Poveşti huţule - Testamentul nescris al moşului Oleaca
Mai învârt mămăliga de câteva ori până îi simt mirosul uşor ars, apoi cu forţa unei huţule crescute de mică cu brânză şi lapte proaspăt, o răstorn pe cruh. Sunt roşie în obraji, mai roşioară decât de obicei, de la aburii care mă încălzesc. E o senzaţie de bine, cald, de siguranţă, moştenită de la străbunii mei, pentru care mămăliga era pâinea cea de toate zilele, fără de care nu s-ar fi descurcat în asprimea munţilor noştri.
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Acasa"
Afisare: 641 - 650 din 650 articole
-
Acasa
Numarul 382 -
Acasa
Numarul 380 -
Maramuresul de dincolo de Gutai
Numarul 372 -
Acasa
Numarul 371 -
Mesaje Prin Internet
Numarul 367 -
"Formula As" in judetul Neamt
Numarul 366 -
Ultimul palarier din Salistea Sibiului
Numarul 362 -
Acasa
Numarul 360 -
Acasa
Numarul 354 -
Acasa
Numarul 341
Recomandari
