Cand vorbim despre maladii incurabile, ne gandim totdeauna la cancer si SIDA. Sunt cele doua flageluri ale finalului de mileniu, care au omorat si vor mai omori si de-acum inainte milioane de oameni. Ca-ntotdeauna, ne impresioneaza ceea ce este vizibil - moartea vazuta cu ochii, fara sa acordam importanta unui alt flagel secerator de vieti, al carui virus atinge sufletul omenesc: lipsa iubirii. Ea nu se vede. Groaznica suferinta a omului singur, lipsit de afectiune si mangaieri. Tarasul prin marginea zilelor. Un pustiu sufletesc care pe unii ii impinge in bratele sinuciderii, pe altii in ghearele disperarii. Milioane de oameni a caror existenta alienata e doar umbra bolnava a adevaratei vieti.
Era firesc ca oamenii de stiinta sa priveasca si in aceasta directie. "Lipsa afectiunii e pentru oameni stresul cel mai puternic", spun ei. Si chiar explica: sistemul neurovegetativ alarmeaza intreg organismul. Inima bate mai repede, vasele de sange se ingusteaza, tensiunea arteriala creste, musculatura si creierul sunt irigate mai tare cu sange. Respiratia se accelereaza si pupilele se dilata. Glanda suprarenala secreta adrenalina, sistemul imunitar ii simte prezenta in sange si reduce producerea globulelor albe (cele care ne apara de infectii si de congestii). Urmarea: lipsit de afectiune o perioada mai lunga, omul se imbolnaveste.
Care sunt cauzele acestei boli recente?
Gandirea materialista: In societatea noastra moderna, a lua este mai important decat a da. Mai importante decat dragostea sunt banii, puterea, obiectele materiale, o masina ultramoderna, un computer ultimul tip.
Psihoza performantelor: In sistemul nostru de valori nu mai conteaza decat invingatorii. Cine nu face parte din aceasta categorie, este pedepsit, fiind lipsit de afectiune.
Lipsa de afectiune in Romania
1. Persoane singure: In Romania traiesc circa 5 milioane de oameni singuri.
2. Divorturi: Tot a treia casatorie se desface. In 2005 au divortat circa 50.000 de cupluri. Cu 10% mai multe decat in 2003.
3. Copii: Din ce in ce mai multi copii cresc fara unul din parinti. Numarul persoanelor care isi cresc copiii singure a crescut cu 17% fata de 2005.
4. Medicamente: Pilulele impotriva singuratatii. Din 10 femei, una ia in mod regulat calmante. Circa un milion de persoane sunt dependente de medicamente,
5. Secte: Numarul sectantilor creste. Explicatia: dorinta de a trai in comunitate. Alunga singuratatea.
6. Alcool: Circa un milion de romani sunt alcoolici, iar 3 milioane sunt amenintati sa devina.
7. Anunturi la rubrici sentimentale. Tot mai multi romani cauta sa scape de singuratate prin presa si Internet.
Cum te poti imbolnavi la birou?
Care sunt persoanele cele mai amenintate?
Cei care la birou nu reusesc sa se impuna. De cele mai multe ori, ei sunt primele victime ale unei campanii de teroare psihica. Semnale de alarma: nimeni nu te mai asculta cand vrei sa povestesti cum a fost in concediu. Iar seful evita sa-ti dea de lucru.
Cum reactioneaza organismul fata de lipsa de afectiune a colegilor?
Primele reactii sunt mai ales contracturile, durerile de ceafa si umeri. In afara de acestea: dureri de cap, boli de stomac, de ex. colite, dereglari ale sistemului neurovegetativ (maini reci si umede, palpitatii, ameteli). In cel mai rau caz, o slabire a ligamentelor sau ulcer duodenal.
Cum te poti imbolnavi in pat?
Sa presupunem ca o femeie afla intamplator ca sotul ei are o amanta. Nu are curaj sa-i spuna, de teama ca o va parasi. In decurs de 3 luni, ii apar simptomele tipice ale privatiunii de dragoste: obsesia sa slabeasca, bulimia, depresiile, furia maniaca a cumparaturilor, incercari de sinucidere.
