC si nici South Dakota nu este NYC. De fapt sunt multe diferente intre toate aceste locuri. Toate sunt unice si impreuna definesc Statele Unite. Mai mult...
2... Oamenii sunt diferiti. Multi americani ii privesc pe new yorkezi ca pe niste snobi (desi am multi prieteni din statul New York si din NYC si nu sunt snobi). Desi atunci cand am venit credeam ca americanii de pe cele doua coaste (coasta de est si coasta de vest) sunt cei mai ce, parerea mea s-a dovedit gresita pentru ca poti intalni oameni din Missouri si se pot dovedi oameni de toata stima dar un singur lucru ramane... SUNT foarte diferiti de new yorkezi (intr-un sens bun insa... asta inseamna chiar daca nu se duc sa vada bufnite ha ha)!!!
3. Inca ceva despre oameni... Daca vrei sa ii cunosti pe americani incearca sa iti faci prieteni de multe categorii sociale... Adica nu incerca sa te invarti numai in cercuri "elevate" de persoane din mediul academic! Opreste-te si vorbeste cu oamenii care pun flori in mijlocul orasului... Chiar daca nu au terminat liceul si au o folozofie "simpla" de viata (asa cum ar spune unii), poti sa ramai surprins in sens pozitiv de unele lucruri cu adevarat intelepte pe care le spun! Plus ca mare parte din americani sunt politicosi daca ii saluti cu un zambet pe buze... lucru care multi romani nu il fac... si se mira de ce nu au multi prieteni americani! Plus americanilor le plac cuvinte precum "multumesc", "te rog" si "in regula" si e bine sa le folosesti cat mai des... Dar odata ce te inveti cu modul de exprimare poti sa legi prietenii foarte interesante cu multe persoane din medii diferite.
4. Se face o mare greseala in articol prin mentionarea multe oameni faimosi si prin enumerarea principiilor lor de viata! America din zilele noastre nu mai este America lui Lincoln si nici America lui Jack Kerouac! Este o America post septembrie 2001!!! Acesta este un lucru de o importanta capitala!!!
5. Ca orice alta tara si aceasta are si bune si rele... Chiar si etica muncii poate fi un rau cateodata! Chiar daca dai 100% din ceea ce poti 100 de zile la rand si vrei sa te odihnesti in a o suta una zi, atunci te trezesti ca trebuie sa dai 150% din ceea ce poti! Poate fi chiar extenuant! Dar ca orice alt lucru, te obisnuiesti si cu acesta pana la urma... Dar ca orice alta tara nu trebuie sa o idealizam... Trebuie sa percepem realitatea asa cum e, cu bune si cu rele.
14.02.2009, 05:21
Cand oare? Imi pare atat de rau ca citesc acest articol in paginile Formulei As si imi pare rau ca revista d-voastra se preteaza la asemenea speculatii ieftine. In primul rand unde sunt studiile stiintifice care sa demonstreze tot ceea ce spuneti in acest articol? Anul 1999 a fost presarat cu speculatii despre anul 2000 si despre virusul mileniului... Nimic din tot ceea ce s-a spus nu a fost adevarat. Acum ca se apropie anul 2012 (si mai precis ziua de 21 decembrie 2012), lumea isi face multe probleme. Ma gandesc, nu avem si asa destul de multe probleme REALE la care trebuie sa ne gandim? TREBUIE oare sa INVENTAM altele noi? De ce?
Anii care vor urma vor aduce cu ei multe schimbari dar cred ca cel mai important este sa ne mentinem o mentalitate pozitiva. Unde sunt mesajele pozitive care ii inspira pe oameni sa se scoale in fiecare zi multumindu-i lui Dumnezeu sa traiesc... Ca oameni nu avem nevoie decat de sentimentul ca TRAIM! Insa multi alti oameni arunca in dreapta si in stanga cu informatii si incearca sa ne spuna ce se va intampla si sa ne spuna cum sa ne traim viata si ce trebuie sa facem.
Asa ca ce ar fi sa ne sculam dimineata bucurosi ca traim si sa tracem prin fiecare zi cu speranta ca facem ce PUTEM (nu ce VOR altii) si ce este mai BINE pentru noi fara a-i defavoriza pe altii? Eu zic sa incercam...
08.01.2009, 01:36
Nu pot sa dau mai mult de o stea acestui articol, imi pare rau!
Desi povestea d-voastra este una de impliniri materiale si de succese fulminante, cred ca nu se poate aplica decat la un procent foarte mic dintre romani. Este o poveste exemplara intr-adevar dar nu stiu ce ar putea un "om de rand" sa inteleaga din aceasta poveste!
Mare parte din romani pleaca in strainatate fara nici un ban in buzunar si ramn acolo infruntand mari umilinte pentru a trimite ceva bani la copii acasa in fiecare luna. Si ei ar vrea sa se intoarca, dar nu gasesc un serviciu decent care sa le permita sa isi intretina familia cum trebuie!
Ori aceasta prea minunata poveste este una de exceptie... bunic general, familie cu multe conectii (toata lumea stie ca nu se prea putea pleca din Romania cu toata familia deodata decat daca aveai aceste "relatii"), sa nu vorbim de cei care muncesc (oriunde ar fi ei...) in diplomatie. Nu zic ca dna. Pralong nu a muncit mult, cred ca a muncit foarte mult pentru ca societatea americana nu te scuteste de munca, dar a avut foarte multe alte avantaje pe care multi alti oameni nu le au. De aceea nu cred ca aceasta poveste poate sa reprezinte un "exemplu" pentru alti romani. Este o poveste frumoasa dar cu multe alte lucruri care ar fi trebuit spuse ca sa o aduca de la stadiul de "poveste" la "realitate"!
Sandra Pralong - "Romania e singura tara in care sunt cu adevarat acasa"
07.01.2009, 19:01
Felicitari pentru acest articol! Exista intr-adevar multe interese in societatea romaneasca si foarte multa ignoranta si ura a valorilor pur romanesti. Trecutul comunist conteaza pentru foarte multe persoane care sunt produsul sistemului comunist, dar tot ceea ce s-a intamplat inainte de cel de-al doilea razboi mondial nu mai trebuie mentionat ca nu cumva sa le vina inspiratia la unii sa deschida o carte de istorie si sa citeasca.
