De necrezut: în urma campaniei Societății Ornitologice Române (SOR) și a Coaliției Natura 2000, preluată și de revista noastră ("Oprește barbaria. Salvează Ciocârlia”), Camera Deputaților a supus la vot a doua oară legea vânătorii, cu acceptarea majorității amendamentelor inițiate de societatea civilă. De la o lege criminală, cu dedicații și privilegii pentru vânătorii străini de păsări rare și cântătoare, cum era varianta din 25 februarie a.c., s-a ajuns, zilele trecute, la o formă mult mai civilizată și mai umană. Purtătorul de cuvânt al Societății Ornitologice Române, Ovidiu Bufnilă, ne oferă detaliile a ceea ce, împreună cu colegii săi, consideră un mare succes al societății civile în fața autorităților.
"Un adevărat măcel cinegetic"
- Vă rog să comentați succesul recent din Parlament, unde s-a modificat legea vânătorii. Cât este de important?
- Ne-a surprins și pe noi, în cel mai plăcut mod, ceea ce s-a întâmplat cu legea vânătorii. Nu ne așteptam! În septembrie 2014, legea era anunțată cu prelungirea perioadelor de vânătoare, în cazul a cinci specii de păsări. Atunci am luat atitudine, dar nu ne-a ascultat nimeni. În schimb, la sfârșitul iernii, după votul deputaților, ne-am trezit că legea prelungea perioada de vânătoare pentru 18 specii de păsări, nu pentru cinci, și că avea prevederi dintre cele mai periculoase, cum ar fi vânătoarea pe terenuri private, fără acordul proprietarilor. Aceste prevederi, puse una lângă alta, indicau foarte clar că legea are un destinatar precis, dar acesta nu este nici vânătorul român, nici fauna cinegetică. Era clar că legea e făcută pentru a încuraja o nouă formă de turism: turismul cinegetic cu străini. Iar cele mai căutate păsări sunt ciocârliile și gâștele. Se ajunsese la situații incredibile, acordându-se o cotă de "recoltă"de 25.000 de gâște de semănătură, în condițiile în care în România mai există circa 100 (una sută) de exemplare! Dar și ciocârlia, și gâsca de semănătură, erau folosite ca specii umbrelă. La adăpostul lor, se vânau alte specii. Iarna trecută, în județul Ialomița, coordonatorul sucursalei SOR a fost chemat de Poliție să identifice dacă speciile vânate de câțiva italieni erau ciocârlii. Din păcate, era vorba și despre pițigoi mari, pițigoi albaștri, sticleți, scatii și alte specii de păsări cântătoare. Un adevărat măcel cinegetic.
- Deputații români au putut vota o astfel de monstruozitate?! Mulți dintre ei au crescut pe câmpurile cu ciocârlii...
- În februarie, 303 deputați au votat pentru, și numai 11 împotrivă. Pentru SOR era clar că legea trebuie combătută, mai ales că a trecut incredibil de repede de Camera Deputaților, unde nu s-a discutat de prevederile legii, ci a fost mai degrabă o pledoarie pentru vânătoare. Legea a ajuns la președintele Johannis pentru promulgare, iar SOR și Coalița Natura 2000 i-au scris președintelui și i-au arătat motivele pentru care legea nu trebuie promulgată. Klaus Johannis a retrimis legea în Parlament, cu anumite obiecții preluate din luarea noastră de poziție. Ce a urmat se știe deja: a pornit campania "Oprește barbaria. Salvează Ciocârlia”, iar presiunea societății civile a fost imensă. Între timp, în Comisiile de Mediu și de Agricultură din Cameră s-au făcut modificările. Pentru ciocârlie, din păcate, specia aleasă de noi ca specie scut, Parlamentul nu a putut face nimic, deoarece s-a motivat că nu era prevăzută în modificările cerute de Președinția României. În schimb, gâsca de semănătură a ieșit de pe lista de păsări care se vânează. Perioadele de vânătoare s-au redus la nouă specii, iar la celelalte va fi același termen de pornire și încetare a perioadei de vânătoare, tocmai pentru a nu mai exista o specie umbrelă sub care să se ascundă alte interese. Ministerul Mediului a redus cota de "recoltă"la ciocârlie atât anuală, cât și zilnică. Un vânător avea voie să doboare 100 de ciocârlii pe zi, acum sunt permise doar 50. SOR a reușit, în 2006, să scoată ciocârlia de pe lista de păsări care se vânează, dar lobby-ul vânătorilor italieni a fost mai puternic și, după doar un an, ciocârlia era din nou pe listă. Trebuie spus că vânătorii români nu doboară păsări cântătoare, acestea sunt specii preferate de cei din țările mediteraneene. De altfel, ciocârlia se mai vânează doar în cinci state din Uniunea Europeană, și toate sunt din această zonă.
- 50 de ciocârlii pe zi, spuneți... Cine va verifica această cifră, ținând cont de ușurința cu care sunt corupți funcționarii statului?
- Verificarea aceasta se realizează de către paznicii de vânătoare; trebuie să fim sinceri și să spunem că nu toți sunt corupți. Există cazuri în care paznici români și-au riscat viața pentru a salva urși din lațurile braconierilor. Nu trebuie să punem corectitudinea tuturor sub semnul întrebării, ci să îi ajutăm să își facă meseria. Poliția Română a reușit să prindă de multe ori braconieri sau participanți la vânători ilegale. O întețire a controalelor în perioada de vânătoare ar rezolva multe probleme.
