Ne pleacă mai mult de jumătate din efectivul de zburătoare ale patriei, pădurile rămân mai tăcute, văile și câmpiile pustiite, cerul și pământul mai triste. Specia studiată în mod special de ornitologii români este acvila țipătoare mică, o capodoperă a naturii. În cadrul proiectului european LIFE, Societatea Ornitologică Română (SOR), Agenția Regională de Mediu Sibiu și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii "Grupul Milvus” au montat dispozitive GPS, de urmărire prin satelit, și au realizat, pentru prima dată în România, un... reportaj de călătorie uluitor. Iată-l pe Narcis, tatăl lui Gură de Aur, care și-a luat zborul în data de 14 septembrie. Odată cu el a plecat și Darazska, cel de-al doilea mascul adult aflat în studiu. Pe spatele lor sunt prinse dispozitive nu foarte grele (45 de grame), transformându-i în niște cobai ai științei. Cele două păsări au trecut Munții Carpați în drum spre Africa și se află în aceste zile deasupra Siriei. Bunget, o altă acvilă urmărită cu ajutorul unui transmițător satelitar, a plecat de lângă Dejani, fiind ultima pasăre monitorizată. Ca să ne dăm seama de distanțele uriașe parcurse, iată datele călătoriei făcute anul trecut de Narcis. A plecat la drum în 21 septembrie, trecând prin Bulgaria, Turcia, Siria, Israel, Egipt, Sudan, Eritrea, Etiopia, Uganda, Tanzania și a ajuns în prima zonă de iernare, Zimbabwe, în 22 noiembrie. Două luni de zbor plin de pericole, în cursul cărora a parcurs 10.730 km. Și-a petrecut iarna în Zimbabwe, Mozambic, Africa de Sud și Botswana, cutreierând 6.670 km. A început migrația de primăvară în 28 februarie 2012, parcurgând alți 8.632 km, până la întoarcerea în Piemontul Munților Făgăraș. De la plecarea din România și până la întoarcere, a parcurs 26.032 km și a trimis 1002 coordonate GPS! Toate aceste informații sunt extrem de importante pentru elaborarea măsurilor de conservare, în condițiile în care populația de acvile țipătoare mici este estimată la 20.000 de perechi cuibăritoare la nivel mondial. În România sunt estimate între 2000-2300 de perechi, reprezentând aproximativ 22% din populația speciei la nivelul Uniunii Europene și 10% din întreaga populație la nivel global. Cele mai multe perechi cuibăritoare se găsesc în Transilvania, în vestul României și pe pantele estice ale Carpaților.
Erika survolează Nazaretul
În primele zile ale lunii septembrie, au plecat și tinerii imaturi. Trei dintre ei, Gură de Aur, Darazska și Erika, poartă dispozitivele acelea nesuferite pe spinare. La începutul acestei săptămâni, primii doi ajunseseră în Africa, reușind să scape de capcana Peninsulei Sinai, uriaș teritoriu arid, fără apă și hrană, unde multe exemplare de acvile (în special cele tinere, neexperimentate) eșuează. Gură de Aur a trecut peste Canalul Suez în data de 15 septembrie. La scurtă distanță de el, a traversat poarta către continentul african și Darazska. În 24 septembrie, Erika, aparent mai leneșă, se afla abia în apropiere de Nazaret! "Este prima dată când avem trei păsări imature, în vârstă de un an, care ajung a doua oară în Africa, și dacă ele vor supraviețui încă o dată acestui primejdios drum, vom afla ce se întâmplă în cel de-al doilea an de viață cu puii de acvilă țipătoare mică din România”, spune cercetătorul Mihai Proca. Acvila țipătoare mică este o pasăre inteligentă, care cuibărește în păduri depresionare, în păduri de luncă, în zone de deal și de munte. Când le veți vedea planând pe cerul Hârtibaciului sau al Făgărașului, amintiți-vă că sunt capabile să parcurgă în fiecare an peste 26.000 de kilometri, pentru a se întoarce în locurile natale. Fără Narcis, Darazska, Gură de Aur, Darazs și tot neamul lor, iarna iubitorilor naturii va fi mohorâtă. Gândul ne zboară deja la luna aprilie, când vom striga, odată cu poetul: "Veniți, dragi păsări, înapoi, veniți cu bine...”.
Pentru mai multe detalii, vizitați www.pomarina