Oamenii care-si extrag sentimentul valorii lor proprii dintr-o singura sursa - de ex. aspectul fizic - sufera in mod deosebit atunci cand partenerul ii paraseste. Fundamentul personalitatii lor nu este suficient de stabil. Ei sunt amenintati de imbolnavire. Semnale de alarma. Lipsa afectiunii incepe sa se faca simtita atunci cand unul dintre parteneri spune tot mai frecvent "eu" in loc de "noi". Cand isi retrage antena si nu il mai intereseaza cum se mai simte celalalt. Cand nu-i ofera celuilalt nici o atingere corporala spontana.
Cum reactioneaza organismul?
Femeile care sufera din pricina lipsei de afectiune fac o alergie cu eruptii care produc mancarime, cu iritatii ale pielii. Sau nu au pofta de mancare, sufera de crampe la stomac sau au probleme digestive.
Exista un prim-ajutor contra suferintei din dragoste?
Exista: marturisirea. Este fundamental ca raul care ne chinuie sufletul sa iasa afara, spun psihologii. Deschideti-va sufletul catre cei dispusi sa va asculte: o ruda, un prieten, un preot, un psiholog. Despovarat de suferinta care-l apasa, sufletul se va simti usurat. Invatati sa vorbiti. Uneori, cuvintele sunt medicamente.
Ne putem vindeca singuri?
Ce ne ajuta: plansul sau sportul?
Plansul: elimina hormonii stresului.
Sportul: produce endorfina - hormonul fericirii.
Medicina naturista: de exemplu, sunatoarea alunga depresiile si tristetea.
Vitaminele B-complex: intaresc nervii.
Meditatia, antrenamentul autogen: ne ajuta sa ne regasim si sa devenim independenti de simpatia sau dragostea celorlalti.
Terapia cea mai eficienta din punct de vedere psihologic:
Acceptati ca nu-i veti schimba niciodata pe ceilalti, ci doar pe dvs. insiva. Ca nu puteti obliga pe nimeni sa va iubeasca. Fixati-va un plan in etape:
* Formati-va un nou cerc de prieteni, prin niste activitati comune (de exemplu la un club de sport, aerobic, bazin de inot etc.).
* Creati-va un nou sentiment al propriei dvs. valori, facand bine altora, fara a pretinde recompensa (de ex. petreceti dupa-amiaza cu o vecina bolnava).
* Nu asteptati nimic de la altii. Dragostea, afectiunea vin doar atunci cand nu le pretindeti.
Simptomele lipsei iubirii
* Dureri de cap si migrene: Pulsatii dureroase provocate de socuri, griji, depresii. Responsabili sunt hormonii stresului.
* Inima: Palpitatii la stres psihic: pulsul se accelereaza la 150, tensiunea arteriala creste, sufocare, transpiratie abundenta, spaime provocate de panica. Simptomele infarctului: senzatie de apasare, arsuri in zona pieptului. Dureri care iradiaza in bratul stang si maxilarul inferior.
* Slabirea auzului: Presiune, senzatie de infundare a urechii, uneori suieraturi. Vasele sanguine din urechea interna se stramteaza, celulele auzului nu mai primesc oxigen si se atrofiaza. Auzim tot mai rau sau deloc.
* Spatele: Contractii: lipsa de afectiune provoaca o contractie a muschilor de la ceafa, umeri si spate. Daca este de durata, ligamentele cedeaza.
* Stomacul: In cazul unui stres psihic extrem, isi face aparitia gastrita. Dureri in capul stomacului, greata, senzatie de voma.
* Pielea: Cand suntem lipsiti de afectiune, prima care "plange" este pielea: ea reactioneaza instantaneu prin alergii, eczeme, acnee, psoriazis, urticarie.
01.05.2008, 23:21Filip M
... ci reactia noastra la aceasta lipsa...
02.05.2008, 03:19Maria T
Interesant articol, dar din pacate incomplet. Cred ca ma incadram perfect in persoana descrisa in acest articol: singura tot timpul, neinteleasa de colegi la lucru, lipsita de prieteni, deprimata.
