Ne incredem in Dumnezeu
Iata prima lectie despre America: credinta in Dumnezeu. Ea incepe chiar de pe fata verde si nu totdeauna sincera a dolarului: IN GOD WE TRUST.
A doua lectie e celebrul zambet american. Indiferent cine e in fata ta, un maturator, un copil, un magnat sau o oglinda, tu trebuie sa zambesti. Esti trist - zambesti, esti disperat - zambesti, te bucuri - zambesti, nu mai ai un cent in buzunar - zambesti. Zambetul e una din cheile succesului. Si merita sa-l exersezi, chiar din clipa in care cobori pe binecuvantatul pamant al Americii. Tara cu aproape 300.000.000 de locuitori si tot atatea zambete!
Pana si cerul Americii zambeste. Dar, ar adauga Murphy, intr-una din legile lui, zambeste doar cui vrea el. Oricum, a zambit atator americani imigranti, atator sperante ce au pornit-o spre Lumea Noua, incat s-au nascut 50 de state, tot atatea stele cate flutura pe steagul american.
Poarta Americii
New York-ul - sau poarta Americii - e strajuit, evident, de o statuie care nu poate fi alta decat a libertatii. Are o greutate demna de suma idealurilor pe care le intrupeaza: 225 de tone. 168 de trepte pe care daca te incumeti sa le urci, te vor duce la capatul unui vis: libertatea. Un vis scump, cu un pret exorbitant uneori, pe care multi au fost impiedicati sa-l atinga sau nu au fost in stare sa-l plateasca.
Si, intr-adevar, nu exista oras in care sa te simti mai liber ca New York-ul. Orasul pe care cei ce traiesc in statele invecinate il numesc simplu City sau Marele Mar. Primul european care a pus piciorul in Manhattan se numeste Henry Hudson. In 1626, un grup de olandezi cumpara locul de la indieni, pentru numai 25 de dolari.
Strans tandru intre bratele a doua fluvii, Hudson si East River, Manhattanul te uimeste cu zgarie norii lui, cu superbele femei ce abia se vad in limuzinele cu trei usi, cu soarele strecurat pe strazile cu numere in loc de nume, cu tipetele negustorilor ambulanti, cu refrenul "Hot Dog", mai pe romaneste: "Luati un caine fierbinte", adica un fel de crenvurst cu mustar sau ketchup, prins intr-o rumena, seducatoare chifla.
In galeriile de caracatita ale metroului new-yorkez, in forfota nepasatoare a unei multimi pentru care timpul inseamna numai bani, mai zaresti cate o fata firava cantand la vioara un intreg concert de Mozart, iar in cutia cu plus visiniu abia se strang cativa centi. Contraste si iar contraste.
New York, New York, sau "daca vrei - poti!"
Istoria acestei fortarete a banului, dar si a spiritului american, se deruleaza nu doar in Manhattan, ci si in celelalte patru cartiere care il compun, respectiv: Queens, Brooklin, Richmond si Bronx.
Americanul are notiunea timpului, dar si a muncii din plin. Si mai are ceva in plus fata de europeni: sentimentul spatiului si al zilei ca un spatiu al tuturor posibilitatilor. "Daca vrei, poti!" sau "Gandeste pozitiv" sau "Ceea ce ai pierdut azi poti recastiga maine, chiar cu un profit!".
Dar cel mai mare profit al americanilor ramane mentalitatea lor: "Sa nu te dai niciodata batut"."O noapte de dinamita": urla reclamele New York- ului. Sau: "Cea mai fierbinte zi: ziua cand i-ai spus ei Da!".
Si ei, americanii, spun mereu da, nu numai la ofiterul starii civile, ci zi de zi, fiecarei oportunitati care se iveste, dar si muncii asidue si inventive.
Visul american
Un motto lansat de John D. Rockefeller a devenit al intregii Americi: "Cred in munca suprema a individului si in dreptul la viata, libertate si dobandirea fericirii".
