Acasa

O poveste din timpuri stravechi

30 noiembrie, seara de Santandrei. O seara magica, in care cerul se pogoara peste noi, pe pamant. E cumpana vremii, hotarul timpului, momentul de trecere intr-un nou an dacic. In seara asta, cand timpul vechi incepe sa moara, dau navala strigoii. Rafale de vant scutura razlet fereastra, suierand ca niste stafii bezmetice. Gatita frumos, in costum popular, batrana vaduva, cea iertata de Dumnezeu, sta cuminte pe lavita, pazind usturoiul din covata. Prin sat, fetele au tinut peste zi post negru. Doar spre seara, au mancat niscai usturoi. Acum, trupul lor e ferit de boala si rau. Nici mintea nu le-o poate atinge. Inca din amurg, au avut grija sa-si faca semnul crucii pe frunte. Si tot cu usturoi, ca asa-i randuiala...

Citeste tot articolul

Acasa

"Raman case pustiite si coasele ruginite"

Peste satul meu din Muntii Apuseni cad frunze ruginii de toamna. Cate un vant rece le aduce de la padure, risipindu-le peste tot. Sunt case, curti, unde frunzele se aseaza in voie si raman acolo nemiscate, pentru ca nu mai are cine le matura. Multe gospodarii sunt pustii, deoarece batranii au plecat pe un drum fara intoarcere, iar tinerii au luat drumul pribegiei spre alte locuri mai darnice. ...

Citeste tot articolul