"Lipsa iubirii" are insa si alte coordonate. Nu este determinata in principal de izolare si de neintelegere. Ea este perceputa ca atare pentru ca societatea actuala pedepseste singuratatea. Se pune atat de mult accent pe persoana de succes care are 100 de prieteni, rude nenumarate, cariera infloritoare si un corp ca in revistele de moda. Deoarece acest model este perfectionist, nimeni nu se incadreaza in acest standard. Unii realizeaza mai mult, altii mai putin. Din pacate daca nu ai prieteni multi pe care sa ii suni tot timpul si cu care sa petreci tot timpul ori o persoana alaturi de tine, nu esti o persona de succes.
De ce societatea actuala pedepseste singuaratea? Pentru ca oamenii fug de ei insisi! Nu le convin imaginile din oglinda, desi oglinzile mint tot timpul. Aspectul exterior este doar o parte din ceea ce suntem.
Cei mai putin norocosi sunt izolati, dar hai sa gandim putin... Sunt izolati sau se autoizoleaza? Si termenul "izolare" este inventat de acest model perfectionist de viata. Cei mai multi indivizi care sunt singuri nu cred ca tocmai EI au esuat! Ca tocmai ei sunt singuri si fara o casatorie de vis? De fapt tragedia este ca si ei cred in acest fals model social! Cred in ce li se spune!
Ca sa nu mai vornim ca de fapt nu au nici o religie, pentru ca daca ar avea ar intelege ca noi ca oameni suntem diferiti si fiecare avem calitati pe care altii poate ca nu le au.
Ca sa nu mai vorbim ca de fapt le e frica, frica de intalnirea cea din urma, intalnirea cu ei insisi...
Exista o a treia cale. Si eu sunt singura si am foarte putini prieteni si nu sunt casatorita etc. Ei si? Ce daca alti ma definesc ca "singura". Eu nu ma definesc ca singura! Stiu ca sunt diferita si stiu ca D-zeu a avut El un scop cu mine de m-a lasat pe acest Pamant. Din fericire, am avut curajul sa ma inteleg si sa ma uit adanc la persona din oglinda. O persoana, care chiar daca este considerata singura, nu este singura! Sunt foarte multumita de viata pe care o am si daca aceasta viata se va schimba bine, daca nu, nu. Ma scol in fiecare dimineata si am de ce sa ma bucur. Si am de ce sa fiu fericita.
Nu trebuie sa uitam ca definitiile sunt definitii. Cu totii avem puterea sa schimbam aceste definitii. Cu putin curaj, "singuratea" ramane doar un cuvant in dictionar, similar in importanta cu "varza" sau "nor". De ce ar fi mai important?
Maria, Washington DC, Statele Unite
02.05.2008, 10:09Maria Maria
Foarte adevarat acest articol!
Din pacate, oamenii care nu sufera de aceasta "moarte sociala", ii trateaza pe cei lipsiti de iubire cu usurinta, ca si cum sunt alte lucruri mult mai importante si mai grave in viata, iar asta reprzinta un moft! Asta am simtit eu cand am marturist celor din jurul meu ca nu mai am putere sa ma ridic dimineata din pat, fiindca despartirea de partenerul meu m-a lasat fara motivatia de a trai.
"Moartea sociala", lipsa iubirii, lipsa atingerilor, naste cea mai mare boala, care chiar daca este simtita acut, am fost invatati sa nu facem un caz din asta, pentru ca alte lucruri materiale trebuie sa aiba prioritate.
Toatal gresit! O spun eu care resimt din plin manifestarile acestei singuratati, care musca din mine in fiecare zi.
Lipsa iubirii te face rau, urat, neputincios pana la urma, fiindca lucrurile rele vin din neputinta.
Ramane totusi o mica speranta! Aceasta revista, minunata datorita unor oameni care nu s-au indepartat de adevaratele valori ale vietii.
Iubirea este esenta vietii, este Dumnezeu!
02.05.2008, 10:38Maria Maria
Cand i-am marturist unei prietene prin ce trec, cat de rau ma simt din cauza singuratatii si a lipsei de iubire din partea unui partener, cat sufar dupa ce o alta femeie mai urata si mai lipsita de caracter este acum cea mai importanta persoana pentru prietenul meu, a ras in hohote si a zis: "Hai ma, astea nu sunt probleme, ce naiba!"
Sigur e greu sa crezi pe altul cand nu esti in situatie!