Pasari, flori, capuccino
New York-ul nu este numai o mare metropola. Nici doar un furnicar de strazi perfect aliniate, ci si un paradis al pasarilor. Are peste o suta de parcuri si numeroase plaje. Aerul lui miroase a ocean, a departari mult visate, dar si a frunze uscate, rascolite de o briza sau de vanturi taioase, ce te fac sa te refugiezi intr-o cafenea plina de flori si pasari exotice sau umpluta cu acvarii si cu cosuri din care se revarsa banane, portocale, kiwi sau struguri si capsuni, sau afine pe care tremura cate un nor de frisca. Un modest capuccino poate insa tine loc de minunile de mai sus. Toate ziarele zilei le gasesti in orice cafenea si indiferent de pretul consumatiei.
5th Avenue, Maddison Avenue, Avenue of Americas sau luxul incredibil al marilor magazine cu scari rulante care te duc direct in cer. In paradisul bijuteriilor sau al rochiilor din cea mai fina matase si cea mai rafinata croiala. Magazine cu pereti tapetati cu oglinzi, dar si cu flori naturale - peretele cu narcise sau cel cu trandafiri, sau cel cu azalee, sau tavanul rulant imbracat in orhidee (daca e sambata) sau in garoafe (daca e marti).
Palmieri risipiti prin toate raioanele magazinului, incarcati de pasari exotice ce ciripesc, cantand uneori, cine stie, poate de prea multa singuratate. Si fiindca a venit vorba de singuratate, pot afirma cu mana pe inima ca n-am vazut oameni mai singuri ca in America.
O singuratate cu bani sau fara bani tot singuratate se numeste.
In decembrie, sunt nenumarate cereri de Mos Craciuni stradali. Ei aduna bani pentru cei mai saraci si mai singuri decat ei. Unul marturisea: "E singura data cand nu ma mai simt singur. Cand lumea si copiii imi zambesc cu adevarat. Cand ma simt om".
E povestea de zi si de noapte a celor care dorm pe strazi, in cate o cutie de carton, si in loc de perna - cimentul vreunui zgarie-nor, aproape de cate o gura de canal, din care razbate aerul cald, scos de puternicele ventilatoare de prin apartamentele de lux.
E povestea scarii rulante ce coboara in infern...
Cladirea e marele pariu al americanilor cu cerul. Dovada: sutele de zgarie-nori, dar mai ales regii lor: Empire State Building, ridicat in 1930, si cele doua cladiri gemene, denumite World Trade Center, adica centrul mondial al comertului, pe care nemernicia unor fanatici le-a transformat intr-un imens cimitir in care au fost ingropati oameni vii.
Dar pentru mine, cel mai inalt punct din cer ramane casa modesta din lemn sau "casa poetului", pierduta printre verticalele New York-ului. Casa celui mai mare poet american: Walt Whitman, cel care a spus, impreuna cu atatea inimi de americani: "Statele Unite ale Americii sunt in sine cel mai mare poem. Aici, in sfarsit, faptele oamenilor sunt pe masura imensitatii zilelor si noptilor. Aici se afla peisajele abrupte, oamenii barbosi, spatiile si asprimea si nonsalanta pe care sufletul le adora".
Dar ce-ar fi America fara Broadway?
O tara cu o minune mai putin! Si o inventie mai putin: cea a musicalului! Celebrul bulevard strabate zeci de kilometri de la Nord la Sud, intreg Manhattanul, etaland o armata de teatre mai mari sau mai mici, cluburi de noapte, sex-shop-uri, dar si biserici maiestuoase si magazine ce se tin lant, un lant al vietii si concurentei nemiloase.
Un magazin poate disparea si in cateva zile daca "nu merge", fiind inlocuit practic peste noapte cu un altul.
Dar sa ne intoarcem pe Broadway. Denumit si Calea Lactee, din cauza reclamelor permanente, dar si a stelelor ce s-au nascut pe scenele lui, Broadway-ul a lansat cele mai aplaudate piese, comedii si musicaluri din intreaga lume: "Lungul drum al zilei catre noapte", "Moartea unui comis voiajor", "Cui i-e frica de Virginia Woolf?"...
