Santa Cruz, California, mai 2010
Departe, pe tarmul Pacificului, in statiunea Santa Cruz, particip cu emotie, alaturi de familie si prieteni, la ceremonia de pomenire a unui baiat inecat in urma cu cateva zile in valurile nemilosului ocean. Stuart Moore, in varsta de 12 ani, fusese un baietel cu totul special. Cand l-am intalnit pentru prima data, in 2002, la o conferinta din Sacramento, California, Stu avea doar 4 ani. Asemeni unui om mare, mi-a intins mana sa micuta si s-a recomandat hotarat. Ochii sai patrunzatori parca m-au hipnotizat. Chipul sau radia de o fericire superioara, aproape nepamanteana.
Ma simteam privilegiata pentru ca reusisem sa ajung la aceasta Conferinta Internationala pe tema "Copiilor indigo", la care participau mari specialisti in domeniul parapsihologiei. Dar dupa ce l-am cunoscut pe Stu, am fost convinsa ca sunt cu adevarat norocoasa. O astfel de intalnire te marcheaza. Stuart Moore se afla acolo in calitate de invitat, ca un exemplu de copil al viitorului. Stu era pentru toti cu adevarat fascinant. El facea sa functioneze toate jucariile cu baterie, fara baterii, stia cine era la telefon, inainte ca cineva sa raspunda, cine era la usa, inainte ca cineva sa o deschida. Dar visul lui cel mai mare, dupa cum singur mi-a marturisit, era sa refaca lumea, intr-una "lipsita de razboi, mizerie si saracie", la doar 4 ani...
Valurile aruncau inapoi catre mal barcutele, insa unele razbateau in larg. Asa cum razbatuse si Stu.
Volgograd, Rusia
Medveditkaia Griada, situat la 15 kilometri de orasul Jirnovsk, din regiunea Volgograd, este un lant de dealuri cu o inaltime de aproximativ 250 de metri, considerat una dintre principalele zone cu activitate paranormala din Rusia. Este un loc unde motoarele masinilor se opresc, iar ceasurile o iau razna. Acest teritoriu deluros aduna, poate, cele mai multe fenomene stranii din intreaga lume: fulgere imense, tuneluri subterane misterioase, aparitii de OZN-uri. Tot aici se spune ca s-a realizat prima calatorie in timp - experimentul LOVONDATR 7, condus de savantul Vadim Cernobrov.
Tocmai in aceasta regiune s-a nascut un baiat neobisnuit. Povestea lui a fost descoperita, intamplator, de catre o echipa de savanti rusi ai organizatiei "Kosmopoisk" (Studiul cosmosului), care analizau activitatea paranormala din zona.
In 2004, profesorul universitar Ghenadi Belimov, unul dintre savantii de la "Kosmopoisk", a relatat pentru ziarul Pravda strania intalnire a cercetatorilor rusi cu Boriska, baiatul neobisnuit.
Povestea "Micului print" de pe Volga
Profesorul Belimov a fost cel care a ramas alaturi de Boris, studiind indeaproape cazul. Dupa ce i-a cunoscut si parintii, convingerea ca baiatul spune adevarul s-a inradacinat si mai mult. Boris se nascuse in 1996, intr-o familie de medici. Inca din primele zile si-a uimit parintii cu "puterile" sale. La 15 zile de la nastere, putea sa-si tina singur capul si isi privea parintii in ochi, "performante" realizate de copiii obisnuiti abia la cateva luni. La 7 luni, vazand un cui batut in peretele de deasupra patutului sau, a rostit prima sa propozitie: "Vreau un cui". Cand a implinit un an, mama lui Boris a inceput sa-l invete literele, astfel ca la un an si jumatate Boris putea citi principalele titluri din ziare.
Inainte de a implini varsta de 3 ani, Boris a inceput sa vorbeasca despre Univers. "Putea sa numeasca toate planetele sistemului solar si chiar satelitii lor. Imi vorbea despre numele si numarul galaxiilor. Initial, m-am inspaimantat, crezand ca fiul meu nu este in toate mintile, dar m-am hotarat sa verific daca toate aceste lucruri exista cu adevarat. Am luat niste carti de astronomie si am descoperit uluita ca afirmatiile lui Boris erau exacte, ca baiatul meu stia atat de multe din acest domeniu", a spus Nadejda Kiprianovici, mama lui Boris.