03.05.2008, 01:42Rotaru Ada
Nu va puneti sentimentele in mana oricui numai de dragul de "a avea pe cineva". Nu e tot una cine e ala/aia. Iubiti-va pe voi insiva de n ori si apreciati-va la actuala valoare. Numai asa veti alege corect. Singuratatea vine odata cu convingerea personala ca nu sunteti apreciate, iubite si odata cu frustrarile. Nu lasa-ti evenimentele sa va frustreze, ci analizati-le corect si la propria valoare.
Numai bine,
Ada
03.05.2008, 02:38Beta Elisa
Draga Maria, cat de bine iti inteleg durerea!!! As vrea sa te asigur ca peste un timp tot ce musca acum din tine nu va mai avea nici un efect asupra ta, dar stiu ca durea e atat de profunda incat esti ferm convinsa ca va dainui de-a pururi. Ei bine, nu va dainui de-a pururi, va trece si nu peste mult timp!
Acum un an am trecut printr-o situatie asemanatoare, am fost la un pas de anorexie si m-am recuperat f. greu: eram intr-o tara straina, acasa ai mei incercau sa se refaca dupa o perioada lunga si grea prin care trecuseram cu totii, iar eu, speranta lor, devenisem o umbra; imi ardea sufletul de pustiu si disperare, plangeam pe strada, in autobuz si nu simteam ca lacrimile s-ar imputina de la o zi la alta; trebuia sa zambesc si sa-mi ascund tristetea cand ma duceam sa caut un job si-mi era peste putinta; a fost o perioada f.grea, am simtit ca ma pierd si ca nu mai sunt stapanul mintii mele. Probabil ca de asta a zis D-zeu sa nu iubim pe cineva mai presus de el, stie el ca nu suntem facuti sa ardem la temperaturi prea inalte. Experienta asta si-a avut rostul ei, m-a intors spre credinta adevarata; am din fire o natura blanda si calda si am fost mereu preocupata de tot ce tine de spiritualitate, dar nu am urmarit niciodata o evolutie constienta si sustinuta pe plan religios. Mare greseala, oamenii cu adevarat credinciosi rezista la vanturi puternice. Am inceput prin a tine post miercurea si vinerea, ai sa vezi cum aceasta aparenta banala abtinere de la mancare are rol ff.important pe plan psihic si sufletesc; e magic si nici macar nu mai incerc sa-mi explic; ai sa simti apoi nevoia de a merge regulat la biserica iar sfaturile din biblie vor incepe sa-ti fie din ce in ce mai familiare, fara a face un efort deosebit in privinta asta. Ai sa vezi draga mea cum tot ce vine din-afara nu mai are un impact asa puternic asupra ta, devii mai bun, dar nu mai slab, din contra, esti mai puternic..si nici macar tu nu ai sa stii de ce.
Stiu ca te simti deznadajduita si nimic nu mai are sens acum, dar fa un efort si incepe cu acest mic pas:post miercurea si vinerea si-ai sa vezi cum cineva iti ia din durere; si inca ceva: nu sta izolata, cauta sa iesi cat mai des, internetul poate fi o cale de a-ti face noi prieteni, iesi chiar si pt un suc, zilele nu vor mai fi asa cenusii.
Iti doresc liniste sufleteasca si nu uita, dupa ploaie vine soare, e in legea naturii!
Te imbratisez cu drag,
Beti!
03.05.2008, 18:34Grigore Rotaru
Senioru Aua
Multe persoane se vaita ca nu sunt iubite si comparativ cu altele , mai asa si mai pe dincolo - si dai , si dai cu vorba , aduceti citatul , sa privim totul de la distanta , sa fim indiferenti , lasati cadrul general ( teoretic) , aratati-mi un filozof , ei si copii , nepotii-buah ! - Putine persoane vor declara ca nu pot iubi - mai cu varf nenorocire este.
03.05.2008, 23:55Valentin Vlad
Da, Maria, e greu de crezut cand tu insuti nu ai trecut prin asa ceva. Sau poate ca nu prea exista empatie, in ceea ce-o priveste pe prietena ta. Tu o cunosti mai bine... Te inteleg perfect pentru ca si eu trec printr-o perioada de "pauza" (lipsa unei partenere) la fel ca si tine. Si cu totii ne dorim, iubire, afectiune, respect, etc. Si ideal ar fi sa ai cu cine sa impartasesti sentimentele astea, sa ai un sufletel pereche, o "jumatate" a ta...
