Cununa de lamaita s-a ofilit
- Pana in urma cu vreo doua decenii, "visul de baza" al fetelor si baietilor era sa se imbrace cat mai degraba in costume de miri si mirese si sa ajunga in fata altarului pentru a spune "da". "Celula de baza a societatii", familia, pare astazi un vis perimat, iar casatoria - o institutie demodata. Cum se explica acest fenomen?
- In lumea intreaga se inregistreaza tendinta ca familia traditionala sa fie contestata si reorientata spre alte modele, mai putin formalizate, de cuplu. Alaturi de alte pericole care ameninta societatea contemporana, cred ca acesta, disolutia familiei, este unul major, deoarece ataca un comportament etologic, ancestral, al speciei homo sapiens.
In Est, aparitia unor relatii particulare in intreprinderile de tip capitalist au modificat enorm, atat comportamentele angajatilor, cat si relatiile, si mai ales noile modele sociale. Nimeni nu mai vrea sa porneasca de la farfurie si lingura, nimeni nu isi mai inchipuie nunta ca pe o ceremonie, in care comuniunea spirituala si iubirea intre parteneri sa fie mobilurile cele mai importante. Conteaza pozitia celor doi, vizibilitatea sociala, spectacolul prilejuit de festivitate, potenta financiara a nasului si kilogramele de artificii trase cu ocazia mesei.
Au aparut noi simboluri: cununa de lamaita a fost inlocuita cu strasuri Swarovschi, barbatia mirelui se masoara in caii putere ai SUV-ului, iar onorabilitatea nasului, in bacsisurile aruncate manelistilor. Tinerii trebuie sa astepte un an, ba chiar si doi, ca sa prinda un loc la un restaurant la moda, si cam tot atat, pana sa faca rost de banii cu care sa acopere dezastrul financiar produs de eveniment. In sfarsit, casatoritilor li se stabilesc tot felul de preconditii, care mai de care mai neobisnuite, privind viitoarea locuinta a cuplului, pozitia pe care trebuie sa o ocupe in domeniul de activitate fiecare, gradul de achitare a unor credite, dotarile viitorului spatiu comun, ba chiar si petrecerea lunii de miere intr-un loc cat mai exotic, daca se poate Quatar sau Bahamas. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cei doi isi iau de la inceput masuri pentru momentul cand va avea loc un eventual divort. Cuvinte ca "iubire", "admiratie", "intrajutorare", "respect" par desuete, lipsite de rezonanta.
Alcoolism si dezinteres pentru sex
- Mai ales tinerii cu varste cuprinse intre 25 si 35 de ani adopta celibatul ca mod de viata pe termen lung. Este oare legat fenomenul acesta de oportunitatile profesionale aparute in ultima vreme in Romania sau este o simpla moda occidentala?
- Pare sa fie deja simptomatic in societatea romaneasca de dupa 1990 acest model, in care noua clasa mijlocie de varsta tanara este alcatuita nu din cupluri stabile, ci din indivizi izolati, cu o existenta personala monotona, dominata de o activitate profesionala excesiva. Astfel, individul tanar sau tanarul trezit la primele ore ale diminetii se indreapta catre un loc de munca, de regula o hala cu monitoare de calculator, aer conditionat, telefoane care suna continuu si iluminat artificial, in care isi petrece un prelungit program de activitate, de regula pana la orele serii. Totul este preambalat si aranjat in asa fel, incat un eventual contact direct fata in fata cu ceilalti sa se rezume la pauzele de masa sau la sedintele de productie sau analiza. Cei care lucreaza in marile firme cu cate 200-300 de salariati nu se cunosc practic deloc intre ei, se "citesc" de la distanta, ca niste simple siluete sau machiaje, tunsori sau coafuri, si multe marci de imbracaminte si incaltaminte la moda. S-a inventat pana si moda "office", un fel de uniforma coreeana cu fite. In week-end-uri, firma are grija sa nu-si lase liberi salariatii si ii programeaza la team-buildinguri sau activitati de relaxare comune, stropite deseori cu mult alcool si asezonate cu partide de sex, stupid adolescentine. Nu-i asa? Esti liber sa faci ce vrei. Foarte multe firme nu agreeaza relatia de cuplu intre salariati, ba chiar o reprima, iar, pe de alta parte, inchide ochii la sexul liber, caci nu-i asa, nu poti scrie totul in regulamente. Se creeaza o adevarata psihoza pentru angajat, care, iata, nu poate lipsi de la viata interna a firmei cu care creste. Familia mai tarziu... Dar cat de tarziu? Timpul trece, frumosii ani se duc, iar indivizii se obisnuiesc cu propria lor singuratate, cu spaimele, cu obsesiile, dar si cu fantasmele unor tineri care reusesc. Statisticile arata o crestere ingrijoratoare a alcoolismului la gulerele albe, dar si a dezinteresului pentru sex efectiv. Multi tineri si tinere prefera, pur si simplu, sexul virtual sau flecareala pe messenger.