Povestea adesea despre viata lui anterioara de pe planeta Marte, despre faptul ca planeta fusese locuita, dar, ca urmare a unei puternice catastrofe, si-a pierdut atmosfera si ca, in prezent, viata s-a mutat in orase subterane. "Populatia martiana inca traieste, dar sub pamant. Ei respira gaz carbonic. Traiesc pentru ca sunt fiinte ce detin calitati incredibile". Pe vremea aceea, dupa cum sustine el, Boris obisnuia sa faca zboruri spre Pamant destul de des, in scopuri comerciale sau chiar de cercetare. Acest lucru se petrecea in legendara epoca a civilizatiei lemuriene de pe Pamant. Astfel se pot explica, teoretic, si vastele lui cunostinte despre aceste timpuri mitice. Dovezi referitoare la posibila viata pe Marte putem gasi si pe site-ul oficial al NASA. In 2005, doi oameni de stiinta de la NASA, Carol Stoker si Larry Lemke, au facut declaratii ca detin dovezi concludente ca si astazi poate exista viata pe Marte, undeva ascunsa in pesteri. Inca de acum cativa ani, NASA a descoperit ca metanul face parte din structura atmosferei de pe Marte. Metanul este un gaz din grupa hidrocarburilor, fara culoare si fara miros, care arde in aer cu flacara albastruie si care se formeaza din materia organica in descompunere. Aceasta descoperire demonstreaza ca viata pe planeta Marte poate exista, dar probabil undeva la o mare adancime. De asemenea, s-a mai dovedit ca, in urma cu mii de ani, pe planeta Marte a existat apa, fapt sustinut de albiile secate care strabat planeta. Cartografierea cu ajutorul radarului prin satelit a polului nord al planetei Marte a dezvaluit varsta calotei de gheata, care s-a format cu 5 milioane de ani in urma. Duritatea rocilor aflate sub stratul de gheata indica faptul ca apa lichida si eventualele forme de viata, daca exista, se afla la o adancime mare, sub scoarta planetei.
Copiii indigo
Istorisirile lui Boris au atras atentia mai multor oameni de stiinta, astfel ca specialistii de la Institutul de Magnetism si Unde radio al Academiei Ruse de Stiinte au fotografiat aura baiatului, care s-a dovedit a fi neobisnuit de puternica. "Boris are spectrograma portocalie, ceea ce dovedeste ca are un intelect puternic", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko.
Si totusi, ce este cu acesti copii? Cum de se nasc de-o buna bucata de vreme, peste tot in lume, copii cu un intelect si un suflet pe care nu reusim sa le intelegem? Omenirea si planeta fac un salt evolutiv. Un salt pe care omenirea inca nu-l sesizeaza. Noua generatie, cea a "copiilor indigo", vine in intampinarea noastra, sa ne invete ca de acum incolo trebuie sa comunicam mai ales la nivelul sufletului, mai putin al ratiunii.
Un asemenea copil se poate naste in orice familie. Astfel ca este bine sa cunoastem cele mai "obisnuite" trasaturi ale "copiilor indigo". Ei se nasc cu sentimentul ca sunt de vita nobila si, de obicei, se si comporta ca atare. Au sentimentul ca "merita sa fie aici" si sunt surprinsi ca ceilalti oameni nu gandesc la fel. Pretuirea de sine nu reprezinta o problema pentru ei. Adesea le spun parintilor "cine sunt". Au probleme in a accepta autoritatea absoluta, acea autoritate care nu da explicatii si nu ofera posibilitatea de a alege. Se simt frustrati cand sunt incadrati in sisteme bazate pe "ritualuri" si care nu necesita gandire creativa. Vad modalitati mai bune de a face ceva si nu se subordoneaza nici unui sistem monoton. Par antisociali, daca nu exista in jurul lor si alte persoane cu acelasi gen de constiinta. Uneori, se interiorizeaza pana la refuz, considerand ca nici un om nu le poate cuprinde intelesul vorbelor.