Din pacate in societatea actuala (in Romania si nu numai) se pune mare pret pe valorile materiale si se promoveaza aceste valori peste tot, in televiziune, in presa, oriunde. Cel mai eficient exponent al societatii actuale este individul care se "crede" independent, adica care munceste 10 ore pe zi pentru un salariu bun crezand ca banii il fac independent si dupa aceea se imprumuta si mai mult si arunca banii pe vacante cat mai scumpe ca sa se faleasca la altii ca are bani. Acestui individ ii plac sporturile tot pentru ca daca vrei sa intri intr-un anumit anturaj trebuie sa iti placa sporturile, sa muncesti "bine", sa ai o masina straina (ca cele romanesti nu sunt bune), sa ai o casa cu cat mai multe obiecte inutile si scumpe, sa iti faci cumparaturile in Europa, sa iti placa manele si prostitutia ieftina a societatii actuale (ca de exemplu sa te lasi filmat intr-o postura josnica, beat mort, injurandu-i pe vecini sau cu pantalonii in vine), sa crezi in "realitatea" prezentata la televizor (vorba vine, pentru ca orice intelectual stie ca in prezent stirile "se produc" nu "se prezinta"). Din pacate acesti indivizi, tot mai multi, nu stiu ca nu sunt independenti. Ei nu stiu ca este nevoie sa ai cunostinte minime de psihologie ca sa iti dai seama ca fac parte din acelasi grup de persoane fara initiativa, lase si foarte manipulabile.
Paradoxul societatii actuale este ca informatie reala si de calitate exista dar ca sunt din ce in ce mai putini oameni care vor sa afle adevarul. In fiecare an se publica din ce in ce mai multe carti, unele din ele foarte vechi dar publicate pentru prima data cu eforturi uriase pe tiparire si reproducere a unor imagini, dar daca se vand in 2000 de exemplare, autorul poate sa sarbatoreasca pentru ca de obicei nu se vand decat in cateva zeci sau sute de exemplare. Si ca intelectual iti vine sa te intrebi "De ce?", "De ce nu vreau sa ma compromit si sa aleg calea cea mai scurta?" , "De ce continui sa scriu si sa cred ca pot sa indrept lucrurile in mai bine?" Acestea sunt intrebari pe care mi le pun in fiecare zi. Dar nu o sa ma opresc din scris si nici nu o sa aleg calea cea mai scurta! Pentru ca exista un proverb in engleza care este foarte sugestiv "What comes up must come down!" iar eu am rabdare si cred ca va veni o vreme cand oamenii vor incepe sa citeasca si sa se apropie de adevarata cultura. Trebuie doar sa avem rabdare noi ca intelectuali; singura constanta este schimbarea...
Cat despre criza economica actuala ea este doar consecinta unei crize intelectuale, unei crize de idei. Aceasta este criza unor societati super-materialiste care au ignorat adevaratele idei pentru valorile materiale atat de dragi persoanelor care nu pun mana pe o carte intr-un an de zile. Din pacate criza economica actuala nu se va putea rezolva pe cale economica. Este prea tarziu pentru asta! Singura solutie este prin aducerea la lumina din tunelul in care au fost ingropate (si ignorate) a unor noi teorii! Cat despre persoanele super-materialiste, se vor ajusta sau nu...
06.01.2009, 19:30
Din pacate aceasta analiza este poate preluata din carti care reprezinta o introducere in astrologie, nu mai mult de atat... Nu pot sa inteleg cum se pot interpreta miscarile anumitor planete "grele" in sens personal. Pluto afecteaza generatii si nu indivizi. Mai mult, acele generatii nu sunt sub forma "cei nascuti in Capricorn" pentru ca foarte importante sunt aspectele. Cei nascuti la sfarsitul zodiei Capricorn nu vor simti prezenta lui Pluto pentru ani de-acum inainte, poate decat ca o umbra... Insa cei care sunt nascuti la sfarsitul lunii septembrie in primele grade a zodiei Balanta vor intelege de ce cuadratura Pluto-Soare (natal) le va aduce anumite probleme care nu vor mai putea fi amanate si vor cere o rezolvare si poate si ceva sacrificii.
Inca un exemplu (nu o sa incep acum sa fac eu analiza anului 2009): Sfarsitul anului va fi dominat de o puternica opozitie care nu este mentionata deloc si ca aproape ca anuleaza "exuberanta" analiza a lui Marte in Leu. Este vorba de opozitia dubla Jupiter-Neptun (in conjunctie in Varsator) cu Marte in Leu. Daca as fi Taur si Scorpion si secundar Leu si Varsator as avea grija spre sfarsitul anului cand o puternica criza (care de altfel din nou nu afecteaza numai indivizi; este inceputul unui crize mai ample care vor strabate anii 2010 si 2011 si a caror impact este tot asupra mentalitatii unor generatii) va avea loc. Va fi o criza intre idealuri si putinta de a le realiza. Din pacate aceasta situatie se rezolva daca in horoscopul personal exista aspecte care pot sa ajute individul respectiv (de ex. o persona nascuta in Varsator care are planete in a doua jumatate a zodiei Balanta). Nu vreau sa pomenesc aici si de cuadratura Pluto (in Capricorn)-Saturn (in Balanta) care va fi foarte naplacuta pentru toate zodiile si care nu este mentionata deloc in aceasta analiza ca sa nu strice optimismul celor care citesc acest articol.
In principiu eu nu m-as aventura sa zic ca anul acesta este anul lui Marte pentru ca sunt atat de multe aspecte interesante si absolut toate perioadele negative pot fi schimbate in bine! Nu exista nimic astrologic vorbiind care sa nu poate fi schimbat in bine. Orice perioada proasta este un impuls spre schimbare. Primul pas trebuie sa il facem noi (si nu astrele) si sa constientizam lucrurile rele din viata noastra care TREBUIE schimbate. Anul 2009 va incepe sa aduca acest "trebuie" in prim plan. Dar este doar inceputul. In principiu anul 2009 este pregatitor pentru anii ce vor urma, ani care vor fi marcati de puternicele aspecte:
-conjunctie Jupiter-Uranus in Pesti (mai 2010 si sfarsitul lui 2010).
- cuadratura Jupiter in Berbec - Pluto in Capricorn (iunie-august 2010).
-cuadratura Saturn in Balanta - Pluto in Capricorn (toamna lui 2009, toamna lui 2010 si in a doua jumatate a anului 2011).