Vali
04.05.2008, 10:20Popa Dorina
Prin toate articolele pe care le scrieti, prin ajutoarele pe care le dati oamenilor ne aratati zilnic ca aici in formula as nu exista lipsa iubirii. Sa fiti si voi iubiti asa cum ne iubiti! Eu va iubesc mult!
05.05.2008, 00:40Ana Dimitriu
Eu cred ca fiecare trebuie sa se iubeasca pe el insusi...sa isi inteleaga si sa isi accepte calitatile si defectele...doar atunci poate sa isi deschida sufletul si sa iubeasca pe cineva, oricare ar fi acel cineva.
eu sunt singura in acest moment...singura insemnind ca nu am prieten...cu toate acestea nu simt singuratatea, nici nu alerg la internet sa imi gasesc prieten, etc. am descoperit ca, de fapt, suntem 100% responsabili de asa zisele "esecuri" ale vietii noastre afective. idea, ca o prietena nu poate sa te intelega (in cazul Mariei) este adevarat....Maria, nimeni nu poate sa inteleaga prin ce treci..prietenii te pot ajuta, de pot sprijini si ar trebui sa le accepti ajutorul...adut-ti aminte: TU TII friiele propriei tale vieti, nu pritena, mama, iubitul, etc. tu trebuie sa fii capabila sa treci peste asta si sa privesti mai departe. de tine depinde cu va evolutiona viata ta afectiva....in momentul in care ne punem toata speranta ca ajutorul va veni de la ceilalti viata noastra afectiva poate esua.
eu in locul tau, m-as regasi pe mine, as incerca sa ma ingrijesc mai mult, sa fac lucuri care imi plac si cu timpul odata ce te iubesti mai mult pe tine insuti vei iradia o energie pozitiva si vei atrage ca un magnet pe cei din jur....mult succes!
05.05.2008, 15:04Cornelia Johannesson Bran
Am fost cativa ani singura si o buna prietena m-a incurajat spunandu-mi: "Singuratatea este trista, dar este DUMNEZEESTE s-o obtii"! Bucurati-va de fiecare clipa pe care o traiti si atunci cand va este greu vorbiti cu Dumnezeu. Rugaciunea este cea mai puternica terapie care te inalta si-ti da puteri si sperante noi! Frica de a ramane singura m-a tinut ani de zile intr-o relatie ingrozitor de dificila. Desi singura, departe de toti cei dragi, singuratatea a venit ca o eliberare atat trupeasca dar si sufleteasca. Sunt fel de fel de cazuri, dar in toate RUGACIUNEA este lumina care ne deschide calea spre fericire.
Cu multa dragoste pentru voi care va simtiti singuri!