Familia si profesorii trebuie sa-i inteleaga, sa le accepte superioritatea si faptul ca nu accepta sa fie educati conform stereotipului: "asa am crescut si noi".
Unii oameni ii numesc "Copiii Razei Albastre", "Seminte de Stea" sau "Copiii Indigo", dar i-am putea numi "Copiii Mileniului". In miezul marilor provocari pe care civilizatia umana a mileniului III le intampina - de la razboaiele ideologice la poluare, incalzire globala si saracie - un miracol pare sa inmugureasca. Se pare ca printre noi exista un numar in crestere de copii cu abilitati intuitive, intelectuale si fizice remarcabile - clarvedere, telechinezie, clar-auditie, IQ genial, simturi extrem de ascutite si o forta fizica neobisnuita. Ei povestesc, la varste fragede, amintiri din vieti trecute, isi amintesc perioada din pantecul mamei, sau, mai surprinzator, uneori perioada de dinainte de conceptie. In mod frecvent, ei povestesc despre interactiunile lor cu "extraterestrii".
Asemenea copii exceptionali trebuie detectati din timp si educati intr-un mod cu totul special, pentru ca societatea sa se poata bucura de inteligenta lor. Astfel, inca din anii '50, in statele occidentale, mai intai in Anglia, s-a fondat societatea MENSA, o organizatie care identifica si totodata pune in legatura oameni cu un coeficient foarte inalt de inteligenta.
Copiii minune
Periodic, mai multe organizatii internationale realizeaza topuri ale celor mai inteligenti si talentati copii. Conform unei statistici aparute in 2009, in acest top figureaza si o micuta reprezentanta a Romaniei: Cleopatra Stratan. Ea ocupa locul 4.
Pe primul loc se afla coreeanul Kim Ung Yong, nascut in 1962. La varsta de 4 ani, a intrat la Universitate, iar la 15 ani avea deja doctoratul. Astazi este in Cartea Recordurilor, ca fiind cel mai inteligent om din lume, cu un IQ de aproximativ 210 puncte.
Pe locul doi este Gregory Smith, nascut in 1990. El calatoreste in intreaga lume si promoveaza pacea si buna intelegere intre tineri, astfel ca a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru Pace.
Pe locul trei il gasim pe Akrit Jaswal, nascut in India. Are un IQ de 146 de puncte si este considerat cel mai inteligent om din India, tara cu o populatie de peste un miliard de locuitori.
Aelita Andre, care la varsta de 2 ani a avut primul vernisaj intr-o faimoasa galerie de arta din Australia, este pe locul 5.
Este imperativ pentru adulti, in calitate de parinti sau educatori, sa-i ajute pe acesti copii talentati sa treaca in stadiul de maturitate, fara sa-si piarda exceptionalele lor calitati. Din pacate, in Romania, atat mediul sau atmosfera din familie, cat si cele de la scoala si chiar din societate, nu numai ca nu incurajeaza dezvoltarea acestor aptitudini deosebite, dar chiar le inabusa. Saracia, anxietatea, presiunile care se fac asupra copiilor sa creasca prea curand, precum si "traditiile" rigide, bazate pe discriminare si teama, subjuga definitiv calitatile lor de genii in dezvoltare. Scoala ar trebui sa le ofere un climat intelectual si social stimulativ, de aici si necesitatea obligatorie ca acesti copii sa aiba o educatie cu totul aparte. "Tot ceea ce este valoros intr-o societate umana depinde de oportunitatea acordata individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios si plin de inspiratie este creat de individul ce poate lucra in largul sau." (Albert Einstein)
Conform statisticilor de la MENSA, numai 2% din populatia globului are un IQ de peste 150 de puncte. Acesti copii speciali sunt fiinte de lumina, pentru ca raspandesc prin munca lor inspiratie, credinta in efortul lor creator, dorinta de a face bine in lume si iubire.
