• Acasa

PASTELURI DE PRIMAVARA

 

In zilele senine, prietenoase cu varsta mea, ies putin la aer si ma asez pe scarita casei mostenite de la batranii mei, care nu mai sunt de mult. Impletitura de fier vechi a gardului are ochiuri largi si lasa usor sa se vada strada. M-am intors in orasul natal si mi-e dor sa vad un chip cunoscut. Dar trec doar cativa oameni pe care ii stiu din copilarie si ei nu se uita nici in stanga, nici in dreapta. As vrea sa-i salut, sa vorbesc cu ei, sa le spun ca m-am intors acasa si nu i-am uitat. "M-am intors, domnule Mirea, m-am intors, tanti Maria!". Dar ei nu ma aud si nu-mi vorbesc. Cate sperante imi pusesem in orasul si in strada copilariei, unde florile si pomii ieseau prin garduri, iar in noptile de vara, oamenii si necuvantatoarele respiram in acelasi ritm cu inima pamantului. Acum, strada nici nu rade, nici nu canta, nici nu plange; tace si pare trista, desi case multe si faloase stau umar langa umar. Au geamuri mari, fara pervazuri cu flori, si, ca niste paznici incoruptibili ...

Citeste tot articolul