//Cornelia
05.05.2008, 18:00Ion Raluca
Eu incerc din rasputeri sa mi revin dupa ce am ramAs singura ;ptr ca am iubit foarte mult acum sunt singura de 9 luni si incerc sa -mi fac prieteni prin toate metodele sa accept citi mai multi oameni langa ,am nevoie de ei si eu au nevoie de mine .sunt disperata ,nu mai stiu ce sa fac.unde sa merg am fost si la psiholog,am intrat si pe internet cu speranta ca voi gasi acolo ceva dar acolo sunt numai nemernici sau am dat eu numai peste asa ceva ,am un trecut de care nu sunt mandra.am vrut sa ma mut si din oras .nu mai mintile intregi am vrut sa ma si sinucid .dar cine citeste acest articol sa nu faca ce am facut eu .sa ti iei viata pe care ti a daruit o cel de sus .nu e o solutie,si nici o scapare .ptr nimic in lume .am nevoie de oameni pe langa mine de prieteni .sunt singura .si crede ti ma ca ies destul de mult .dar acum sunt plina de bubite pe fata .nu pot manca .nu dorm.exact simptomele singuratatii,imi vine sa strig...ajutor..ma vede cinva ,nu am fost niciodata singura .ca acum ..din toate punctele de vedere.am devenit o persoana introvertita de ..mult. de ce? nu stiu, caut raspsunsuri in interiorul sufletului meu .nu pot trai fara afectiune .asa sunt d e cind ma stiu.si sunt foarte prietenoasa .lipicioasa..asa mi sa spus..si degeaba lumea fuge de mine ..poate nu se mai poarta .afectiunea ..domnul a spus..iubitiva aproapele..si apoi iubitiva pe voi..und e e....aceasta porunca?e de mult uitata !..sunt demodata ,barbatii care sa u perindat pe langa mine .au spus..(de fapt au avut o scuza )....nu am timp esti demodata ..sa ai suflet.. nu sunt pregatit sa am o relatie.(.oameni care au tot,case, masina ..varsta)..si degeab fug ..de iubire..de ce? le e teama ...cred ca amicii si iesirile ..fac tot.dar recunosc ca ..au nevoie de ea ..numai ca stii nu tu esti ..nu am timp de tine ..sexul e mai bun e mai usor ..si fara implicatii........AJUTOR/...DRAGA REDACTIE ..CA INNEBUNESC
05.05.2008, 23:02Maria Maria
Vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au transmis incurajari, sfaturi, ca sa incerc sa ies din aceasta "gaura neagra".
Desi stiu ca puterea de a depasi aceste lucruri sta in mine, si exact cum spunea mai devreme Ana, ca trebuie sa emani energie ca sa atragi, eu tocmai asta nu pot face, nu ma pot regasi pe mine, nu pot sa am incredere ca va fi bine, asta e cel mai mare dusman al meu!
Am totusi o mica speranta, povestirea lui Beti, care a trecut prin ceva similar si acum este bine, imi da un pic de putere. Beti, te rog sa te rogi si pt mine, poate asta imi va da mai multa putere!
Nici nu banuiti cat de important este pentru mine sa vad ca randurile mele nu aufost trecute cu vederea si ca am parte de sprijinul vostru.
06.05.2008, 11:33Liliana Onut
Nu sunt de acord cu ideea ca te duci la servici pt. afectiune. Din multe motive e mai bine sa nu. O relatie cordiala cu colegii, da. Dar mai mult, nu e bine. E competitie, e gelozie profesionala, face o impresie proasta, neprofesionista, relatiile intime la locul de munca sunt, de multe ori, un dezastru (cu exceptile de rigoare).
Ce am descoperit ca ajuta foarte mult cu problemele descrise e placerea de a face bine. Traind in alte tari, am descoperit importanta voluntariatului. Desi am familie cu copii mici si o cariera, imi gasesc timp pt asa ceva, macar din cind in cind.
Intilnesti persoane generoase, care se intereseaza de altii mai mult decit de propriile obsesii, e o anumita stare de bine care ti-o creezi facind bine dezinteresat. Din aceste motive spuneau unii ca acesti voluntari nu sunt chiar dezinteresati or sfinti, ca in felul asa isi fac lor bine, dar asta e despicat firul in patru si nu e important.
Poate fi orice actiune voluntara, curatat un parc, ajutat la o actiune sociala, organizare, distributie de materiale, adus o masa la un batrin, ajutor la o biserica, orice, orice.
Sunt convinsa ca ajuta si daca faci asa ceva singur, dar cel mai bine e cind iti gasesti un grup. In plus, cunosti oameni frumosi dpv moral, de obicei, neobsedati de posesii materiale care iti pot deveni prieteni adevarati sau mai mult.
07.05.2008, 15:59Nn Nn
Fostul meu prieten mi-a spus, la cateva luni de la despartire si dupa ce a vrut sa isi petreaca ziua de nastere cu mine, ca "trezesc o gramada de lucruri in el...dar nu dragoste". Intai cred ca mi-au ars obrajii...apoi am plans vreo ora pana am simtit ca imi vine sa vomit. Daca nu sint iubita la ce imi foloseste ca sint dorita?
Dar, pana la urma, (si) asta ma ajuta sa imi dau seama care imi sint prioritatile. O prietena ma sfatuia sa pun mai putin accent pe latura sentimentala, dar iata ca nu pot, imi doresc o relatie reciproca de iubire; e chiar asa de grav ca pun asta pe primul loc, si nu cariera/studiile/banii/etc?