- cuadratura Uranus in Berbec - Pluto in Capricorn (mare parte din 2011); aceste doua cuadraturi vor marca si la nivel politic tarile cu ascendent sau pe zodia Rac.
- trecerea lui Neptun in Pesti in aprilie 2011 (multe din aspectele din 2009 si 2010 pregatesc schimbarea de mentalitate dinspre material-predominant spre spiritual-predominant care va di adusa de intrarea lui Neptun in domiciliu).
- ca sa fie aceasta trecere si mai importanta ea va fi marcata de trecerea lui Kiron in Pesti in februarie 2011.
Acestea sunt doar cateva din aspectele cele mai importante. In concluzie ce ar fi trebuit aceasta analiza sa spuna este ca anul 2009 reprezinta untimele zvacniri ale mentalitatii actuale si cand spun asta ma refer la puternice aspecte de generatie care sunt complet ignorate in aceasta analiza. Ce vor aduce cu ei anii 2009, 2010 si 2011 este similar cu un tsunami, dar va fi unul silentios care ne va schimba complet. Nu va fi de genul molima, razboaie, crize. Tot ce se intampla acum cu criza economica este doar varful icebergului. Ce este sub apa este aceasta schimbare profunda de mentalitate care ne va lua pe nepregatite ce-i drept (pentru ca multi nu vor sa renunte la situatia actuala care este de altfel una falsa si fortata din toate punctele de vedere) dar care este in final mai mult decat necesara!
04.11.2008, 06:49
Poate cel mai bun articol din ultimele luni! Felicitari! Chiar m-a purtat intr-o lume de demult, atat de frumos descrisa de dumneavoastra!
Maria, Washington DC
04.11.2008, 06:43
Din pacate acest articol este departe de a fi neutru! Ca persoana care a fost vaccinata pe "banda rulanta" nu pot cu adevarat sa fiu obiectiva dar pot sa spun unele lucruri!
1. De exemplu, nu exista studii care leaga autismul de vaccinarile repetate! Nu trebuie sa facem afirmatii nefondate, mai ales ca specialisti! Daca exista studii bine, daca nu, sa fim obiectivi! Multe mamici o sa citesca articolul si o sa fie panicate! Degeaba... Pentru ca faptul ca multi copii sunt alergici este rezultatul unui complex de factori (poluarea aerului, apa de baut cu plumb, locuinte "moderne" pline de plastic, vopsea, pal etc.) care nu pot fi testati cu usurinta in conditii de laborator!
2. Eu fac parte din generatia de copii care au luat o portie de toxicitate mult mai mare decat multi copii din ziua de azi! Multi copii au facut cancer sau au avut sau au probleme cu tiroida din cauza accidentului de la Cernobil. Eu fac parte din acea generatie! Plus ca am fost si vaccinati si de multe ori si cu ace folosite de la un copil la altul! Totusi, procentual vorbind, copii din ziua de azi sunt mai bolnaviciosi, mai astmatici, mai alergici etc. Este numai vina vaccinarilor? Sa fim seriosi... Poate o fi, dar nu avem studii care sa confirme asta. Avem doar parintii frustrati care ajung sa faca copii mult mai tarziu pentru ca suint obsedati de o situatie materiala si... au copii la 35 de ani si ies autisti! Hmmm.... poate si faptul ca mamicile din ziua de azi, foarte stresate (si pe buna dreptate!) de viata actuala ajung sa faca copii mult mai tarziu, dar si probabilitatea ca acel copil sa aiba Sindromul Down este mult mai ridicata!!
Cred ca multe din alergii si boli sunt rezultatul unui complex de factori! Ca sa ne aventuram din domeniul stiintei in speculatie pura nu stiu cui foloseste decat ca vom avea mai multe mame disperate care incearca sa gaseasca tapi ispasitori! De cele mai multe ori, cauzele sunt "mai aproape de casa" decat credem...
Maria, Washington DC
04.11.2008, 06:24
Felicitari "reporterului fericit"! :) Daca am convinge National Geographic Society si alte organizatii care suporta "stele verzi pe pereti" ca posibile explicatii ale acestor monumente, daca am lasa intr-adevar adevarul la lumina... Stiu care sunt interesele in acest joc, dar ma intreb de ce... Poate proiecte mai modeste, dar mai dornice de adevar ar reusi elimine padurea actuala de minciuni si adevaruri doar pe jumatate spuse!
Pe urmele dacilor, in Scotia si Anglia
04.11.2008, 06:15
Cele trei scrisori publicate ascund intr-adevar drame (cazul Luizei este absolut inspaimantator) dar toate cazurile pot fi rezolvate. Disperarea si incrancenarea trebuie sa faca loc unei solutii. Spun asta pentru ca si eu am avut de-a face cu "singuratate" dar nu m-am lasat niciodata doborata de acest concept mai mult sau mai putin artificial. Singuri sunt doar cei care nu simt prezenta invizibila si duiosia lui Dumnezeu alaturi de ei. Nu sunt o persoana extrem de religioasa dar cred ca cei care isi accepta viata asa cum e fac primul pas spre a gasi adevarata cale si a-si schimba viata potrivit vointei divine. Cei care sunt incrancenati si refuza sa mearga inainte sunt sclavi ai trecutului sau au internalizat atat de bine ce spune societatea despre singuratate si relatii incat nu isi mai pot vedea propria cale.
Adevarul este ca nimeni nu poate sa spuna ca exista un tipar in viata noastra. Nu putem sa stim acest "adevar" cu certitudine. Ce ne este lasat de la Dumnezeu este sa ne "traim" viata cu bune si rele, sa ne acceptam viata si sa traim fiecare zi zambind. Cura mea impotriva "singuratatii" m-a vindecat definitiv intr-o zi cand mi-am dat seama ca trebuie sa fac din fiecare zi cea mai buna zi din viata mea. Asa ca ma scol dimineata si imi indeplinesc toate activitatile cat de bine pot, traind in "prezent" si fiind atenta la tot ceea ce fac.
Mai mult incerc sa fac din fiecare lucru marunt cel mai bun lucru cu putinta. Daca merg cu autobuzul si vad o batrana straduindu-se sa se urce in autobuz o ajut; daca vad persoane care imi zambesc, zambesc si eu; daca vad persoane care vor doar sa vorbeasca despre vreme pentru ca si ei poate ca nu au pe nimeni acasa, vorbesc cu ei si ma straduiesc sa fiu pozitiva pentru ca stiu ca s-ar putea sa le fac intr-adevar ziua mai buna etc.. Incetul cu incetul aceasta noua mentalitate m-a achimbat profund. Am devenit mai optimista si am capatat incredere in mine. Aceasta noua atitudine nu s-a lasat mult aspteptata si mi-a adus prieteni si cunostinte noi. Acum nu pot sa mai spun ca viata mea este goala.