- Exista anume medii unde aceste tendinte se manifesta cu precadere? Sunt orasele mari mai supuse acestor schimbari decat provincia ori satele romanesti?
- Evident, marele oras este locul in care se reproduce mimetic o parte din civilizatia occidentala, care vine pe calea mass-mediei, in bagajele marilor companii multinationale, dar si pe nelipsitul Internet. Comportamentele se schimba pe nesimtite, lasand singuratatea fiecaruia tot mai izolata si compensata doar prin acumulare. A fi este inlocuit cu a avea, iar agonisirea, acumularea devine un scop in sine. La ce bun insa aceasta acumulare, in conditiile in care generatia urmatoare nu are cum sa fie beneficiara acestor acumulari, deoarece, practic, ea nu exista, nu mai intra in programul de viata al tinerilor, iar presupunand ca, totusi, copiii se programeaza, se pune intrebarea: cine ii va creste si cine le va darui altceva decat bunuri, atat timp cat parintii nu se pot intrerupe o clipa din ascensiunea lor profesionala? Sigur, in provincie ar trebui, in mod logic (si acest lucru chiar se intampla in realitate), ca lucrurile sa fie mai traditionale si, evident, mai normale. Din pacate, presiunea si modelul orasului migreaza si catre provincie, si aici tinerii incep sa astepte o conditionare materiala complexa, care sa le permita mult visata nunta cu manelisti si artificii. Despre sat, am mai spus-o si alta data: el incepe sa devina o fictiune, iar ultimii ani i-au transhumat pe toti cei apti de munca, in primul rand pe tineri, in spatiul iberic sau italic. Surprinzator de multe fete si chiar un numar important de tineri si-au gasit perechea acolo, fara sa mai astepte reintoarcerea in patria mama.
O data la tine, o data la mine
- Noul tip de relatii sentimentale imbraca, mai ales, doua aspecte: "cupluri de week-end", in care partenerii se intalnesc doar la capat de saptamana, si "cuplurile care impart permanent domiciliul", dar fara contract marital. Libertatea aceasta fata de actul casatoriei intareste sau submineaza relatia? Cei ce o practica par multumiti...
- Si aici se poate vorbi foarte mult de moda. Revolutiile sexuale ale secolului XX au afectat imaginea insasi a familiei, care pare sa fie configurata in lumina suspiciunii ca ar fi o impletitura de reprimari, instincte si tensiuni profunde. In aceasta perspectiva, familia devine amenintatoare pentru libertatea de exprimare erotica a individului, iar tentativa de a intemeia propria familie, doar un demers de natura masochista. Cuplurile de week-end, care merg pe principiul o data la tine - o data la mine, nu sunt nici macar niste surogate de familie, nu au stabilitate, iar mai nou, plata la centima a cheltuielilor de catre fiecare consumator in parte pare sa fie foarte "cool". Se merge cu ridicolul pana la numararea riguroasa a sms-urilor sau a numarului de apeluri facut de unul sau altul dintre parteneri. Nici unul nu vrea sa dea, dar atentie, nici sa primeasca in plus de la celalalt. Cavalerismul traditional si generozitatea prezumata a sexului tare par donquijotesti, iar tinerii masculi ai secolului XXI nu par sa stie foarte clar ce mai inseamna galanteria. La randul lui, feminismul in varianta balcanica este frivol si artificios si, mai ales, contraproductiv, in relatia cu sexul opus. Este interesant, dar si inteligibil, ca nici unul dintre partenerii cuplurilor efemere nu pare sa fie ingrozit de perspectiva singuratatii. Mai mult, acesti tineri, de regula foarte informati, ignora pana la cecitate psihica informatiile privind potentialul sanogenetic al vietii de cuplu si de familie.
- Pe termen lung, ce pericole decurg din primatul acordat profesiei fata de viata sentimentala? Se poate vorbi despre alienare, stres psihic, depresii ce trebuie duse la psiholog?