Stiu ca o sa cunosc alti barbati, ca vor fi alte relatii, dar nu mai vreau "alti barbati" si "alte relatii"; ma gandesc aproape cu oroare la un alt inceput, este atat de usor sa dai gres. Ma tem mult ca o sa fac din nou o alegere gresita, ca n-o sa fiu in stare sa discern intre dorinte si sentimente, ca imi voi face singura rau. Din pacate nu ma poate ajuta nimeni, e o calatorie personala aceasta a gasirii unui partener pentru 'la bine si la greu'. Nu poti face pe nimeni sa se indragosteasca, este ceva ce tine de irational, cat despre iubire...iubirea cere atentie si grija si trebuia sadita pe un sol bun, cati oameni mai au timp de asa ceva in ziua de azi?
Maria, imi pare rau ca n-ai gasit in prietena ta intelegerea pe care o cautai; daca doresti, poti sa imi scrii, uneori ajuta doar sa pui in cuvinte ceea ce te macina.
07.05.2008, 22:09Rosiuta Corina
Draga Raluca. Nu esti singura. Dumnezeu vegheaza asupra ta. Citeste Biblia, zilnic. Noul testament. Dumnezeu iti va da o
putere nebanuita si iti va scoate in cale pe cel care acum chiar te asteapta si, ca si tine este singur. De mult,
eram distrusa si ma simteam singura, incoltita, neinteleasa, cu ginduri negre, ca si tine, unchiul meu, care pe acea vreme era preot mi-a aratat un om handicapat, nu avea picioare si se tira pe o bucata de lemn cu rotile. Cersea mila trecatorilor.
Unchiul mi-a spus: "uita-te la el, este disperat sa traiasca! Nu faci tu pacat cind iti bati joc de viata si sanatateape care bunul Dumenzeu ti le-a dat?"ce sa fac, am intrebat, as face ORICE ca sa imi schimb viata! Citeste Biblia, mi-a spus el. ASa am facut. Zi de zi mintea mea devenea mai limpede de parca o mina nevazuta imi ridica ceata de pe ochi. probleme au mai fost si sint ..dar am solutia. Sa stii ca experienta de viata mi-a arata ca toate se intimpla cu un motiv. Acea persoana nu era pentru tine si Dumnezeu te-a pazit de alte necazuri. Curaj, incredere si Speranta, Raluca. Si miine este o zi! Apropie-te de Biserica, de credinta, mergi la o manastire!!! Citeste cuvintul lui Isus si vei fi salvata!
08.05.2008, 22:06Maria Maria
Raluca,
Imi pare rau ca suferi asa de tare, ca si mine de altfel!
Insa eu cred ca exista solutii, de exemplu aceasta revista prin intermediul careia ne putem regasi speranta, datorita oamenilor frumosi la suflet care o citesc si nu se multumesc doar sa constate si sa treaca mai departe!
Anca are dreptate, solidaritatea ne poate face mai puternice si mai increzatoare.
Sa auzim de acum incolo numai de povesti fericite!
07.07.2008, 12:54Negura Lidia
Eu personal le felicit pe femeile care au puterea sa traiasaca singure.e greu singur,dar decat sa faci compromisuri ptr cretinul de langa tine[nu vreau compatimire ptr ca eu fac compromisuri cu buna constiinta,asa ca...]......inca o data felicitari!
18.08.2008, 16:31Oana N
Sa incep prin a spune ca,inteleg perfect(din pacate) prin ce trec atat Maria Maria cat si Raluca.Sentimentul de singuratate e coplesitor,cu rasunatoare"ecouri"si la nivel fizic,instaurarea depresiei pare sa-si fi atins toate simptomele(insomnii,modificari ale greutatii corporale,eruptii cutanate,dureri de cap,teama puternica nemotivata,deznadejde,lipsa concentrarii,neancredere in propria persoana...dorinta netarmuita de renuntare la tot,toate),prin urmare,doar persoanele care trec/au trecut prin asa ceva STIU cat de dificil este sa"traiesti"cu o noua si deloc placuta persoana in TINE.Eu asta simt:neregasire.Nu stiu cum,nu am puterea(simtamintele acestea dureaza de aproape 2 ani)sa fiu EU.Consider ca sunt 2 tipuri de persoane singure:
1.cele care au fost mai singuratice dintotdeauna,iar acest sentiment nu le dauneaza f.mult(in sensul ca-si pot vedea de cele zilnice-activitati domestice,sociale,profesionale)impacandu-se/neresimtind siguratatea pana la extrema.