"Micul print" de pe planeta Marte, Boris Kiprianovici, despre care am vorbit la inceputul incursiunii noastre in lumea copiilor minune, este considerat un mic profet. Mai toti "copiii indigo" propovaduiesc binele si pacea in lume, ne vorbesc despre sfarsitul acestei lumi si un nou inceput, despre faptul ca ei stiu ca sunt aici pentru a schimba in bine cursul vietii pe Pamant. Intrebat de catre ziaristi de ce crede el ca oamenii se imbolnavesc, Boris ne raspunde: "Boala apare din incapacitatea oamenilor de a trai corect si de a fi fericiti... Trebuie sa-ti astepti jumatatea cosmica. Nimeni nu ar trebui sa se amestece in destinele altora. Oamenii nu ar trebui sa sufere din cauza greselilor din trecut, ci sa astepte ceea ce le-a fost predestinat. Sa incerce sa atinga inaltimile, sa-si cucereasca visurile. Oamenii trebuie sa fie mai inimosi. In caz ca cineva te loveste, imbratiseaza-ti dusmanul, cere-i iertare si ingenuncheaza in fata lui. In caz ca cineva te uraste, iubeste-l cu toata iubirea si devotiunea ta. Acestea sunt regulile iubirii si umilintei. Stiti de ce au murit lemurienii? Si eu sunt partial vinovat pentru asta. Ei nu mai doreau sa se dezvolte spiritual. Ei au calcat gresit pe calea predestinata, distrugand astfel integritatea globala a planetei. Calea Magica duce catre o fundatura. Iubirea este adevarata magie!".
Profet sau nu, acestea sunt cuvintele unui baiat de 7 ani. Fie ca s-au nascut pe Terra, pe Marte sau in civilizatii demult apuse, acesti copii, cu aspiratii mereu mai inalte, participa la o lucrare interioara, neintrerupta, de a se dezvolta si de a ridica intreaga societate, poate catre un alt nivel. Celebrul filosof francez Blaise Pascal spunea: "Tacerea acestor spatii infinite ma infioara". Se pare ca in prezent, din nemarginitul Univers razbat catre noi niste voci inca timide, soapte care ne avertizeaza si pe care deocamdata omenirea, in zvarcolirea ei, le ignora. Le vom auzi vreodata?
01.07.2010, 07:39Maria T
... incat nu ne dam seama de ceea ce se intampla in jurul nostru. Singuratatea naste fiinte incapabile de o gandire critica si dornice sa creada orice atunci cand ai in fata un "miracol". Consideram acesti copii mici miracole, care trebuie educate special, dar copii "obisnuiti" nu sunt decat niste copii "obisnuiti" care pot sa termine scoala sau nu. Cand, oare cand, o sa mai incetam punem "excelenta" pe un piedestal? De ce anume ne e frica? Ne e frica ca anul 2012 nu o sa fie usa catre taramul mult visat cand toate rasele se tin de mana in armonie generala si nu mai sunt boli si razboaie? Acest an pasamite o sa ridice omenirea dezamagita si lasata fara nici un fel de speranta pe o treapta evolutiva noua?
De ce anume ne e frica? Ne e frica ca nu o sa existe nici un refugiu pentru noi? Ne jucam ultima mana la carti iar cartile sunt foarte proaste. Moment in care speram ca un miracol, o mana buna o sa vina si o sa ne ridice de par si sa ne ofere o lume beatifica... Un fel de paradis pe pamant!
Am acordat acestui articol 1 stea si o sa explic de ce:
1. Acesti copii stiu dinante cine suna la telefon, dar nu pot sa aiba nici macar o viziune cu privire la propria lor moarte (si se ineaca in ocean). Deci, implicit in acest articol este un argument care nu este explicat indeajuns... Acesti copii sunt special trimisi de Dumnezeu care le eclipseza "viata" si ii ia la El atunci cand misiunea lor s-a incheiat. Deoarece nu intelegem proiectille astrala, clarviziunea, telepatia si asa mai departe "presupunem" ca ele sunt bune si ca oamenii care au aceste daruri sunt nemaipomeniti! Aceasta premiza este speculativa si rezulta din nevoia de a fi salvat... Ce conteaza ca nu putem sa studiem stiintific ceva? Mergem inainte si ne lasam si intuitia la usa, intuitie care ne poate spune ca ceva nu e cum trebuie...
