Sună atât de familiar! Mai ales în luna decembrie, când intrăm, cu sau fără voie, în febra cadourilor, auzim peste tot în jur colinde şi ne adresăm unii altora nelipsitul "Sărbători fericite"! Ne place. Chiar dacă încercăm să părem indiferenţi, ba ne şi plângem că nu mai suportăm atâta "agitaţie comercială şi presiune din partea părinţilor şi a familiei", că "ne-am săturat să facem pregătiri o lună întreagă pentru o singură zi", că "am obosit să ne certăm cu toţi nebunii în trafic şi prin parcările centrelor comerciale", că "totu-i o păcăleală, nu merită"... Totuşi, fără să vrem, ne trezim uneori visând cu ochii deschişi la vremea când eram copii şi ne pomenim sperând că ar mai putea să fie, măcar o dată, ca atunci când părinţii noştri erau tineri, casa frumoasă, bradul înalt şi lumea perfectă. Speranţa asta ne încurcă puţin. Parcă nu mai suntem pregătiţi pentru astfel de emoţii.
Fericirea nu apare la comandă
Ne-am făcut mari şi ştim că, oricât am încerca, timpul nu se întoarce. Lumea nu e perfectă. Nici când eram noi copii nu era. Doar că atunci nu ştiam. Însă acum, când am devenit maturi, importanţi, ocupaţi şi obosiţi, nu ne mai permitem acest lux. Să nu ştim. Acum ştim. Suntem informaţi. Suntem, probabil, cea mai informată generaţie care a existat vreodată. Avem breaking news, televizoare, telefoane mobile, tablete, google, wikipedia, youtube, aflăm imediat orice detaliu din Australia, Insulele Capului Verde sau jungla amazoniană. Trăim în viitorul ştiinţifico-fantastic al copilăriei noastre. Am rezolvat mistere, am înţeles cum merg lucrurile, nu mai putem fi păcăliţi. Am înţeles că "cerul nu se dă peste cap să ne fie nouă bine" şi fericirea nu apare, la comandă, de sărbători! Treaba-i clară, verificată chiar de noi, în fiecare an, în care, "pentru ultima dată", am încercat să mai dăm o şansă fericirii. Şi sărbătorilor. Şi ne-am străduit să fie totul perfect. Să facem economii întreg anul, să cumpărăm tot ce trebuie, să ne învoim o zi în plus de la muncă, să fim calmi, să nu ne mai enervăm pentru orice nimic, să acceptăm că o mâncare uitată în cuptor, o pată pe cămaşa preferată, o întârziere, un cadou mai puţin sau un pahar mai mult nu sunt sfârşitul lumii. Dar oricâte am făcut, indiferent cât de tare am încercat, până la urmă, tot a apărut ceva - o întâmplare, un om, un cuvânt - care a dat lucrurile peste cap.
De ce ne certăm mereu de sărbători?
Ce spunem noi
Câteva răspunsuri din lumea reală, a oamenilor imperfecţi. "Găsisem loc de parcare exact în faţa intrării. Era gheaţă pe jos, m-am gândit să parchez cu spatele ca să pot ieşi mai uşor. Am semnalizat. Când să intru, a venit altul, a intrat cu faţa, mi-a furat locul. L-am întrebat ce face, a început să mă înjure. L-am înjurat şi eu, ce era să fac? Am ajuns amândoi la urgenţă. N-am mai apucat să cumpăr nimic din ce aveam pe liste". Un caz domestic: "Abia îşi desfăcuseră cadourile. Băiatul primise o rachetă de tenis, fetiţa o pisică cu telecomandă, legată printr-un cablu. Moşul le adusese exact ce-l rugaseră în scrisoare. După două minute, fetiţa a venit plângând în hohote că i s-a stricat pisica. M-am uitat şi cablul de la telecomandă era tăiat cu foarfeca. Băiatul, care are cu 4 ani mai mult, îşi sfătuise sora să ia foarfeca şi să taie cablul. Să vadă ce se-ntâmplă. Am crezut că înnebunesc. Puştiul e mare, ştia bine ce face. Eu l-am certat pe el, soţia pe mine, fetiţa continua să plângă. Într-o jumătate de oră, ne-am culcat toţi supăraţi". Încă un caz. "Pusesem masa... de trei zile muncisem fără să mă opresc. Cu mopul, cu aspiratorul, ştersesem praful, curăţasem băile, spălasem toate ferestrele, chiar şi pe exterior - cât pe-aici să m-aleg cu degerături ca erau minus zece grade afară - ordine în camera copiilor, trei feluri de mâncare, prăjituri, plăcintă, tot. Am vrut să fie perfect... Faţa de masă cu Moş Crăciun, copiii aşezaţi frumos pe scaune... cd-ul cu colinde... L-am strigat pe soţul meu de zece ori, calmă, n-a apărut... se uita la televizor, la noi în cameră şi-mi zicea ca vine imediat... Vroiam să mâncăm împreună, am continuat să-l strig. De multe ori. A intrat în bucătărie după 23 de minute, la a treizeci şi şaptea strigare... M-am ridicat, am dat copiii la o parte şi-am tras faţa de masă cu tot ce era pe ea".