Este si patria jazzului, dar si a musicalurilor anilor patruzeci, cincizeci si saizeci, majoritatea fiind apoi ecranizate la Hollywood: Oklahoma, Carousel, West Side Story, Cats si multe altele.
Teatre de avangarda stau alaturi de cluburi de striptease si gradinite pentru copii sau de celebrul Lincoln Center, ce cuprinde Filarmonica new-yorkeza, Teatrul de stat si Scoala de muzica Juilliard precum si Baletul American. Vizavi se afla Opera Metropolitan, cu afise ce anunta nume precum Angela Gheorghiu sau Roberto Alagna. Un carusel al artelor, pe langa care nimeni nu poate trece nepasator.
Vii sa ascultam bufnitele imperechindu-se?
Intr-o seara, m-am trezit cu un telefon din partea unei colege de la universitatea unde am predat timp de aproape un an. O distinsa profesoara de logica de la catedra de filosofie ma invita sa ne alaturam unui grup de prieteni care urmau sa plece in aceeasi seara friguroasa de martie, in padurile din jurul orasului, pentru a asculta cantecul de imperechere al bufnitelor.
Sunt cat se poate de originali americanii! Dar si cat se poate de seriosi. Si de practici. La scoala secundara, de exemplu, orele de "atelier" cum le numim noi, se numesc la ei "life arts", artele vietii. In cadrul unor asemenea materii, copiii sunt invatati spiritul practic: cum sa-si coasa singuri o sacosa, cum sa-si lucreze un faras, cum sa repare un motor de masina sau o priza, cum sa gateasca o pizza sau o prajitura pe cinste sau cum sa chiverniseasca bugetul familiei sau cum si in ce sa investeasca pentru a avea un profit. Iar cei care au profitul cel mai mare capata nota maxima. De exemplu: o banca imprumuta fiecarui elev cate 3 dolari. Ei trebuie sa returneze acesti bani bancii, plus dobanda si sa aiba evident si un anume profit. Despre ce e vorba: fiecare elev, cu acesti trei dolari, cumpara materiale (margele, lipici, nasturi, scoici, carton, panza etc.) si din ele confectioneaza ceva: un cordon, o curea, o bratara, o brosa, cercei, un stegulet, un afis paietat etc. pe care le comercializeaza la targul scolii de vineri. Isi vand unul altuia produsele, incercand sa scoata un cat mai mare profit, care sa le asigure si o nota mare.
Cunosc valoarea banului de mici. Indiferent de nivelul de trai al familiei, copiii trebuie sa-si agoniseasca singuri banii de vacanta sau de buzunar. Spala vase prin bistrouri, vand in mici magazine, plimba caini, spala parbrize, vand inghetata la automate, ajuta la ridicarea unei case (uneori a propriilor parinti, care ii platesc pentru munca depusa in functie de numarul de ore si de calitatea muncii).
Nimic fara spirit practic si de initiativa. Nimic fara bani. O alta lectie a Americii. Si zau ca le prinde bine copiilor, dar si parintilor care-i invata de mici sa traiasca pe picioarele lor, si mai putin pe buzunarul celor mari.
Intr-o zi de iarna, cu multa zapada, o masina a oprit langa mine si o doamna carunta si zambitoare m-a invitat in masina ei odata cu intrebarea: "Mergeti la biserica?". Asta-i America: unul iti deschide usa, altul ti-o tranteste in nas. Dar intrebarea pe care e construita aceasta lume din fruntea lumii e una singura: "What can I do for you?", adica "Ce pot face pentru dumneavoastra?".
Foto: Photoland/Corbis
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
14.02.2009, 00:42Pop Cristina
Preastimata doamna Liliana Ursu cred ca a scris acest siropos articol inspirata dintr-un pliant publicitar romanesc, ca altfel nu-mi explic cum a ajuns Richmondul din Virgina tocmai pana in New York, si anume in locul lui Staten Island!!! Cred ca pentru astfel de articole ar putea fi cooptat vreunul dintre cei cca 400,000 de romani care chiar locuiesc in orasul cu pricina, si nu o tanti a carei sursa de inspiratie sunt carile postale cu zgaraie-nori. Este o surpriza destul de stranie in peisajul altfel foarte profesionist al revistei Dvs.