2. Nimeni nu este mai deosebit decat ceilalti!! Toti venim de la Dumnezeu!
3. Articolul este incredibil de subiectiv. Acesti copii nu sunt singurii care au o abilitati "psihice macro", adica abilitati de a percepe extrasenzorial sisteme de creatie si nu indivizi. Alti oameni percep lucruri despre anumite situatii din jurul lor... acesti copii nu sunt asa si din aceasta cauza se izoleaza. Ei nu se pot conecta cu lumea din jurul lor desi vin cu un mesaj de pace. Asa ajungem la argumentul ascuns numarul doi: Oamenii sunt buni dar pot fi corupti prin lucruri rele. Acest argument este filozofic si deschis la interpretari (este una dintre intrebarile de baza ale filozofiei si desi multe carti s-au scris pe acest subiect, nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare). Cine stie, poate acest univers este "corupt". Experientele rele ne fac sa intelegem unele lucruri mai bine si ne ajuta sa ajungem la unele lucruri bune. Nu cred ca a trai intr-o utopie bazata pe ideea ca suntem fiinte bune este alternativa. Si apoi ce se intampla daca ceea ce vine dupa 2012 este catastrofal? Ce se va intampla, sa ne fereasca Dumnezeu! Lasati fara ultima speranta, multi oameni se vor transforma in criminali sau, poate, si mai rau de asa... Acesti copii nu sunt singurii care pot sa "afle" lucruri despre univers si despre locuitorii lui. De ce trebuie sa cadem pe spate? De ce nu sunt mediatizate si alte opinii? Un posibil raspuns: Pentru ca acesti copii reprezinta "varianta oficiala" a ceea ce trebuie spus. Oamenii singuri si deceptionati ai acestei planete nu trebuie sa afle si variantele "triste".
4. In ultimul rand, cazul acestor copii poate fi unul de posedare. De ce trebuie sa excludem varianta ca acesti copii actioneaza ca niste medii de transmite sau canalizare a gandurilor altor fiinte? Si de ce trebuie sa credem ca ceea ce spun acele fiinte este raiul pe pamant? Exista o cauza a disparitiei unor continente dar de aici si pana la speculatii de genul "acel continent era populat de fiinte superioare" arata gradului mare de disperare la care am ajuns. Suntem in stare sa ne agatam de orice speranta de evolutie spirituala fie ea cat de mica.
In concluzie, recomand cititorilor sa incerce sa se uite in propriul suflet si sa lase romantele ieftine acolo unde isi au locul, in cartile pentru copii. Sa lasam preconceptiile de genul "persoanele cu un IQ ridicat sunt minunate" si sa ne imbratisam proprii copii si sa incercam sa ii educam cum putem mai bine.
Sa incetam sa alergam dupa cai verzi pe pereti. Si sa lasam lucrurile pe care nu le intelegem la o parte. Ori riscam sa fim o furnica care se crede un elefant si atunci cand suntem cu adevarat calcalti de un elefant sa credem ca ne-am sinucis. Iluziile nasc monstri intr-adevar si ne duc departe de noi insine.
Maria
Washington DC
02.07.2010, 18:21Angi B
Ei ai o privire speciala, cu niste ochi mari si o atentie incredibila. Nu le scapa nimic si simt parca tot ce se-ntimpla fara sa-ti dai seama.
Asa cum spune si articolul, acesti copii se pot naste in orice familie...si eu am crezut ca e gluma cind mama mea vazind ca fetita mea, bebe de 2 luni 1/2, la vederea unui tablou, mai bine zis o schita in creion destul de reusit, care reprezenta un LEU, ea exclama de parca nu stiu ce ar fi vazut.
