Evocari basarabene - Pastile in Campia Bugeacului
Cum ajungeam in Postul Mare, deveneam alti copii - mai cuminti, plini de smerenie si piosenie. Dupa povestile cu ingeri ale bunicii Xenia, seara de seara, spuneam "Tatal nostru" sau "Inger, ingerasul meu", temandu-ne sa nu-l suparam cu ceva pe Iisus. Plangeam cand ne uitam la chipul lui, rastignit pe cruce, si asteptam, cu adevarat, Invierea. Credeam in miracolul ei. Posteam constient si ne impartaseam. Pe de alta parte, Postul insemna pentru noi, copiii, nu numai rugaciune si evlavie, ci si un prilej de a ne infrupta din bucatele delicioase de post, pe care mama le pregatea in aceasta perioada: sarmale in frunza de vie, leurda, ridiche sau podbal, "pampuste" cu mujdei, varzari cu cirese amare si cu dovleac, "strude" cu ciuperci si cartofi, coltunasi cu visine, "baba" neagra, cucosei cu zahar, covrigei fierti, unsi cu miere si presarati cu mac...
Citeste tot articolul
Alte articole din sectiunea "Acasa"
Afisare: 641 - 650 din 650 articole
-
Acasa
Numarul 382 -
Acasa
Numarul 380 -
Maramuresul de dincolo de Gutai
Numarul 372 -
Acasa
Numarul 371 -
Mesaje Prin Internet
Numarul 367 -
"Formula As" in judetul Neamt
Numarul 366 -
Ultimul palarier din Salistea Sibiului
Numarul 362 -
Acasa
Numarul 360 -
Acasa
Numarul 354 -
Acasa
Numarul 341