- Ca orice exagerare, supraestimarea vietii profesionale si agatarea adictiva de munca (workholismul) are efecte distructive asupra structurilor de rezistenta ale psihismului individual. Robotizarea vietii individuale, excesul de narcisism si autostima rezultat doar din performanta profesionala saraceste viata spirituala a individului si il face, in cel mai bun caz, sa caute solutii extreme: sporturi periculoase, aderenta la comunitati bizare, droguri. Mai des, apar depresii sau afectiuni psihosomatice si nelipsitele atacuri de panica. Oricat ar parea de ciudat, persoanele care traiesc singure sunt foarte vizibile pentru ochiul specialistului si, uneori, chiar si pentru ochiul celorlalti, ceea ce le provoaca acestor indivizi o suferinta si un stres suplimentare, si nu o data, fobie sociala.
Doar arabii isi mai iau neveste "cu acte"
- Cat de des va confruntati cu astfel de cazuri?
- N-as putea spune ca astfel de cazuri sunt rare. In marea lor majoritate, este vorba de femei cu varsta intre 30-35 de ani, cu buna sau foarte buna pozitie din punct de vedere socio-economic, care au de obicei o patologie anxioasa sau anxios-depresiva. Povestea este mereu aceeasi. Sunt intr-o relatie informala cu un barbat cam de aceeasi varsta sau cu 2-3 ani mai mare, cu o pozitie profesionala asemanatoare. Relatia dureaza de 4-5, chiar 10 ani, partenerii se vad la 2-3 zile sau saptamanal, ies de 2-3 ori pe saptamana intr-un club sau intr-un bar, isi petrec una sau doua zile din week-end impreuna, si vacantele, atunci cand reusesc sa le programeze simultan. Nu au decat rareori achizitii importante impreuna si, de regula, sunt prezentati drept parteneri parintilor care tot insista asupra perspectivelor relatiei. Discutiile in intimitate despre acest lucru sunt tabu, pentru ca el considera demodata pretentia ei de a se casatori. "Acum nu este timp, sa vedem cum ne mai intelegem, nu avem timp de asta" sau, pur si simplu, "e o discutie care ma indispune". In modul cel mai ciudat, este clar un refuz al masculinitatii, mai corect spus al paternitatii ("sa nu aud de copii, unde sa ii crestem? Si, mai ales, cred ca ne-ar deranja"). In aceasta situatie, partenera se simte tot mai frustrata. Cererea in casatorie devine o sursa de neliniste, femeia intrebandu-se in permanenta de ce nu poate fi ea vazuta in calitate de sotie si mama. Culmea este ca si in grupul de prieteni, situatia este asemanatoare, ajungandu-se chiar la paradoxul ca doar arabii isi mai iau sotii "cu acte". Pare sa existe un fel de lipsa de empatie a barbatilor in epoca actuala: ei nu simt si nu inteleg adevaratele dorinte si sentimente ale partenerelor.
- Ce sfaturi dati in calitate de specialist?
- Sfaturile pe care as putea sa le dau sunt din pacate destul de formale, nu se pot referi la fiecare situatie in parte. In primul rand, nu exista nici un motiv logic sa legam constituirea unei familii de o varsta inaintata, la care apare atat un risc genetic, care creste logariic, cat si un risc psihologic, de inadaptare la o situatie care, de fapt, ar trebui sa fie considerata eminamente pozitiva. Viata in cuplu este un dat natural si asigura protectia speciei si a societatii, ca si implinirea sufleteasca si maturizarea reala a individului. Existenta familiei nu poate fi in nici un caz considerata o moda sau un model perimat. Pana la urma, chiar daca ar fi considerata o aventura, acest lucru ar trebui sa stimuleze imaginatia si afectivitatea unor persoane prin excelenta tinere.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
15.02.2008, 03:54Maria T
Problema de fond a acestei analize, care este intr-adevar foarte veridica, este legata de evolutia speciei umane. La ce anume ma refer?
In primul rand la faptul ca evolutia emotionala a individului este complet diferita de evolutia tehnologiei pe plan mondial. Tehnologia impreuna cu anumite modele economice implementate pe scara larga in toate societatile, nu numai de catre Romania, au dus la modificarea radicala a cerintelor legate de viata profesionala si sociala. Insa, evolutia emotionala a individului nu a tinut (si nu poate logic sa tina) pasul cu evolutia tehnologiei. In acest fel s-a creat o prapastie clara intre viata profesionala si relatiile personale. Nu este ironic faptul ca multe persoane considera ca relatiile personale si cele familiale ar trebui sa fie ca in urma cu 100 de ani in timp ce imbratiseaza toate elucubratiile vietii profesionale moderne?
