Cine n-a simțit măcar o dată în viață nevoia să fredoneze o melodie sau nu a uitat, fie numai și pentru o clipă, suferința și durerea, ascultând un concert de Mozart, Vivaldi sau Händel? Nevoia de muzică și influențele pe care le exercită asupra ființei omenești, în ansamblul ei, erau cunoscute încă din Antichitate. În mitologia greacă se spunea că Apollo l-a învățat pe Chiron-centaurul arta vindecării, iar acesta l-a învățat la rândul său pe Esculap terapeutica, asociind "cuvântul, plantele și cuțitul". Sciatica și durerile provocate de lumbago erau alungate tot cu ajutorul ritmurilor muzicale. Athenaops cânta la flaut deasupra locului dureros, iar extracțiile dentare efectuate în târguri erau însoțite de o muzică ritmată, cântată la trompetă și tobe, cu o mare intensitate. Chinezii antici aveau la rândul lor o bogată experiență în influențarea sentimentelor fiecărui ascultător. Există nenumărate tratate, scrise de Chon King, Se Ma Tsien și Kia Yu, despre acțiunea terapeutică a diferitelor sunete și felul în care trebuiau aranjate și orânduite pentru a alunga sau pentru a deștepta în sufletul ascultătorului anumite sentimente și senzații. Existau chiar anumite reguli pentru tonifierea sau calmarea unor organe: pentru tratarea plămânilor se foloseau sunetele unor clopote special concepute în scop terapeutic, pentru rinichi se foloseau tobe, pentru ficat - un soi de flaut, pentru inimă - instrumente cu coarde, iar pentru splină - sunetele scoase de un fel de ocarină. În prezent, numeroase studii au arătat că reacția organismului uman la muzică este extrem de complexă, fiecare sunet, ritm, intensitate și, în final, fiecare melodie generând o reacție anume. Pentru crearea unor stări benefice, muzica lui Mozart întrunește cele mai multe aprecieri; urmează muzica preclasică, apoi cea clasică și în final muzica de jazz, recunoscută pentru dezvoltarea capacităților creative și cognitive. Efectul terapeutic al muzicii este deja folosit în multe clinici și spitale, mai ales în recuperarea bolnavilor care suferă de tulburări nervoase sau psihice, depresii, boli canceroase etc. De asemenea, s-a demonstrat că fătul din pântecul mamei reacționează favorabil la muzica ce intră în armonie cu pulsul matern. Copiii care au "audiat" încă din viața intrauterină muzică clasică au avut o dezvoltare mult mai rapidă și au suferit de mai puține boli decât cei care nu au "ascultat" muzică.
După mai multe studii s-a descoperit că pentru fiecare zonă a corpului există anumite indicații "meloterapeutice". Astfel:
* Pentru afecțiunile din zona ochilor și a capului sunt indicate muzica romantică și concertele nocturne în aer liber.
* Pentru tulburările de vorbire, masticație, dureri de dinți și pentru afecțiunile din zona maxilarelor sunt indicate muzica de jazz, muzica ușoară și cântatul într-un cor.
* Pentru bolile gâtului - amigdalite, faringite, laringite - bolile tiroidei sau ale corzilor vocale este benefică muzica lui Mozart.
* Pentru bolile inimii și ale plămânilor sunt recomandate opereta, muzica ușoară, muzica lui Händel sau Mozart.
* Ulcerele, afecțiunile vezicii biliare, ficatului și pancreasului sunt calmate de muzica preclasică - Händel, Bach.
* Durerile din zona abdomenului sunt ameliorate de muzica lui Ravel și de concertele clasice și romantice, interpretate de cvartetele clasice de coarde.
* În afecțiunile din regiunea pelviană - vezică, ovare, organe genitale - sunt recomandate melodiile puternic ritmate.
Sigur că toate aceste recomandări au doar o valoare orientativă, neexistând o rețetă universal valabilă de ritmuri și melodii, fiecare dintre noi putând să-și aleagă și să "experimenteze" muzica pe care o simte cel mai aproape de vibrația sa personală și care îi poate armoniza ființa cu întregul Univers.