- De când a devenit România un abator de păsări pentru străini?
- Permisiunea vânătorii, acodată străinilor, este o măsură extrem de periculoasă. Până acum, în România, cetățenii străini puteau vâna, dar numai pe bază de invitație a administratorului unui fond cinegetic. De acum, străinii pot organiza vânători, iar experiența ne spune că acestea au tendința să devină adevărate băi de sânge. Pe lângă deschiderea pieței către vânătorii străini, care pot vâna doar în baza permisului de vânătoare, se introduc și facilități pentru transportul vânatului în afara țării. Aceste măsuri vor conduce la un adevărat măcel în rândul păsărilor cântătoare...
Păsări pe "lista roșie"
- În Europa există o "Listă Roșie" a păsărilor, așa cum există și liste roșii cu plantele aflate pe cale de dispariție. Și totuși, în pofida succeselor de conservare, una din cinci specii de păsări este amenințată cu dispariția...
- BirdLife International, organizație la care SOR este partener, a publicat, pe 3 iunie, noua Listă Roșie a Păsărilor. Se vede clar că acolo unde s-a investit în conservare, speciile vizate au avut reveniri spectaculoase. Este chiar și cazul pelicanului creț, la a cărui supraviețuire am contribuit și noi. Din păcate, pe lângă amenințările cinegetice, se văd și efectele negative ale schimbărilor climatice, dar mai ales ale agriculturii intensive. Distrugerea pajiștilor, transformarea lor în terenuri agricole duc la pierderi mari pentru biodiversitate, începând cu fluturii, care au dispărut în proporție de 60%, și până la păsări. Ruperea verigilor din lanțul trofic are efecte dezastruoase pe termen lung, iar unele din ele deja se văd. Una din victime este nagâțul. Această specie era numită de munteni și moldoveni, în Evul Mediu, "pasărea tătarului”, deoarece îi avertiza de invazii. Speriate de caii tătarilor, păsările zburau din lanuri cu larmă mare, alarmând oamenii. Pasărea aceasta era considerată comună, dar acum a ajuns să figureze, și ea, în Lista Roșie, ca urmare a agriculturii intensive care îi distruge habitatul și îi otrăvește sursele de hrană.
"România a pierdut toate cele patru specii de vultur”
- Ce este SOR și ce proiecte deosebite a finalizat până acum?
- Societatea Ornitologică Română este "vocea"păsărilor în fața societății și a autorităților publice. Este primul ONG de mediu care a luat ființă în România după Revoluția din 1989. Este creată de o mână de iubitori ai naturii, ai păsărilor, iar scopul ei principal este studiul și protecția speciilor de păsări sălbatice, precum și ale habitatelor lor. Treptat, am crescut și am ajuns de la proiecte locale, la cele regionale, naționale și europene. Munca noastră în conservare a fost deja apreciată cu două premii de la Comisia Europeană - unul pentru proiectul LIFE, dedicat celei mai mari păsări din România (pelicanul creț), și cel de-al doilea a venit chiar anul acesta, pentru munca din proiectul dedicat acvilei țipătoare mici. Pentru pelicanul creț am construit platforme artificiale de cuibărit. Tot cuiburi artificiale am amenajat și pentru cea mai rară specie de șoim de la noi - șoimul dunărean. Am izolat stâlpi de medie tensiune, pentru a nu mai exista victime ale electrocutării în rândul păsărilor de pradă, am lucrat pentru acvila țipătoare mică, specie pe care am montat transmițătoare satelitare. Nu în ultimul rând, am lucrat pentru protejarea celei mai periclitate specii de gâscă sălbatică din lume - gâsca cu gât roșu.
- Ce păsări a pierdut România în ultimele decenii?
- Am pierdut toate cele patru specii de vultur, acum mai avem doar câte un exemplar rătăcit din Bulgaria sau, așa cum s-a întâmplat recent la Dunavăț, din Israel. Am pierdut dropia, iar motivele au fost agricultura intensivă și persecuțiile la care a fost supusă specia. Acum, când mai apare la hrană câte un exemplar din Ungaria, cel care o vede poate să considere că a primit un dar ceresc. Cunosc fotografi care ar face orice să o surprindă în România, dar și oameni simpli care s-ar bucura să o vadă în realitate, și nu doar în cărțile cu povești.
- Vă rog să enumerați cele mai frumoase nume populare de păsări aflate în pericol de extincție...
- Prigoria și dumbrăveanca mi se par denumiri foarte frumoase, aproape la fel cu coloritul lor exotic. Există și stufărică, greușel, cristel de câmp, cristeț, uligan pescar, gaie, ciuf de pădure, ciuf de câmp, buhă, muscar, pietrar, silvie... La care aș adăuga rațele: rața fluierătoare, rața-cu-cap-castaniu, rața moțată, rața pestriță, rața sunătoare, rața lingurar, rața sulițar, rața cârâitoare, rața-cu-cap negru. De departe, însă, preferatul meu rămâne codalbul, cea mai mare acvilă din România și din Europa, vărul puțin mai mare al emblematicei acvile care se află pe stema SUA. Și pentru că discutăm de acvile, pe stema veche a românilor, se află acvila de munte - cea mai agresivă specie de pasăre de pradă diurnă din România.
Puteți sprijini activitatea SOR prin donații pe pagina http://sor.ro/ro/mid/Implica-te/Doneaza.html sau în contul RO92RNCB0092026616360001, BCR, Sucursala Sector 5, București