14.02.2009, 05:50Maria T
Frumos si idealist articol, dar ca persoana care locuieste in Statele Unite de ceva timp nu pot sa ma abtin sa nu comentez...
Ce ati spus in articol despre spiritul de munca si despre optimismul american este in mare parte adevarat dar cateva lucruri ar fi trebuit spuse pentru a face acest articol un pic mai realist.
1. New York City (NYC) nu reprezinta Statele Unite. Nu zic ca nu este un oras important dar daca crezi ca vizitand NYC iti faci o parere despre Statele Unite este o aberatie din punctul meu de vedere... Pentru ca Portland nu este NYC si San Francisco nu este NYC si padurile de sequoia gigant nu sunt NYC si nici New Orleans nu este NYC si nici South Dakota nu este NYC. De fapt sunt multe diferente intre toate aceste locuri. Toate sunt unice si impreuna definesc Statele Unite. Mai mult...
2... Oamenii sunt diferiti. Multi americani ii privesc pe new yorkezi ca pe niste snobi (desi am multi prieteni din statul New York si din NYC si nu sunt snobi). Desi atunci cand am venit credeam ca americanii de pe cele doua coaste (coasta de est si coasta de vest) sunt cei mai ce, parerea mea s-a dovedit gresita pentru ca poti intalni oameni din Missouri si se pot dovedi oameni de toata stima dar un singur lucru ramane... SUNT foarte diferiti de new yorkezi (intr-un sens bun insa... asta inseamna chiar daca nu se duc sa vada bufnite ha ha)!!!
3. Inca ceva despre oameni... Daca vrei sa ii cunosti pe americani incearca sa iti faci prieteni de multe categorii sociale... Adica nu incerca sa te invarti numai in cercuri "elevate" de persoane din mediul academic! Opreste-te si vorbeste cu oamenii care pun flori in mijlocul orasului... Chiar daca nu au terminat liceul si au o folozofie "simpla" de viata (asa cum ar spune unii), poti sa ramai surprins in sens pozitiv de unele lucruri cu adevarat intelepte pe care le spun! Plus ca mare parte din americani sunt politicosi daca ii saluti cu un zambet pe buze... lucru care multi romani nu il fac... si se mira de ce nu au multi prieteni americani! Plus americanilor le plac cuvinte precum "multumesc", "te rog" si "in regula" si e bine sa le folosesti cat mai des... Dar odata ce te inveti cu modul de exprimare poti sa legi prietenii foarte interesante cu multe persoane din medii diferite.
4. Se face o mare greseala in articol prin mentionarea multe oameni faimosi si prin enumerarea principiilor lor de viata! America din zilele noastre nu mai este America lui Lincoln si nici America lui Jack Kerouac! Este o America post septembrie 2001!!! Acesta este un lucru de o importanta capitala!!!
5. Ca orice alta tara si aceasta are si bune si rele... Chiar si etica muncii poate fi un rau cateodata! Chiar daca dai 100% din ceea ce poti 100 de zile la rand si vrei sa te odihnesti in a o suta una zi, atunci te trezesti ca trebuie sa dai 150% din ceea ce poti! Poate fi chiar extenuant! Dar ca orice alt lucru, te obisnuiesti si cu acesta pana la urma... Dar ca orice alta tara nu trebuie sa o idealizam... Trebuie sa percepem realitatea asa cum e, cu bune si cu rele.
14.02.2009, 17:08Ciupuliga Viorica
In general cind se vorbeste despre America,gindul iti zboara la: dolari,masini scumpe lux,viata buna etc.
Intradevar,America este tara tuturor posibilitatilor:Ai posibilitatea sa traiesti o viata implinita,sa nu-ti lipseasca nimic,educatia copiilor sa fie pe masura asteptarilor tale,casa masini bune,lucruri fine etc.etc.
Astea toate pot sa se implineasca prin corectitudine si munca!
Locuiesc in Chicago,o mare metropola,mult lux dar in acelasi timp si multa saracie.
