"Ideea că dansând putem fi mai buni e minunată. Putem exprima foarte multe prin ceea ce ne uneşte, iar dansul asta face. Lucrurile complexe sunt formate din altele mai simple, iar din acestea, dacă le putem înţelege şi structura, pot rezulta forme infinite. Dansând pe scena de pe acoperişul TNB, m-a fascinat cerul, iar spectatorii au descoperit, la rândul lor, această neobişnuită (pentru o sală de teatru) dimensiune, pe care îi invit s-o descopere şi pe tinerii cu care lucrez acum.
În lucrul meu cu aceştia, am plecat de la ideea pasului, al unui "prim pas", care mi se pare foarte importantă. Primul pas al copilului mic, apoi primul pas al omului pe lună, iar de aici orice e posibil. Am descoperit de-a lungul timpului, prin mijloace proprii (ceea ce mi-a luat mult timp şi efort), nişte chei ale spectacolului coregrafic; iar ceea ce fac eu acum, nu este numai să-i învăţ pe tineri nişte mişcări sau nişte feluri de a se mişca, ci, mult mai mult decât atât: le dăruiesc «de-a gata» unele dintre aceste chei. Cheia mică descuie poarta mare... deci, în general, atât mintea cât şi talentul", a declarat Gigi Căciuleanu.
"Am gândit spectacolul ca pe o poetică de geometrie spaţială, o matematică de jonglerii clovneşti. M-am bazat pe ceea ce m-a inspirat în primul rând: tinereţea şi disponibilităţile teatral-corporale ale celor pe care i-am descoperit lucrând la pregătirea Galei Hop", a mai spus faimosul coregraf.