Acasa

Băţul de corn

Pădurea era pentru mine misterul suprem. Nu râul, porumbiştile, fâneţele, viile, livezile sau lunca. Şi nu pentru că acestea n-ar fi avut tainele lor. Dar pădurea era de nepătruns. La vârsta aceea, nu aveam voie să umblu singur prin ea. Şi nici n-aş fi îndrăznit. Chiar şi când păşteam vacile pe pajiştile din marginea ei, nu intram niciodată sub umbra copacilor.

Citeste tot articolul

Acasa

Fata care s-a îndrăgostit de un înger

De câte ori mă aşezam la taifas cu mama, aşteptam cu emoţie să-şi depene amintirile. Poveştile ei mă închideau totdeauna într-un cocon de vise, ca într-o capcană catifelată a timpului. Poveştile mamei, pe care acum nu le mai poate spune. Umbre de poveşti, cum erau cele din Dumitreşti, satul vrâncean al copilăriei petrecute la casa bunicilor. Un sat cocoţat între dealuri şi păduri unduioase şi verzi...

Citeste tot articolul