Se vorbeste putin sau aproape deloc despre cartiere intregi unde domina saracia,mizeria,lume pestrita,magazine ieftine,murdare,cartiere intregi unde se intimpla multe si unde nu-ti doresti sa te lase masina in pana,nici chiar in miezul zilei!
Si toate astea se intimpla in America secolului XXI !!!
Dar este o vorba care spune..."omul sfinteste locul"!
Va doresc sa va simtit bine acolo unde ati ales sa locuiti !!!!
Numai bine de la Chicago!
Viorica Ciupuliga
(ciupuligavio@yahoo.com)
15.02.2009, 06:12Grecu Val
Aceasta este America care o vedem in scena, pentruca lumea este o scena, nu-i asa.... Adica scena unui teatru..... Nu teatru, circ.
Si cine este in spatele scenei/ arenei?.
15.02.2009, 13:13Matei Iordan Paun
Felicitari pentru acest minunat articol!!! intotdeauna creste inima in mine cand ma gandesc la acest taram al contrastelor si al idealurilor! va multumesc!
15.02.2009, 16:09Diaconu Jana
Frumos articol si foarte adevarat!
Irina (New York)
17.02.2009, 07:44Suta Mircea
Dragii mei,
Eu, sa-mi fie cu iertare, vad America (in care am lucrat cu contract in ultimii ani, de fapt locuiesc in Canada) o lume a banului. Dumnezeul acestor oameni este Dumnezeu pina la un punct. De acolo banul este mai presus. Sunt politicosi, te ajuta pt. ca astfel au fost educati. Insa pina la ban. Eu cred ca oameni buni exista pretutindeni. Totusi diferenta este motivul, ratiunea pt. care esti bun. Unii sunt buni pt. ca asa au fost obisnuiti, educati. Bunatatea lor este insa incapabila de sacrificiul de sine ! Este incapabila sa invinga moartea ! In schimb cei care cu adevarat cred in Dumnezeu (acestia sunt din rindurile crestinilor ortodocsi, din cite am vazut eu pina acum), acestia sunt buni pentru ca inteleg ca asa i-a creat Dumnezeu ! Si asta da putere bunatatii lor sa invinga moartea ! De fapt credinta in Dumnezeu ! Nu credinta in bani. Exista si astfel de americani. Cu ei se intimpla un fenomen ciudat: simt ca Ortodoxia este adevarata credinta de la Hristos si atunci se convertesc la Ortodoxie. Acestia cauta sincer pe Dumnezeu ! Eu am toata consideratia si respectul pentru acestia ! Si zic ca sunt un exemplu demn de urmat pentru orice om din lume !
DOAMNE AJUTA !
Mircea
18.02.2009, 17:11Dacul Lui Zamolxe
Un aricol minunat - felicitari !
Un articol cu si despre "piesele" jucate de americani, care, dupa opinia mea, sunt doar interpretii unui scenariu relizat si orchestrat de "psihologi", pe sablonul a ceea ce au fost dresati sa li se para rau/bun ... in esenta - ei fiind, umbre prefacute, frici, deziluzii si neampacari construite pe "modelul" publicitatii unor oameni "realizati".
Referitor la credinta : s-a vazut cat sunt de credinciosi, atunci cand "au aparat democratia" in Serbia, adica atunci cand au atacat Serbia, cu toate ca armamentul albanezilor provenea de la si prin evreii americai.
Tin minte ca in zilele de Sf.Paste din acel an, atunci cand sarbii i-au rugat sa inceteze bombardamentele aspra lor - in cele 3 zile ale sarbatorii, acesti "drept credinciosi" (ai dolarului) , chiar au intensificat bombardamentele - se poate verifica asta.
Referitor la zambete - e adevarat - asta am obs. si eu, dar privind spre inimile lor, am inteles ca cea mai mare parte a acelor zambete, este doar mimica faciala ... asa au fost dresati sa "dea bine" pt. imagine.
Se vede simplu, peste cate cadavre si-au construit imperiul ... se vede simplu, peste cate cadavre sunt in stare sa treaca pt. a mentine acea imagine a falsei puteri, credinta si fericire afisata.
