Ne pleacă mai mult de jumătate din efectivul de zburătoare ale patriei, pădurile rămân mai tăcute, văile şi câmpiile pustiite, cerul şi pământul mai triste. Specia studiată în mod special de ornitologii români este acvila ţipătoare mică, o capodoperă a naturii. În cadrul proiectului european LIFE, Societatea Ornitologică Română (SOR), Agenţia Regională de Mediu Sibiu şi Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii "Grupul Milvus” au montat dispozitive GPS, de urmărire prin satelit, şi au realizat, pentru prima dată în România, un... reportaj de călătorie uluitor. Iată-l pe Narcis, tatăl lui Gură de Aur, care şi-a luat zborul în data de 14 septembrie. Odată cu el a plecat şi Darazska, cel de-al doilea mascul adult aflat în studiu. Pe spatele lor sunt prinse dispozitive nu foarte grele (45 de grame), transformându-i în nişte cobai ai ştiinţei. Cele două păsări au trecut Munţii Carpaţi în drum spre Africa şi se află în aceste zile deasupra Siriei. Bunget, o altă acvilă urmărită cu ajutorul unui transmiţător satelitar, a plecat de lângă Dejani, fiind ultima pasăre monitorizată. Ca să ne dăm seama de distanţele uriaşe parcurse, iată datele călătoriei făcute anul trecut de Narcis. A plecat la drum în 21 septembrie, trecând prin Bulgaria, Turcia, Siria, Israel, Egipt, Sudan, Eritrea, Etiopia, Uganda, Tanzania şi a ajuns în prima zonă de iernare, Zimbabwe, în 22 noiembrie. Două luni de zbor plin de pericole, în cursul cărora a parcurs 10.730 km. Şi-a petrecut iarna în Zimbabwe, Mozambic, Africa de Sud şi Botswana, cutreierând 6.670 km. A început migraţia de primăvară în 28 februarie 2012, parcurgând alţi 8.632 km, până la întoarcerea în Piemontul Munţilor Făgăraş. De la plecarea din România şi până la întoarcere, a parcurs 26.032 km şi a trimis 1002 coordonate GPS! Toate aceste informaţii sunt extrem de importante pentru elaborarea măsurilor de conservare, în condiţiile în care populaţia de acvile ţipătoare mici este estimată la 20.000 de perechi cuibăritoare la nivel mondial. În România sunt estimate între 2000-2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din populaţia speciei la nivelul Uniunii Europene şi 10% din întreaga populaţie la nivel global. Cele mai multe perechi cuibăritoare se găsesc în Transilvania, în vestul României şi pe pantele estice ale Carpaţilor.
Erika survolează Nazaretul
În primele zile ale lunii septembrie, au plecat şi tinerii imaturi. Trei dintre ei, Gură de Aur, Darazska şi Erika, poartă dispozitivele acelea nesuferite pe spinare.
La începutul acestei săptămâni, primii doi ajunseseră în Africa, reuşind să scape de capcana Peninsulei Sinai, uriaş teritoriu arid, fără apă şi hrană, unde multe exemplare de acvile (în special cele tinere, neexperimentate) eşuează. Gură de Aur a trecut peste Canalul Suez în data de 15 septembrie. La scurtă distanţă de el, a traversat poarta către continentul african şi Darazska. În 24 septembrie, Erika, aparent mai leneşă, se afla abia în apropiere de Nazaret! "Este prima dată când avem trei păsări imature, în vârstă de un an, care ajung a doua oară în Africa, şi dacă ele vor supravieţui încă o dată acestui primejdios drum, vom afla ce se întâmplă în cel de-al doilea an de viaţă cu puii de acvilă ţipătoare mică din România”, spune cercetătorul Mihai Proca. Acvila ţipătoare mică este o pasăre inteligentă, care cuibăreşte în păduri depresionare, în păduri de luncă, în zone de deal şi de munte. Când le veţi vedea planând pe cerul Hârtibaciului sau al Făgăraşului, amintiţi-vă că sunt capabile să parcurgă în fiecare an peste 26.000 de kilometri, pentru a se întoarce în locurile natale. Fără Narcis, Darazska, Gură de Aur, Darazs şi tot neamul lor, iarna iubitorilor naturii va fi mohorâtă. Gândul ne zboară deja la luna aprilie, când vom striga, odată cu poetul: "Veniţi, dragi păsări, înapoi, veniţi cu bine...”.
Pentru mai multe detalii, vizitaţi www.pomarina