De cite ori ne plimbam cu ea in brate prin casa si treceam pe linga aces mic tablou, ea exclama intr-un mod anume, chiar i-am mutat locul la acel tablou sa vad daca uita, si nu...n-a uitat, de cite ori treceam pe linga el, il privea atent si avea acel sunet de excalmare, bucurie.
Apoi la 4 luni, avind nu stiu ce nemultumire, pe cind o tineam in brate ma-mpingea cu o forta incredibila, de adult, abia puteam sa ma tin in picioare, iar mama din nou imi spune,....ti-am spus ca tetita nostra e un extraterestru, nu exista asa putere nici la un copil de citiva ani.
Eu sunt bucuroasa si-i multumesc lui D-zeu ca am nascut-o sanatoasa, pt ca am avut o sarcina f dificila, cu contractii din cauza stresului de la cam 6 luni. Aveam insomnii luni de zile si ultimele 2 luni era asa de agitata incit am zis ca vrea sa iasa afara mai devreme. Mica mea fotbalista din burtica, e o fetita cu calitati speciale, am sa va enumar numai citeva dintre ele si veti judeca singuri: pe la 15 luni imi lua din plase cind reveneam de la piata si ma ajuta sa le pun in frigider, chiar varza, pepene, plasa cu ere, tot ce e f greu. Tot atunci jucindu-se cu orga cu muzica si lumini care avea multe butoane pe partea superioara, a gasit ea cum sa schimbe melodiile si variatile de lumini, dar cum credeti, se tinea cu o mina de patutul ei, apoi serpuind talpa piciorului pe acea orga de lumini apasa butoanele, apoi aplauda.
La 14 luni incepuse sa faca singura pazzeluri, si curata cu buretele prin casa minute in sir, facea curatenie, f atent, si nu scapa nici un coltisor,..la 15, facea peruete serie de 8-14 si mai mult fara sa se dezechilibreze nici un pic, mai incetinea ritmul o secunda, dar nu atingea nimic, sa se prijine...am uitat sa spun ca primul cintat a fost la cam 8 luni,dar cu la la la, imita cintecul pe care eu il cintam sa adorma, cu o melodicitate erfecta, miscarea limbii era cu la la la...
Tot la 7-8 luni pe cind o tinea pe soacra de dupa git, a trins-o atit de tare incit a fost nevoie sa i-a iau din brate pt ca nu reusea sa-i desprinda minuta din git, se sufcase. Fetita cu o forta nemasurata nu stiu ce nemultumire a avut ca a reactionat asa, la care socra a ciupit-o cu unghiile-i f mari, zicind:"na, uite, tie iti place". Am fost asa de revoltata de gestul ei si i-am spus cum poate sa ciupa un bebe de nici 8 luni, dar ea imi zice pai ai vaut era sa a ma omoare...
Fetita mea are inclinatii artistice, de la 1ani si 10 luni, imbina f frumos culorile, stia ce-i place si ce nu, cinta, dnsa, pe o coregrafie proprie, si este adevarat ca trebuie mereu s-onvat eva, eu nu am pauza, sau cine sta cu ea, mintea lor trebuie mereu bombardata cu ceva nou, cu informatie.
Daca aveti un asa copil si sigur mai exista, aveti f mare rabdare cu ei sunt un dar unic in vita voastra.
Ultima data, acum citeva luni, cind nu avea inca 3 ani, pe cind mi-a vazut lacrimi curgindu-mi pe obraz, mi-a luat fata in maini, si cu ochii mari mirati, si un ic incruntata, alasa caputul pe-o parte si mi-a zis ca un adult mami, nu mai plinge....de ce?...-am spus ca ma doare capul si apoi i-am zimbit cum fac de obicei, pt ca daca ma vede trista isi face ginduri.
Este f generoasa, ar da tot ce are la toti si vrea ca toata umea sa fie frumoasa, buna, cum le vede ea la 2-3 ani. Stie alfabetul la nici 2 ani, in engleza, si multe alte cintece si jocuri.