Rezumatul la ceea ce am spus ar fi: viata trebuie traita asa cum e; trecutul trebuie lasat in urma, iar viata trebuie traita asa cum vrem nu potrivit unor definitii care NU sunt ale noastre! TREBUIE sa ne inventam propriile noastre definitii! In acel moment nimic nu mai este intamplator iar o experienta tragica poate trebuia sa se intample ca noi sa ne dam seama de ceva important. Totul este voia lui Dumnezeu.
Acum cateva sfaturi individuale:
1. pentru Florica: Trebuie sa inveti sa spui "NU". Mi se pare ca vrei sa ai ambele posibilitati si preferi solutia "calduta". Daca prietenii tai NU sunt vrednici de tine (!) si NU te respecta, inseamna ca nu iti sunt prieteni. Daca esti o persona curata sufleteste si vrei sa te mentii asa, te-as sfatui sa incerci sa iti gasesti prieteni similari tie. De asemenea, tu incerci sa faci compromisuri si undeva in subconstientul tau ceva iti spune "sunt handicapata si trebuie sa dovedesc oamenilor ca sunt si mai si decat ei". Daca asta vrei atunci inseamna ca trebuie sa renunti la idealul de curatenie sufleteasca si sa te "arunci" in societatea actuala si sa nu ai stardarde morale. A trai viata cu tot ce iti arunca ea te poate face fericita daca idealul tau este sa traiesti potrivit societatii actuale care ofera mai multe posibilitati fetelor usoare. Daca idealul tau este altul atunci nu iti lasa demnitatea la usa de la intrare. Intra cu demnitate si spune nu!!! Ce se poate intampla? Sa vedem... Falsii prieteni nu o sa te mai sune... Si? Poate acela este semnalul ca trebuie sa incepi sa iti construiesti viata pe care o doresti. Poti sa incerci sa iti faci prieteni facand munca caritabila sau chiar lasand viata sa te surprinda. Pot sa iti garantez ca vei acea succes!
2. pentru Elvira: Stiu ca esti foarte legata de aceasta persoana, dar mi se pare ca esti foarte incrancenata!! Cateodata daca ai o viziune ingusta asupra vietii nu mai vezi minunile care poate ca sunt mai departe de tine. De cate ori cand ne incrancenam si credem ca detinem "adevarul", trecem mai departe fara sa fim atenti la propria noastra viata? Devenim martori ai propriei noastre vieti si sclavi ai acestei incrancenari. Credem ca alte persoane in afara de "alesul" inimii noastre nu se ridica la acel "vitelus de aur" pe care noi la-m contruit in timp. Putem sa nu vedem persoanele care vor cu adevarat sa ne iubeasca dar deoarece suntem asa de absorbite de acest "vitelus de aur", nu mai vedem realitatea. Stiu ca recomandarea mea s-ar putea sa iti franga inima dar este timpul sa distrugi acest "vitelus" si sa mergi mai departe. Iti doresc sa ai o minte deschisa si sa intelegi ca in viata NU obtinem intotdeauna ce vrem. Dar acesta este scopul? Nu! Acesta ar fi scopul daca am fi copii toata viata. Adevarul este ca toti oamenii au esecuri! 99,99999% din ei nu inteleg asta si se incranceneaza degeaba! Viata trece pe langa ei si nu o pot gusta deloc! Restul realizeaza ca viata nu inseamna numai aur si trec mai departe zambind si rugandu-l pe Dumnezeu "Doamne, ajuta-ma sa inteleg de ce mi-ai dat aceasta incercare".
3. pentru Luiza: Luiza, viata ta nu este un pat de trandafiri dar potrivit sfaturilor de mai sus depinde de tine sa faci ceea ce este mai bine. Desi as putea sa arunc acum celebra fraza "Esti tanara si ai viata inainte!" nu o s-o fac. Dar pentru ca si viata mea nu a fost si nu este un pat de trandafiri, pot sa iti spun din proprie experienta ca drumul spre ziua in care poti sa infrunti viata asa cum e nu este unul usor. Inima ta este deja brazdata de crestaturi adanci si fata de multe adolescente tu deja gandesti ca un adult si incerci sa gasesti solutii la problemele tale. NU incerca sa te compari cu alte adolescente! Vei pierde timp pretios! Crede-ma, stiu ce spun... As fi vrut sa imi fi dar cineva acest sfat cu mult timp in urma! In schimb, gandeste-te cum poti sa transformi experientele tale in lucruri folositoare pentru altii! Nu stiu in ce oras locuiesti dar in locul tau mi-as schimba atitudinea si as deveni o luptatoare. Nu as lasa lucrurile asa cum au fost! In nici un caz nu petrece timp acasa plangandu-ti de mila! EXISTA persoana similare tie! Dar ele sunt undeva acolo... Trebuie sa faci primii pasi singura si sa intinzi o mana spre ele. Stiu ca ce spun acum nu are sens si ca vrei sa strigi la mine "Eu am nevoie de acea mana intinsa" dar crede-ma... in momentul in care nu te vei mai concentra pe singuratate in primul rand si vei incerca sa transformi experinta ta in ceva fenomenal, in acel moment NU vei mai fi singura! Intra pe Internet si vezi daca sunt grupuri de persoane la fel ca tine, implica-te intr-un ONG (poate sa fie chiar si unul care se ocupa cu plantarea de copaci), implica-te la liceul in care esti intr-o activitate extra-curiculara, cauta sa te gandesti cum ai putea sa legi experienta ta de o eventuala profesie care sa ii ajute pe altii sau care sa ii faca sa constientizeze aceste lucruri! In cateva cuvinte: Devii Activa! Lasa singuratatea pe umerii lui Dumnezeu... gandeste-te la Dumnezeu si "imprumuta-i" Lui singuratea ta pentru o anumita perioada. Roaga-l sa te ajute sa iti pui viata pe un alt fagas si gandeste-te ca i-ai lasat Lui singuratatea ta pentru un timp. Stiu ca va fi greu dar crede-ma... tu trebuie sa faci acesti primi pasi! Nu va veni nimeni la usa sa te ia de mana si sa faca acesti pasi in locul tau. La sfarsitul acestei calatorii vei fi cu adevarat femeie si vei intelege de ce s-au intamplat toate aceste lucruri. Cat despre alte adolescente, poate ele au fost "binecuvantate" cu experiente mai "frumoase" dar viata le poate lovi la un moment dat si ele vor comite "pacatul" suprem... Nu vor intelege lectia! Deci, transforma-ti propriile experiente in ceva pozitiv si "imprumuta-ti" singuratatea temporar!
