MELOTERAPIA - Tămăduirea prin muzică

Redactia
"Recomand muzica lui Mozart și Bach ca remediu împotriva dis­pe­rării" - Emil Cioran

Cine n-a simțit măcar o dată în viață nevoia să fredoneze o melodie sau nu a uitat, fie numai și pentru o cli­pă, suferința și du­re­rea, ascultând un concert de Mozart, Vivaldi sau Hän­del? Nevoia de muzică și influențele pe care le exer­cită asupra ființei omenești, în ansamblul ei, erau cunoscute încă din Antichitate. În mitologia greacă se spunea că Apollo l-a în­vățat pe Chiron-centaurul arta vin­decării, iar acesta l-a învățat la rân­dul său pe Esculap terapeutica, asociind "cuvântul, plan­tele și cu­țitul". Sciatica și durerile provocate de lum­bago erau alungate tot cu aju­torul ritmurilor muzi­cale. Athe­naops cânta la flaut deasupra lo­cu­lui du­reros, iar extracțiile dentare efectuate în târguri erau însoțite de o muzică ritmată, cântată la trom­petă și tobe, cu o mare in­tensitate. Chi­nezii antici aveau la rândul lor o bogată experiență în influen­ța­rea sentimentelor fiecărui ascul­tă­tor. Există nenu­mărate trata­te, scrise de Chon King, Se Ma Tsien și Kia Yu, despre acțiunea tera­peutică a dife­ritelor sunete și felul în care tre­buiau aranjate și orânduite pentru a alunga sau pentru a deștepta în su­fletul as­cul­tăto­rului anumite senti­men­te și sen­zații. Exis­tau chiar anu­mite reguli pen­tru toni­fierea sau calma­rea unor organe: pentru tratarea plă­mânilor se folo­seau sune­tele unor clo­pote special con­ce­pute în scop terapeutic, pentru rinichi se foloseau tobe, pentru ficat - un soi de flaut, pentru inimă - instru­mente cu coarde, iar pen­tru splină - sunetele scoa­se de un fel de ocarină. În pre­zent, nume­roase stu­dii au ară­tat că reac­ția orga­nis­mului uman la mu­zică este extrem de com­plexă, fiecare sunet, ritm, in­ten­sitate și, în final, fiecare me­lodie generând o reac­ție anume. Pentru crea­rea unor stări be­ne­fice, mu­zica lui Mozart întru­nește cele mai mul­te apre­cieri; ur­mează muzica pre­clasică, apoi cea clasică și în final muzica de jazz, recunoscută pentru dezvoltarea capa­cităților creative și cognitive. Efectul terapeutic al mu­zicii este deja folosit în multe clinici și spitale, mai ales în recuperarea bolnavilor care su­feră de tulbu­rări nervoase sau psihice, depresii, boli canceroase etc. De asemenea, s-a demonstrat că fătul din pân­tecul mamei reacționează favorabil la mu­zica ce in­tră în armonie cu pulsul matern. Copiii care au "au­diat" încă din viața intra­uterină muzică clasică au avut o dezvoltare mult mai rapidă și au suferit de mai puține boli decât cei care nu au "ascultat" muzică.
După mai multe studii s-a descoperit că pentru fie­care zonă a corpului există anumite indicații "me­lo­terapeutice". Astfel:

* Pentru afecțiunile din zona ochilor și a capului sunt indicate muzica romantică și concertele nocturne în aer liber.
* Pentru tulburările de vorbire, masticație, dureri de dinți și pentru afec­țiunile din zona ma­xilarelor sunt indicate mu­­zica de jazz, muzica ușoa­ră și cân­tatul într-un cor.
* Pentru bolile gâtului - amigdalite, faringite, larin­gite - bolile tiroidei sau ale corzilor vocale este benefică muzica lui Mozart.
* Pentru bolile inimii și ale plămânilor sunt re­co­man­date opereta, mu­zica ușoară, muzica lui Hän­del sau Mozart.
* Ulcerele, afec­ți­u­nile vezicii biliare, ficatului și pancreasului sunt calmate de muzica pre­clasică - Hän­del, Bach.
* Durerile din zo­na ab­domenului sunt ameliorate de muzica lui Ravel și de con­certele clasice și roman­tice, interpretate de cvar­tetele clasice de coarde.
* În afecțiunile din re­giunea pelviană - ve­zi­că, ovare, organe genitale - sunt recomandate me­lo­diile puternic ritmate.

Sigur că toate aceste recomandări au doar o va­loa­re orientativă, neexistând o rețetă uni­versal vala­bilă de ritmuri și melodii, fiecare dintre noi putând să-și aleagă și să "experi­men­teze" muzica pe care o simte cel mai aproape de vibrația sa personală și care îi poate armo­niza fiin­ța cu întregul Univers.