Aveti grija de copiii vostri, nu conteaza cite jucarii au, conteaza sa petreceti cit ai lut timp impreuna, sa va simta conectati la nevoie lor, si sa le zimbiti chiar si cid aveti cei mai negri nori din viata desupra vostra, fiti siguri ca cu dragostea ce va leaga si cu credinta in D-zeu, veti erge ai departe, spre ce e mai bun.
05.07.2010, 23:52Angi B
Am citit destul de intortochiatele rinduri.
Poate pt dvs nu are sens,...eu sincer cred ca articolul este unul f educativ, adevarat, bazat pe exemple concludente si mesajul este.....AVETI GRIJA DE ACESTI COPII, EI SUNT SPERANTA ACESTEI LUMI IN CARE TRAIM, EI SUNT DARUITI DE D-ZEU PT A FACE BINE SI TREBUIE INTELESI SI CRESCUTI CA ATARE.
Regret tonul destul de pesimist pe care-l da enorma scriere despre acest bine-documentat articol,si plin de speranta, iubire, cum reiese.
Credinta in D-zeu si iubirea dintre noi e viitorul, salvarea, nu puteti nega asta stima doamna,iar acesti copii, nu fac decit sa ne reaminteasca odata-n plus daca tot uitam care este rolul nostru:sa fim mai buni, mai toleranti, generosi si sa privim cu iubire si pe dusmanii nostrii...parca asa reiese din articol, si din toate tezele Crestinatatii.
D-zeu este LUMINA, D-zeu este IUBIREA.
Noi suntem trecatori, dar sufletul este nemuritor, este energie care se duce acolo sus, unde e mai multa nevoie, daca asa vrea Cel de sus.
Numai bine domnei.
Angy, CANADA
19.08.2010, 17:33Simona Simona
Vrem - nu vrem, o ierarhizare tot exista. Nu traim pe o campie, ci situati pe treptele unei scari. Unii pe o treapta, altii pe alta. Dumnezeu ne aseaza acolo, mai urcam si noi cate un pic. Sau mai coborim...
Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ne iubeste pe toti, de pe toate treptele. Dar la fel nu suntem - slava cerului! Suntem binecuvantati cu diferentierea care face totul atat de interesant si plin de invataminte.
Cineva va fi deci intotdeauna pe treptele foarte inalte. Inteleptii planetei nu mai au plete si barbi carunte, ci blugi si tricouri din bumbac. N-ar trebui sa ne fie chiar asa de greu sa acceptam asta. Si nici nu ar trebui sa-i comparam pe acei copii cu ai nostri, comparatie care sa nasca apoi in suflete discordii. Nu sunt usor de crescut. Sunt incercari pentru familiile lor. E mai mult si mai greu decat un mic Mozart.
Si atunci, draga doamna Maria, sa ne gandim cu intelegere ca un copil care stie cine e la telefon inainte de a raspunde nu-si poate prevedea propria moarte pentru ca Dumnezeu s-a indurat sa-l apere de aceasta ultima cunoastere. Sau am putea sa ne gandim ca totusi si-a vazut moartea, dar i-a inteles si rostul in cadrul unui ciclu pe care crestinii il stiu bine... dar ar fi prea mult pentru mine - una!
E adevarat ca o lume idilica, lipsita de rau, ar fi ca o scoala fara profesor. Dar nu asa ceva promit specialistii ca ne vor aduce copiii indigo. Doar ca, in loc sa tot repetam la nesfarsit clasele I - IV, ne vor medita in particular ca sa dam admitere la facultate.
Una peste alta, renuntand la metafore si pilde, judecand numai din punctul de vedere al unei mame de copil neindigo care sunt, zic asa: sa ne gandim ca fiecare copil a venit pana la urma cu o misiune a lui pe lume. Al meu o are pe a lui, sa-i ajute Dumnezeu sa si-o duca pana la capat! Copiii indigo ai altora o au pe a lor, sa-i ajute Dumnezeu si pe ei, ca au mare-mare nevoie! Nu trebuie sa cedam celui dintai imbold de a-i renega, doar pentru ca sunt mai destepti decat ai nostri...