Descântec pentru un sat pustiu
Foarte rar, cred, mai poţi întâlni aşa ceva: să fii atât de legat de locurile copilăriei, de un sat de mult dispărut, încât să nu poţi trăi fără el. Dorul acela nedefinit... Tatăl era pe moarte atunci, în 2002, şi satul era deja pustiu, cufundat sub buruieni şi hăţişuri de păduri, de parcă nimeni n-ar fi trăit acolo vreodată. ...
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Societate"
Afisare: 881 - 902 din 902 articole
-
Un oras inspinat, in inima Transilvaniei: Blajul
Numarul 363 -
Noi miracole crestine la Ionesti
Numarul 362 -
Societate
Numarul 358 -
Povesti simple despre oameni adevarati
Numarul 355 -
Societate
Numarul 353 -
Societate
Numarul 352 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 351 -
Societate
Numarul 346 -
Societate
Numarul 345 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 341 -
Societate
Numarul 337 -
Societate
Numarul 335 -
Societate
Numarul 334 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 333 -
Societate
Numarul 332 -
Societate
Numarul 330 -
Societate
Numarul 329 -
Societate
Numarul 328 -
Straja, un colt de eternitate romaneasca
Numarul 326
Recomandari