Am o verisoara primara, care e director general "pe" U.S.A. la o firma gigant de telefonie, sotul ei, la fel, f. bine postat social ; ... am cunoscuti care au fost invitati pe cheltuiala G.Electric in America pt. contracte de milioane de $ ... si alte exemple, iar concluzia e clara - e simpla : sabloane, masti, umbre, frici, si neampacari generale. Sunt si altfel de oameni - oameni "vii "- necunoscuti si putini fata de marea "majoritate".
Neti - Neti, adica Asa si Asa ! ... ca peste tot...
19.02.2009, 22:36Maria Macovei
Desi sunt departe de fi o mestra a penelului, va povestesc doar cateva fragmente din viata din Noua Lume. Sunt aici de aproape 2 ani, si am venit la inceput din curozitate. Prin natura locului de munca trebuie sa calatoresc mult. Astfel am descoperit lumea de zi nce zi a Americii. Mirajul din afara este fabulos, mai ales ideea stupida de a rade non stop. Prin exersare si prin atenta observare a celor din jur,vei realiza cat de fals si de meschin devin acel zambet. Treptat, am descoperit spre stupoarea si indignarea mea, adevarata fata a celei pmai puternnice natii din lume. Procesul de adaptare s-a facut destul de greoi si inca ma mai zbat printre cei fara minte si care la tot pasul iti arata cat sunt de puternici si de superiori celorlati. Apoi, slujba de la catedrala din Iasi, de cele mai multe ori devenita neincapatoare, este unica. Nici o biserica din lume va avea aceeasi putere de rugaciune si acelasi spirit ca in tara aceea mica din care am plecat din disperare, spre o viata cel putin mai buna. Dezamagirea mi-a fost si mai mare cand am ralizat ca in oric e problema te-ai afla, tu esti singurul care te poate ajuta. Nimeni nu ridica nici macar o geana sa te ajute.
Apoi, sunt de o superficialitate de neimaginat. Apoi, daca vrei sa fii diferit, sa ai alte valori in afara de masina de marca si poseta de ultima moda, si mai ales de numarat barbatii din viata ta, eate imposibil. majorotatea te absoarbe cu o rapiditate de neimaginat. Si pe zii ce trece devii mai mult american si mai putin europeean. Uiti de bunul simti si pt bani calci in picioare prieteni, familie, iubiti. Iti pirzi sufletul printre indignari,dispret si mai ales ramai fara urma farama de bunatate pe care o mai aveai la plecare.
Pentru un pumn de banuti, uiti cine esti. Accepti sa te insulte, si nu poti replica nimic, singura lor replica realista este :"daca nu iti place, pleca de unde ai venit. Sunt atatia care vor sa iti ia locul". Si atunci, pleci capul si ramai mut. Accepti sa iti pierzi demnitatea si conditia de om respectabil si care ofera respect. Singurul care da ordine aici este "dolarul". cu cat stii sa inseli mai mult si sa nu fii prins, esti mai apreciat. Accepti sa te insulte si tu trebuie sa ranjesti, pt ca la fiecare pas dainuie asupra ta securea "plagerilor". Te trezesti chemat la birou sa dai nota explicativa aspra cauzei raspunsului la obiect si sec.
Indiferent de starea sufletului tau, ranjesti. Pentru ca acesti oameni si-au pierdut sufletul. Printre invidii, barfa, meschinarii si josnicii.
Adevarata fata a Americii se izeste ca unn ranjet din corpuri ale caror suflete s-au ridicat deja la cer. Tristetea si ipocrizia sunt la mare rang, si pentru mine, devin din ce in ce mai greu de suportat.
Prefer linistea diminetilor si bunatatea oamenilor de la Varatec, ce te primesc printre ei fara a te intreba nimic oricaror avantaje materiale din marea si deceptionanta America.
Ca si vizitator, orice tara e unsa cu miere, din interior, deceptia celor gasite fata de cele asteptate este mai mare.
Intotdeauna iarba vecinului este mai verde.