2.cele care "au ramas"singure iar sentimentul este scapat de sub control ,in sensul in care el influenteaza negativ toate aspectele vietii cotidiene. Aici situatia este delicata si zic asta pentru ca ma incadrez si eu..si din nefericire,observ ca "suntem"mai multe.(traiesc-ptr ca permit eu-aceeasi situatie cu tine Nn Nn.. orice pot trezi ,mai putin dragoste...)
Nu pot spune ca subscriu la mentalitatea romanului"sa moara si capra vecinului"dar, imi da..liniste si putere sa vreau sa fac ceva,cand "vad"ca nu sunt singura sfasiata de "ciuma singuratatii" .Nu pot zice decat ca,aproape in fiecare zi imi gasesc puterea si dorinta de viata...si-n aceeasi zi mi le pierd..cazand prada disperarii,ptr ca-mi lipseste MARTORUL vietii mele.Un partener.Un partener care sa imparta cina cu mine, dupa program,care sa ma sarute dimineta,inainte de program,care sa-si doreasca maxim sa iasa la "un fotbal cu baietii"..iar eu sa-mi fac intre timp programare la coafor...nerabdatoare,in schimb de-al intalni din nou,ACASA..seara,..dupa program.Pur si simplu,un martor al vietii mele...el,eu-martorul vietii lui.Daca de asta avem nevoie(testand celelalte "tratamente"impotriva singuratatii-miscare,iesiri cu prietenii-multumesc lui D-zeu-putini, dar sunt),celelalte aspecte ale vietii sunt .."neamplinitoare",dureroase,fara sare,frustrante.. pentru ca,la sfarsit de zi,..cand suntem tot singuri si n-avem cui povesti ce zi minunata sau stresanta am avut ... sentimentul reapare,ca si cum ar fi stat la panda toata ziua,in timp ce tu incercai sa-l"astupi".Eu stiu,sunt oameni care nu se bucura de multe in viata asta,dar atata timp cat ceea ce resimtim datorita singuratatii ne duce pana in pragul de-a renunta la viata,inseamna ca si problema noastra ,a celor siguri ,e de trecut pe lista de rezolvat ca"maladie mortala".
Multumita voua,si astazi am reusit sa zambesc.
Imi pare rau ca scriu pentru prima data unei publicatii,voua,despre durerea mea,slabiciunea mea..si, dupa atata timp n-am gasit leacul,macar de-a-o mai pondera,pentru a vi-l impartasi.
Succes noua!Cu siguranta e vorba de actiune,multa vointa...si D-zeu.
Cu respect,
Oana.
19.08.2008, 15:46Sebastian Mocanu
Noi ne plangem de lipsa iubirii. Ne plangem ca nu AVEM iubire. Este acelasi mod de a privi lucrurile cu cel care se plange ca nuARE bani, ca nu ARE o familie, ca nu ARE o situatie materiala remarcabile. Practic, este vorba de mentalitatea care se invarte in jurul verbului A AVEA.
Noi insa nu vedem ca deja AVEM iubire in noi insine. Suferinta noastra vine din faptul ca nu avem cui sa oferim aceasta iubire, cui sa daruim iubire.
Da, de fapt A IUBI inseamna A OFERI.
Da, solutia vindecarii oricarei inimi ii sta la indemana oricarei inimi. O inima se poate vindeca singura, permitand iubirii din ea sa iasa si sa se implineasca
Iubirea fizica este si ea ceva necesar, dar cand este oferita din inima este ceva minunat
Asadar, suflete ranite sau singure, oferiti iubire, chiar si fara sa va stie nimeni, si veti vedea ca iubirea se va intoarce la voi. Veti vedea ca iubirea stie sa vindece inima asa cum doar o iubire stie sa o faca
Succes !