La capatul acestui mesaj lung, nu pot sa spun decat ca daca Dumnezeu ne da anumite experiente grele, in nici un caz nu ne vrea incrancenati si cu ura! Vrea sa ne intelegem fiecare lectia si sa ne contruim o viata in directa corespondenta cu dorintele si cu putintele noastre!
Maria, Washington DC
Povesti de dragoste prin scrisori * Trei adolescente asteapta sprijinul dvs
04.05.2008, 05:18
Exemplul de femeie de succes, educata, stilata, care isi permite abonament la sala si excursii scumpe nu are cum sa fie apreciat de barbati. Ei vad in astfel de femei doua lucruri care din pacate sunt la doua extremitati.
In primul rand, barbatii vad la exterior o femeie frumoasa, parfumata, cu un corp (aproape) perfect. Insa, in spatele acestui aspect ingrijit este un barbat. O femeie de succes trebuie sa fie dura in ziua de azi, trebuie sa infrunte multe, trebuie sa fie capabila profesional. Din pacate, barbatii nu analizeaza lucrurile in detaliu. Ei vad o persona care din punctul lor de vedere se descurca singura si care nu are prea multa nevoie de protectie. Si se gandesc in sinea lor: "Cum voi putea eu sa tin aceasta femeie langa mine? Dupa cum vad, se descurca si singura... Arata si bine, dar pare greu de intretinut sau ridica suspiciuni... Daca ma va parasi atunci cand o sa fac burta sau cand nu o sa mai arat asa de tanar?" Cam acesta este in mare scenariul care are loc in mintea unui barbat...
Dupa cum am spus in alt comentariu, dragostea si instinctele de conservare a speciei nu s-au schimbat cu mult fata de in urma cu 100 de ani sau 1000 de ani... Modelele si rolurile sociale, da! Femeile sunt tot femei dar asumarea unor reponsabilitati barbatesti le face mai putin atragatoare in ochii barbatilor. Barbatii au inca nevoie de o femeie plapanda, firava, care sa se uite in ochii lor dulce dupa ajutor. Nu conteaza ce educatie are sau cum arata. Important este ca barbatul sa simta ca acea femeie are disperata nevoie de el.
Lucrurile nu se termina aici pentru ca si barbatii au devenit mai pasivi. Cu atat de multe modele de femei (mai educate sau mai putin educate, cu fuste mai scurte sau in pantaloni mai tot timpul etc) in jurul lor isi permit sa aleaga. Instinctul lor de "vanatoare" s-a diminuat pentru ca "vanatul" a devenit mai divers si o parte din "vanat" chiar i se aseaza in poala in schimbul unei beri.
Din aceasta dilema cu greu se poate iesi. Dar, ce ar fi daca fiecare dintre noi ne-am asuma viata pe care o avem, cu bune, cu rele?
In definitiv avem de-a face cu o alta dilema: Cu totii alergam dupa predictii si ne place sa credem, asa iluzionati cum suntem ca specie umana, ca ne este dat in viata totul, casatorie, slujba, o viata fara boli etc. Dar ce-ar fi daca chiar ne-am da seama de calea pe care trebuie sa o urmam? Nu cred ca ne-ar place! Ce ar fi daca am afla ca de fapt tot ce trebuie sa facem in viata este sa salvam de la inec o fetita care va ajunge o scriitoare de succes care va "modela" multe minti cu frazele sale? Si tot ce avem de trait cu exceptia acelui unic eveniment este "de umplutura": nu vom avea o casatorie, vom munci ca niste bieti magarusi fara prea mult spor si vom vedea lumea, mereu in cautarea a noi insisi/insesi dar ne vom intoarce acasa mereu cu un dor in suflet... Ce ar fi daca ne-am da seama de calea noastra, ce am face? Am fi suparati? Poate. Dar am rade in neputinta noastra si am merge inainte, constienti ca am facut un singur lucru care a schimbat omenirea pentru totdeauna.
As dori sa vad in aceasta revista un articol sau sa citesc mai multe comentarii care adreseaza aceasta dilema... Aceasta este cu adevarat dilema! Cat despre modelele sociale sunt toate contrafacute! Ca persoana singura si pe mine ma doare sufletul cand vin acasa seara si ma culc intr-un pat dublu fara nimeni alaturi. Dar ma gandesc frecvent la dilema pe care tocmai am mentionat-o si rad. Rad pentru ca imi cunosc calea si cunosc si motivul pentru care o sa fiu mereu singura de acum inainte. Viata merge inainte totusi, cu bune si cu rele si eu am de gand sa traiesc fiecare clipa cat pot de bine...
Maria, Washington DC, Statele Unite
Pierdut dragostea. Aducatorului buna recompensa
02.05.2008, 03:19
Interesant articol, dar din pacate incomplet. Cred ca ma incadram perfect in persoana descrisa in acest articol: singura tot timpul, neinteleasa de colegi la lucru, lipsita de prieteni, deprimata.
"Lipsa iubirii" are insa si alte coordonate. Nu este determinata in principal de izolare si de neintelegere. Ea este perceputa ca atare pentru ca societatea actuala pedepseste singuratatea. Se pune atat de mult accent pe persoana de succes care are 100 de prieteni, rude nenumarate, cariera infloritoare si un corp ca in revistele de moda. Deoarece acest model este perfectionist, nimeni nu se incadreaza in acest standard. Unii realizeaza mai mult, altii mai putin. Din pacate daca nu ai prieteni multi pe care sa ii suni tot timpul si cu care sa petreci tot timpul ori o persoana alaturi de tine, nu esti o persona de succes.
De ce societatea actuala pedepseste singuaratea? Pentru ca oamenii fug de ei insisi! Nu le convin imaginile din oglinda, desi oglinzile mint tot timpul. Aspectul exterior este doar o parte din ceea ce suntem.