Concluzia este una sigura: Cei mai multi indivizi sunt sfasiati psihic intre aceste doua extreme si problema lor NU este singuratatea acuta ci faptul ca nu stiu cum sa impace cele doua extreme.
In al doilea rand, cei mai multi indivizi sunt dispusi sa fie calcati in picioare pentru anumite avantaje materiale la serviciu si acest lucru se reflecta in relatiile lor profesionale. Pentru ca nu zic nimic cand sunt umiliti la serviciu se revansa in viata personala si manifesta un egoism feroce si o acuta lipsa de intelegere. Foarte multe relatiile personale se incheie pentru ca nici unul dintre parteneri nu este dispus sa il asculte pe celalalt.
In concluzie, viata actuala presupune o doza foarte mare de instrainare a individului fata de propria identitate. Nimeni nu stie de fapt ce vrea si cea mai grea intalnire devine cea cu tine insuti sau insati. Prins in acest vartej al relatiilor temporare multi oameni refuza de fapt sa se intalneasca pe ei insesi in forul lor interior. Si eu eram asa pana nu demult dar m-am 'trezit' si am realizat pericolele la care ma expuneam singura si am avut puterea atunci sa imi schimb viata cu 180 de grade si sa o iau de la capat...
Maria, Washington DC, Statele Unite
19.02.2008, 11:10V Valdouaspatrum
Chiar asa, aceasta-i radacina tuturor problemelor.
Vor mult, MAI mult, tot mai mult...
Aceasta atitudine, exacerbata de bombardamentul media cu exemple gen Moni
21.02.2008, 08:39Mircea Munteanu
Autorul articolului incepe prin a atrage atentia asupra pericolului renuntarii la modelul clasic de casnicie.
Doamna Maria,din SUA, reactioneaza imediat: daca omenirea s-a dezvoltat si cunostintele omenirii au progresat,nu este ridicol sa pastram vechiul model?
Nu.
Vechiul model este cel mai bun model de relatii intersexuale al omenirii.In timp, luind in calcul toate zonele lumii si toat populatiile, s-au experimentat toate tipurile de relatii. Mai mult decit va puteti imagina dvs.Nici una nu a rezistat,sau nu a asigurat progresul omenirii mai bine,decit casatoria monogama.Puteti citi 'Maimuta cheala" sau 'Maimuta goala' a lui Desmond Morris.Este o carte delicioasa,corecta si foarte instructiva.(Va va impiedica sa descoperiti America in problema.)
Cercetarile psihologice si rezultatele practice din SUA,in a doua jumatate a sec. XX dovedesc negru pe alb, ca un copil are NEVOIE de ambii parinti si de o familie sudata pentru o dezvoltare psihica armonioasa.De fapt, normala.
Problema nu e noua.Dar, meditati un pic la argumentele dvs. daca societatea a progresat (tehnic,stiintific) si relatiile umane trebuie sa se schimbe.
Nu cred.Pe linga faptul ca miroase a marxism,determinismul nostru biologic (zoologic) nu s-a schimbat si nu se va schimba decit daca vom deveni altceva.Atunci, comportamentul nostru se va schimba automat.Vrem sau nu.
Ce parere aveti de progresul omenirii in Imperiul roman,fata de epoca pietrei?Trebuia sa se renunte la familie? Idem de sec. XIX fata de epoca regelui Arthur.In sec. XIX trebuia sa renuntam la familie?
Problema este ca femeile au debusat in viata economica a societatii si ca nu mai au timp sa faca si sa creasca copii.In acelasi timp, sunt atrase de relatii cu mai multi barbati.Nu mai vor sa fie fidele.
Cineva tot va trebui sa faca copii,altfel omenirea va dispare.Sau doar rasa alba.....Nu uitati ca decizia apartine in fapt fiecarui individ: se casatoreste sau nu,face (si creste ) copii sau nu.
Problema cu crescutul copiilor este mai complicata,pentru ca un om normal creste f.greu 1-2 copii, in timp ce un om bogat poate creste 100.Dar cu...bone.La fel si femeile celebre care se lauda cu copii lor,vazuti doar 1 zi pe saptamina.
Cind vorbiti de casatorie si altele,trebuie sa va raportati si la nivelul de salarizare,eventual averea/lipsa ei parintilor. Apar discrepante uriase de comportament intre diferitele categorii sociale.Diferente pe care nu le analizati.Treceti totul la capitolul 'modernitate','emancipare',etc.
