Cine n-a simţit măcar o dată în viaţă nevoia să fredoneze o melodie sau nu a uitat, fie numai şi pentru o clipă, suferinţa şi durerea, ascultând un concert de Mozart, Vivaldi sau Händel? Nevoia de muzică şi influenţele pe care le exercită asupra fiinţei omeneşti, în ansamblul ei, erau cunoscute încă din Antichitate. În mitologia greacă se spunea că Apollo l-a învăţat pe Chiron-centaurul arta vindecării, iar acesta l-a învăţat la rândul său pe Esculap terapeutica, asociind "cuvântul, plantele şi cuţitul". Sciatica şi durerile provocate de lumbago erau alungate tot cu ajutorul ritmurilor muzicale. Athenaops cânta la flaut deasupra locului dureros, iar extracţiile dentare efectuate în târguri erau însoţite de o muzică ritmată, cântată la trompetă şi tobe, cu o mare intensitate. Chinezii antici aveau la rândul lor o bogată experienţă în influenţarea sentimentelor fiecărui ascultător. Există nenumărate tratate, scrise de Chon King, Se Ma Tsien şi Kia Yu, despre acţiunea terapeutică a diferitelor sunete şi felul în care trebuiau aranjate şi orânduite pentru a alunga sau pentru a deştepta în sufletul ascultătorului anumite sentimente şi senzaţii. Existau chiar anumite reguli pentru tonifierea sau calmarea unor organe: pentru tratarea plămânilor se foloseau sunetele unor clopote special concepute în scop terapeutic, pentru rinichi se foloseau tobe, pentru ficat - un soi de flaut, pentru inimă - instrumente cu coarde, iar pentru splină - sunetele scoase de un fel de ocarină. În prezent, numeroase studii au arătat că reacţia organismului uman la muzică este extrem de complexă, fiecare sunet, ritm, intensitate şi, în final, fiecare melodie generând o reacţie anume. Pentru crearea unor stări benefice, muzica lui Mozart întruneşte cele mai multe aprecieri; urmează muzica preclasică, apoi cea clasică şi în final muzica de jazz, recunoscută pentru dezvoltarea capacităţilor creative şi cognitive. Efectul terapeutic al muzicii este deja folosit în multe clinici şi spitale, mai ales în recuperarea bolnavilor care suferă de tulburări nervoase sau psihice, depresii, boli canceroase etc. De asemenea, s-a demonstrat că fătul din pântecul mamei reacţionează favorabil la muzica ce intră în armonie cu pulsul matern. Copiii care au "audiat" încă din viaţa intrauterină muzică clasică au avut o dezvoltare mult mai rapidă şi au suferit de mai puţine boli decât cei care nu au "ascultat" muzică.
După mai multe studii s-a descoperit că pentru fiecare zonă a corpului există anumite indicaţii "meloterapeutice". Astfel:
* Pentru afecţiunile din zona ochilor şi a capului sunt indicate muzica romantică şi concertele nocturne în aer liber.
* Pentru tulburările de vorbire, masticaţie, dureri de dinţi şi pentru afecţiunile din zona maxilarelor sunt indicate muzica de jazz, muzica uşoară şi cântatul într-un cor.
* Pentru bolile gâtului - amigdalite, faringite, laringite - bolile tiroidei sau ale corzilor vocale este benefică muzica lui Mozart.
* Pentru bolile inimii şi ale plămânilor sunt recomandate opereta, muzica uşoară, muzica lui Händel sau Mozart.
* Ulcerele, afecţiunile vezicii biliare, ficatului şi pancreasului sunt calmate de muzica preclasică - Händel, Bach.
* Durerile din zona abdomenului sunt ameliorate de muzica lui Ravel şi de concertele clasice şi romantice, interpretate de cvartetele clasice de coarde.
* În afecţiunile din regiunea pelviană - vezică, ovare, organe genitale - sunt recomandate melodiile puternic ritmate.
Sigur că toate aceste recomandări au doar o valoare orientativă, neexistând o reţetă universal valabilă de ritmuri şi melodii, fiecare dintre noi putând să-şi aleagă şi să "experimenteze" muzica pe care o simte cel mai aproape de vibraţia sa personală şi care îi poate armoniza fiinţa cu întregul Univers.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