Cei mai putin norocosi sunt izolati, dar hai sa gandim putin... Sunt izolati sau se autoizoleaza? Si termenul "izolare" este inventat de acest model perfectionist de viata. Cei mai multi indivizi care sunt singuri nu cred ca tocmai EI au esuat! Ca tocmai ei sunt singuri si fara o casatorie de vis? De fapt tragedia este ca si ei cred in acest fals model social! Cred in ce li se spune!
Ca sa nu mai vornim ca de fapt nu au nici o religie, pentru ca daca ar avea ar intelege ca noi ca oameni suntem diferiti si fiecare avem calitati pe care altii poate ca nu le au.
Ca sa nu mai vorbim ca de fapt le e frica, frica de intalnirea cea din urma, intalnirea cu ei insisi...
Exista o a treia cale. Si eu sunt singura si am foarte putini prieteni si nu sunt casatorita etc. Ei si? Ce daca alti ma definesc ca "singura". Eu nu ma definesc ca singura! Stiu ca sunt diferita si stiu ca D-zeu a avut El un scop cu mine de m-a lasat pe acest Pamant. Din fericire, am avut curajul sa ma inteleg si sa ma uit adanc la persona din oglinda. O persoana, care chiar daca este considerata singura, nu este singura! Sunt foarte multumita de viata pe care o am si daca aceasta viata se va schimba bine, daca nu, nu. Ma scol in fiecare dimineata si am de ce sa ma bucur. Si am de ce sa fiu fericita.
Nu trebuie sa uitam ca definitiile sunt definitii. Cu totii avem puterea sa schimbam aceste definitii. Cu putin curaj, "singuratea" ramane doar un cuvant in dictionar, similar in importanta cu "varza" sau "nor". De ce ar fi mai important?
Maria, Washington DC, Statele Unite
11.03.2008, 16:11
Si eu iti voi spune ca trebuie sa pleci din Texas. Te-as sfatui inainte sa alegi intre Romania si Statele Unite, sa alegi intre mai multe regiuni din Statele Unite.
Ceea ce te-as ruga sa faci:
1. Pleaca din Texas spre nord sau muta-te in California. Texas nu se numara printre statele care au opinii positive la adresa strainilor. California sau alte state mai la nord, Illinois sau chiar statele din zona mea, Maryland, Virginia, DC. Sunt atat de multe zone unde sunt foarte multi straini! Inca o data, Texas nu este un stat propice...
2. Incearca sa rupi imediat legatura cu acel barbat care te hartuieste sexual... Stiu ca poti! Gaseste un pic de curaj si intrerupe orice contact cu acel barbat!
3. Trebuie sa iti faci mai multi prieteni... parerea mea este ca nu ai incercat sa explori foarte mult posibilitatile pe care le poti avea in Statele Unite. Sunt atat de multe website-uri pe gratis unde iti poti face un cont si sunt atat de multi oameni dornici sa comunice pe acele website-uri. Ai fi surprinsa, dar sunt atat de multi americani de treaba si foarte dornici sa afle de traditiile noastre. Totul este sa faci un prim pas si sa comunici cu ei. Eu am deja cativa priteni americani care pot fara nici o rezerva sa ii numari printre prietenii mei cei mai buni. Pe ei i-am asaltat cu mesaje si telefoane cand trec prin momente grele si ei mi-au spus sa nu disper. Ce incerc sa-ti spun este ca ai nevoie de un "safety net" adica de o retea de persoane de aici care sa iti aduca aminte ca sunt si lucruri bune si interesante aici.
4. Nu in ultimul rand, te sfatuiesc sa iti faci hobby-uri noi. Eu am inceput sa cant la chitara si mi-am cumparat o chitara acustica foarte ieftina cu care imi petrec timpul cand sunt foarte singura... De asemenea, poti sa intri intr-un magazin cu materiale pentru desenat si sa-ti cumperi un caiet de desen... chiar daca nu esti experta in desenat, orice hobby te poate ajuta sa iti faci viata mai frumoasa. Incearca! Si eu sunt singura aici, dar cand ma plimb pe strazile din Washington DC si intru in Smithsonian Museum sau in galeriile de arta si vad ca exista atat de multi artisti si persoane deosebite care fac parte din "spiritul" si din "istoria" americana, imi pare bine ca am ajuns aici sa pot sa vad toate aceste lucruri.
Gandeste-te bine inainte sa faci o decizie... Eu m-as muta in alt stat pentru ca posibilitati exista, chiar mai multe, si in alte state! Incearca!
Maria, Washington DC
"Va rog cu disperare sa-mi dati un sfat"
21.02.2008, 22:02
Nu cred ca ati inteles esenta mesajului meu. Eu nu am zis nimic despre ce ar 'trebui' sa facem. Am zis ca exista o discrepanta intre evolutia profesionala si evolutia personala. Evolutia profesionala este legata de evolutia tehnologiei in ziua de azi si impune un ritm alert, caruia individul nu ii poate face fata. Evolutia personala nu s-a schimbat radical. In forul lor interior, oamenii vor in continuare sa fie iubiti sau sa aiba o familie. Problema lor este ca nu stiu cum sa impace cele doua aspecte, profesional si personal, in principal datorita faptului ca ar vrea sa fie iubiti si sa se casatoreasca cu o nunta ca in povesti, dar datorita dezumanizarii din viata profesionala nu stiu ce sa faca dupa ce visul lunii de miere dispare. Exista o mare discrepanta intre cele doua aspecte si se aceasta se poate observa mai mult la nivelul femeilor. Femeile isi doresc si viata personala, dar trebuie sa devina dure daca vor sa razbeasca in viata profesionala. In cele din urma se ajunge la o sfasiere emotionala intre cele doua extreme care le fac pe multe femei sa aleaga, aspect care este din ce in ce mai vizibil. Multe aleg viata profesionala pentru ca pot detine controlul si pentru ca orice profesie functioneaza dupa principiul cauza si efect.... muncesti pana la 15 ore pe zi, pana la urma o sa ai o masina... Din pacate, nu acelasi lucru se intampla in viata personala.