Nu in ultimul rind, trebuie atrasa atentia asupra faptului ca femeile din zona economica-politica nu au adus o atitudine noua ci copiaza comportamentul masculin.Ele vor sa fie barbati,in rest,totul este neschimbat(iar unele triseaza, vor sa ia ce-i bun, pentru ele,si dintr-un sistem si din celalalt si nici nu vor sa auda de raspunderi;ori nu exista libertate fara responsabilitate,zicea cineva.).
Pe de alta parte, anturajele au o importanta formidabila, reusind sa distruga o femeie,un barbat sau un cuplu, doar din placerea de a-i vedea si pe ei/ele in aceeasi postura .
Comunitatea politica internationala este scindata de aceasta problema.Toti politicienii progresisti vor globalizarea.Doar ca unii o vad prin distrugerea cutumelor ancestrale si deci si a familiei,statului,autoritatii,etc. in timp ce altii vad aceasta globalizare prin pastrarea traditiilor.Nu are rost sa intram in detalii.
De mentionat ca actuala stare de fapt se datoreaza nu doar progresului tehnicii ci si impunerii autoritatii statului si cresterea sigurantei cetatenilor.Doar asa femeile pot sta singure in case fara sa fie agresate,pot sa circule liber la orice ora,etc.Dar o parte importanta a miscarii feministe si aliatii ei,militeaza tocmai pentru...desfiintarea autoritatii statului si a legii.Ce se intimpla in Romania acum, este simptomatic.
Bun articol!Din pacate,prea putine comentarii.Sau prea putine se ridica la nivelul postarii.
21.02.2008, 22:02Maria T
Nu cred ca ati inteles esenta mesajului meu. Eu nu am zis nimic despre ce ar 'trebui' sa facem. Am zis ca exista o discrepanta intre evolutia profesionala si evolutia personala. Evolutia profesionala este legata de evolutia tehnologiei in ziua de azi si impune un ritm alert, caruia individul nu ii poate face fata. Evolutia personala nu s-a schimbat radical. In forul lor interior, oamenii vor in continuare sa fie iubiti sau sa aiba o familie. Problema lor este ca nu stiu cum sa impace cele doua aspecte, profesional si personal, in principal datorita faptului ca ar vrea sa fie iubiti si sa se casatoreasca cu o nunta ca in povesti, dar datorita dezumanizarii din viata profesionala nu stiu ce sa faca dupa ce visul lunii de miere dispare. Exista o mare discrepanta intre cele doua aspecte si se aceasta se poate observa mai mult la nivelul femeilor. Femeile isi doresc si viata personala, dar trebuie sa devina dure daca vor sa razbeasca in viata profesionala. In cele din urma se ajunge la o sfasiere emotionala intre cele doua extreme care le fac pe multe femei sa aleaga, aspect care este din ce in ce mai vizibil. Multe aleg viata profesionala pentru ca pot detine controlul si pentru ca orice profesie functioneaza dupa principiul cauza si efect.... muncesti pana la 15 ore pe zi, pana la urma o sa ai o masina... Din pacate, nu acelasi lucru se intampla in viata personala.
Argumentul dumneavoastra ca si relatiile personale se vor schimba in cele din urma nu este veridic. Trebuie sa separam forma de fond... Indiferent daca un barbat se poate casatori cu o femeie, cu mai multe femei, cu un barbat etc., aceasta este 'forma' unei relatii. Daca in spatele relatiei sunt acelasi aspecte ca in urma cu 100 de ani: casatorie in biserica sau cu acte, relatii in care fiecare partener are rolul lui etc. nu se schimba nimic cand vine vorba de 'fond'. Ori dumneavoastra incurcati fondul cu forma. Nu exista asa ceva... schimbarea relatiilor personale as insemna ceva de genul relatii sexuale virtuale, casatorie de forma, etc. si acestea pe scara larga. Ori problema nu este aici! Problema este ca nu mai au loc casatorii cum aveau loc altadata deloc! Nu au fost inlocuite cu un model nou, au fost inlocuite cu nimic!!! Imi vine greu sa inteleg argumentul dumneavoastra pentru ca nu este de fapt un argument. Incurcati fondul cu forma si mai mult ma acuzati ca 'propun' lucruri. Va rog sa cititi cu atentie ce am scris prima data si sa vedeti ce anume am vrut sa spun. Sper ca dupa acest comentariu, lucrurile sa fie un pic mai clare.
Maria