Argumentul dumneavoastra ca si relatiile personale se vor schimba in cele din urma nu este veridic. Trebuie sa separam forma de fond... Indiferent daca un barbat se poate casatori cu o femeie, cu mai multe femei, cu un barbat etc., aceasta este 'forma' unei relatii. Daca in spatele relatiei sunt acelasi aspecte ca in urma cu 100 de ani: casatorie in biserica sau cu acte, relatii in care fiecare partener are rolul lui etc. nu se schimba nimic cand vine vorba de 'fond'. Ori dumneavoastra incurcati fondul cu forma. Nu exista asa ceva... schimbarea relatiilor personale as insemna ceva de genul relatii sexuale virtuale, casatorie de forma, etc. si acestea pe scara larga. Ori problema nu este aici! Problema este ca nu mai au loc casatorii cum aveau loc altadata deloc! Nu au fost inlocuite cu un model nou, au fost inlocuite cu nimic!!! Imi vine greu sa inteleg argumentul dumneavoastra pentru ca nu este de fapt un argument. Incurcati fondul cu forma si mai mult ma acuzati ca 'propun' lucruri. Va rog sa cititi cu atentie ce am scris prima data si sa vedeti ce anume am vrut sa spun. Sper ca dupa acest comentariu, lucrurile sa fie un pic mai clare.
Maria
Un vis se pregateste sa moara: Casatoria - Opinia psihologului Florin Tudose
16.02.2008, 18:08
... financiara! Limiteaza-ti banii care ii cheltuiesti pe mancare la o anumita suma pe luna... Daca consumi banii in 3 sapatamani sau mai putin, asta e! In privinta mea, eu folosesc aceasta metoda de ani de zile, si nici nu am slabit si nici nu m-am ingrasat. Eu cred ca da rezultate pentru toata lumea si iti lasa si alti bani de cheltuiala... Cum eu consum destui de multi bani pe carti, nu am cum sa imi cumpar de mancare tot ce imi doresc... Trebuie sa fac un compromis!
Maria
15.02.2008, 03:54
Problema de fond a acestei analize, care este intr-adevar foarte veridica, este legata de evolutia speciei umane. La ce anume ma refer?
In primul rand la faptul ca evolutia emotionala a individului este complet diferita de evolutia tehnologiei pe plan mondial. Tehnologia impreuna cu anumite modele economice implementate pe scara larga in toate societatile, nu numai de catre Romania, au dus la modificarea radicala a cerintelor legate de viata profesionala si sociala. Insa, evolutia emotionala a individului nu a tinut (si nu poate logic sa tina) pasul cu evolutia tehnologiei. In acest fel s-a creat o prapastie clara intre viata profesionala si relatiile personale. Nu este ironic faptul ca multe persoane considera ca relatiile personale si cele familiale ar trebui sa fie ca in urma cu 100 de ani in timp ce imbratiseaza toate elucubratiile vietii profesionale moderne?
Concluzia este una sigura: Cei mai multi indivizi sunt sfasiati psihic intre aceste doua extreme si problema lor NU este singuratatea acuta ci faptul ca nu stiu cum sa impace cele doua extreme.
In al doilea rand, cei mai multi indivizi sunt dispusi sa fie calcati in picioare pentru anumite avantaje materiale la serviciu si acest lucru se reflecta in relatiile lor profesionale. Pentru ca nu zic nimic cand sunt umiliti la serviciu se revansa in viata personala si manifesta un egoism feroce si o acuta lipsa de intelegere. Foarte multe relatiile personale se incheie pentru ca nici unul dintre parteneri nu este dispus sa il asculte pe celalalt.
In concluzie, viata actuala presupune o doza foarte mare de instrainare a individului fata de propria identitate. Nimeni nu stie de fapt ce vrea si cea mai grea intalnire devine cea cu tine insuti sau insati. Prins in acest vartej al relatiilor temporare multi oameni refuza de fapt sa se intalneasca pe ei insesi in forul lor interior. Si eu eram asa pana nu demult dar m-am 'trezit' si am realizat pericolele la care ma expuneam singura si am avut puterea atunci sa imi schimb viata cu 180 de grade si sa o iau de la capat...
Maria, Washington DC, Statele Unite
Un vis se pregateste sa moara: Casatoria - Opinia psihologului Florin Tudose
15.02.2008, 03:29
Aceasta este poate una dintre cele mai proaste analize astrologice pe care am vazut-o in ultima vreme pe langa altele la fel de puerile si superficiale. Pentru toate persoanele care stiu astrologie, si eu ma numar printre ele, aceasta analiza este foarte prost realizata si bazata pe stereotipuri. Prea multe stereotipuri!
Maria
Zodiacul chinezesc 2008 - Anul Sobolanului
08.02.2008, 16:38
Pentru LUIZA: Te-as intreba, mai intai, “Visul carei persoane din jurul tau il traiesti acum?� Din ceea ce ai relatat mi se pare ca tu ai fost crescuta sa faci lucrurile ca la carte: intr-o familie cu frica lui Dumnezeu, crescuta sa vorbesti politicos, sa cunosti arta si sa ai un simt al esteticului rafinat, sa vorbesti limbi straine, sa muncesti bine si frumos si sa te comporti frumos cu cei din jur. Toate aceste atribute ale vietii tale mi se par izvorate din dorinta celor din jur de a creste o fiica sau nepoata care sa reuseasca cat mai bine in societate. Acum te intreb: “Crezi ca dragostea adevarata si casatoria vine la cei care sunt obisnuiti sa traiasca intr-o cusca, metaforic vorbind?� Nu cred. Nu te cunosc ca persoana dar pot sa spun un singur lucru din ceea ce am citit, acela ca nu ti-ai permis niciodata sa te aventurezi in necunoscut. Sa iti dau un exemplu: Ai luat vreodata, sa zicem, decizia de a renunta la serviciu pentru cinci zile si de a pleca, neplanificat, intr-o excursie undeva doar ca sa crosetezi sau sa citesti o carte? Doar asa… Dragostea si casatoria nu vor veni la tine pana cand nu vei invata ce este libertatea si ce presupune sa nu traiesti totul ca la carte. Pentru ca ti-ai oranduit lucrurile ca la carte de cand esti mica dar dragostea adevarata nu functioneaza dupa aceste legi. Dragostea adevarata poate sa inceapa cu surasul unui strain atunci cand nu ai nevoie de el, in vacanta in care te-ai dus doar ca sa crozetezi. Dragostea adevarata te ia atat de ‘pe nepregatite’ ca NU poti sa o controlezi. La fel si casatoria care se naste din dragoste adevarata. Pana nu vei invata sa deschizi usa la cusca pe care ti-ai contruit-o singura, dragostea adevarata si implicit si casatoria nu vor veni.
Pentru MAIA: Este valabil ce am spus mai sus si in cazul ‘casatoriilor moderne’. Oamenii din ziua de azi traiesc un ideal care nu este al lor si care le aduce o boala sufleteasca. Eu traiesc intr-unul dintre cele mai ‘carieriste’ orase din lume si pot sa iti spun ca acelasi lucru se intampla si aici. Procentul persoanelor care nu sunt dispuse sa renunte la propriile valori este mai mare insa si exista foarte multe casatorii adevarate la persoanele din jurul meu. Totul depinde, cred, de un singur lucru: Cat anume suntem dispusi sa credem in acest vis al societatii moderne, potrivit caruia totul trebuie sa fie perfect? Din pacate, lectia este ca nu exista acest vis!
Pentru GEORGE: George, din pacate tu nu cred ca ai nici o idee despre ce inseamna dragostea si casatoria. Stiu ca ai vrea o iubita si/sau sotie care sa nu iti umble prin calculator atunci cand ai niste ‘chestiuni personale’ de rezolvat, dar tu vezi in casatorie o relatie unidirectionala: ea sa iti acorde libertate, dar tu sa ai controlul! Hmm, nu prea merge asa… pentru ca daca ea iti acorda libertate, la fel de firesc este ca ea sa vina acasa, dupa 3 zile, cu fusta sifonata si sa iti spuna ca si-a trait un ‘moment de libertate’. Ai vrea acest lucru? Gandeste-te bine… O casatorie nascuta din dragoste adevarata inseamna ca te pierzi pe tine insuti in acea casatorie… Te transforma atat de mult incat nici nu mai esti persona care erai inainte sa o cunosti! Citeste ce am scris mai sus si gandeste-te la prima intrebare. De cele mai multe ori trebuie sa renunti la ideile care se gasesc in revistele pentru barbati, la stereotipurile despre casatorie gasite pe Internet si la tot felul de idei preconcepute ale persoanelor din jur inainte sa pasesti intr-o casatorie pentru ca o casatorie presupune un nou drum ‘de atunci inainte’ si nu un drum ‘pana acolo si de acolo inainte’. Ceea ce este pana cand vei intalni o dragoste adevarata va ramane in trecut si ceea ce va incepe din acel moment va fi o ‘revolutie’ care te va schimba profond.
Maria, Washington DC, Statele Unite
Un vis se pregateste sa moara: CASATORIA
01.02.2008, 18:22
Maria, vreau sa iti spun ca in nici un caz nu esti singura persoana care trece printr-o perioada acuta de singuratate. Povestea ta este si povestea mea. Si eu sunt destul de 'batrana' si absolut toate persoanele pe care le-am intalnit au fugit de mine. In plus, si eu am o meserie care implica lucrul cu oamenii si acest lucru nu face decat sa agraveze situatia in care ma aflu pentru ca percep si mai acut faptul ca fac parte dintr-o alta categorie decat majoritatea oamenilor. Totusi eu as spune sa nu te consideri pedepsita de soarta pentru ca toate lucrurile care ti se intampla sunt semne. Atunci cand am inteles acest lucru in urma cu patru ani am decis sa imi schimb radical viata si sa traiesc pur si simplu. Nu am mai facut nimic in directia unei relatii de lunga durata si am inteles ca de fapt lectia pe care trebuia sa o invata era ca nu ma cunosteam deloc pe mine. Pana la data la care am realizat acest lucru eram cu totul o alta persona, foarte traditionalista, convinsa ca muncind din greu si constituindu-ti o familie sunt doua dintre cele mai importante lucruri in viata. Lectia pe care am invatat-o este ca nu exista o SINGURA cale in viata... A te casatori si a gasi un serviciu bun doua drumuri, dar exista o infinitate de drumuri. Pentru mine a fost un soc sa constat ca am o latura artistica foarte pronuntata ori ca am un spirit de observatie foarte accentuat ori ca sunt foarte introvertita pana la limita patologicului. Toate acestea sunt aspecte care ma definesc pe mine ca persoana si sunt foarte fericita ca sunt diferita de cei din jur si ca, cateodata, pot, de exemplu, sa petrec o zi in mijlocul naturii fara sa simt ca am pierdut acea zi sau sa desenez doua zile la rand fara sa ma gandesc ca de ce nu schimb scutece.
Eu te-as sfatui sa incerci sa te analizezi pe tine. Prima intrebare la care trebuie sa gasesti raspuns este sa vezi daca ai ALES sa ai viata pe care o ai sau daca ai nimerit in ea din cauza dorintei celor din jur. Aceasta intrebare este foarte dificila pentru ca pentru mine a fost un soc sa constat ca deciziile pe care le-am luat pana acum patru ani au fost 'influentate' direct sau indirect de faptul ca incercam sa nu ii dezamagesc pe cei din jur. TREBUIE sa incerci sa te gandesti la tine in primul rand si sa ii lasi pe cei din jur sa aiba viata pe care o doresc. In plus, trebuie sa elimini din minte faptul ca exista doar o singura CALE de a fi fericita, aceea de a avea o familie si casa si masina si catel si toate lucrurile pe care le au cei din jur. Pentru ca nu exista o singura cale de a-ti asterne viata pe care o doresti. Poti sa gasesti fericire intr-un apus de soare, plimbandu-te intru-un parc intr-o zi obisnuita sau avand grija de animale bolnave la un adapost pentru animale. Acestea sunt doar exemple. Tu trebuie sa analizezi situatia in care esti si sa vezi ce anume te-a adus in aceasta situatie. Un lucru important pe care nu trebuie sa il uiti este acela ca NU ESTI SINGURA persoana in aceasta situatie!! Sper sa poti sa gasesti calea adevarata care corespunde sufletului tau. Nu uita ca nu exista o singura floare pe lume! Exista foarte multe flori pe care Dumnezeu le-a lasat pe culmi abrupte de munte unde nu foarte multi ochi pot sa le vada... Si totusi flori exista si acolo! Nu dispera si incearca sa vezi din ce parte vrei sa faci pana la urma. Nu lua conditia in care esti acum ca o pedeapsa! Eu am mare speranta in tine ca vei reusi!
Maria, Washington DC, Statele Unite
Povesti de dragoste prin scrisori
Recomandari