Ce cred specialiştii
Ce e de făcut
Oamenii de ştiinţă şi-au făcut treaba, e cazul să ne străduim şi noi puţin. Pornind de la "banalităţile" pe care le-am aflat de la savanţi, putem încerca să ne stabilim câteva principii sănătoase, nişte reguli de urmat la zi de sărbătoare. Sigur n-o să ne transformăm în maeştri zen. Timpul n-o să se oprească, banii n-or să ne ajungă, cadouri tot o să luăm, ne vom întâlni în continuare cu familia şi o să ne iubim mereu copiii, nepoţii, părinţii şi bunicii. Dar le putem face pe toate puţin mai fericiţi. Chiar şi de sărbători.
Opt reguli pentru "sărbători fericite"
Regula numărul 1
Fă totul cu măsură. Pregătiri, distracţie, somn, mâncare, bucură-te de fiecare, dar nu exagera. E de înţeles că-ţi vine să sari calul. Dacă ai ţinut post, vrei să mănânci, să recuperezi. Şi dacă n-ai ţinut post, tot greu ţi-a fost. Ai fost bombardat cu mirosuri, reţete, imagini, discuţii despre toate bunătăţile de sezon. Aşa că, după săptămani întregi de provocări, ce poţi să faci? Nu eşti de fier! Ai ochi, miros, papile gustative şi când te porneşti, e greu să te opreşti. Dar corpul tău nu poate duce cât vrei tu să-i dai. Are un punct de echilibru. Dacă l-ai depăşit, cea mai gustoasă friptură devine otravă, cea mai frumoasă petrecere se transformă în chin. Aşa că îndură-te de tine. Nu mânca 5 feluri la o singură masă. Fă puţină mişcare, mai arzi din calorii. Şi nu uita, trebuie să şi dormi. Petrecerile de trei zile şi trei nopţi sunt bune doar pentru poveşti. În lumea reală, ca să trăieşti cât de cât fericit până la bătrâneţi ceva mai adânci, e bine să te fereşti de orice exces.
Regula numărul 2
Nimeni nu e obligat să trăiască la fel ca tine. Da. Nu toată lumea face lucrurile ca tine şi, fără îndoială, nici tu nu e bine să te iei după alţii. Nu trebuie să mănânci, să bei sau să dormi cât celalalt. Principiul funcţionează şi invers. Nu e obligatoriu ca cel de lângă tine să doarmă când ţi-e ţie somn, să bea când ţi s-a făcut ţie sete, să se bucure exact când crezi tu că a venit momentul, să se ridice de la masă în acelaşi timp cu tine, să râdă la aceleaşi glume, emisiuni sau filme. Chiar dacă face lucrurile altfel, nu înseamnă că nu te iubeşte, că nu îi pasă sau nu-ţi respectă eforturile. Sigur, ai tot dreptul să îţi pui anumite întrebări, să vezi dacă nu cumva şi-a schimbat gusturile şi priorităţile, dacă "se ia după altcineva". Dar înainte de a trage concluzia că "aşa nu mai merge", că trebuie să pui piciorul în prag, încearcă să accepţi că fiecare are propriul stil de viaţă în muncă, în relaxare, în sărbătoare şi în iubire.
Regula numărul 3
Regula numărul 4
Nu aştepta ca totul să fie perfect. Nu se poate. Mereu se va mai găsi ceva de făcut. O să te enervezi şi o să te încarci cu nemulţumiri pe care, până la urmă, le vei arunca pe ceilalţi. Nu aştepta până când te prăbuşeşti de oboseală şi efortul tău devine o formă de presiune pentru cei din jur care nu ştiu să-ţi aprecieze "sacrificiul". Nu spera nici că o să apară cineva care vă zice, "gata, odihneşte-te, mai departe mă ocup eu". Ar fi plăcut dar, de regulă, nu apare nimeni. Dacă tu faci prea mult, alţii nu fac nimic. Şi nu e vina lor, practic n-au loc de tine. Aşa că mai bine învaţă să te opreşti. Să te aşezi, să te bucuri, chiar dacă nu este totul perfect. Mulţumeşte-te să fie bine. Binele e singurul "perfect" de care ai nevoie.
Regula numărul 5
Fă-ţi o lista despre toate lucrurile bune din viaţa ta. Deşi de multe ori pare altfel, în realitate, nimeni nu are tot ce şi-ar dori. Nici preşedintele Americii, nici miliardarii arabi, nici cele mai mari vedete din sport sau de la Hollywood. Pentru că toţi oamenii au "defectul" de a-şi dori mai mult decât au, de a trece de la o nevoie la alta, de a căuta mereu altceva. Gândeşte-te cu atenţie şi pune pe hârtie ce ai. Bunurile vieţii tale. Pot fi zece, douăzeci sau două, important este că sunt. Caută-le în prezent, în trecut, în familie, între prieteni, la şcoală, la muncă, oriunde. Sigur sunt. Le vezi?
Regula numărul 6
Fă-ţi un proiect cu ce vrei să faci la anul. Nu-i aşa că, de obicei, în perioada sărbătorilor de iarnă, îţi faci un bilanţ, o socoteală? Ce-a mers şi ce n-a mers în ultimele douăsprezece luni? Şi te superi când descoperi că ai cam multe restanţe. Dar n-ai motiv. Ai realizat ce s-a putut, omeneşte, şi dacă ţi-au mai rămas treburi nerezolvate, e foarte bine. Ai ce să faci anul care vine. N-au intrat zilele-n sac. Dar ca să-ţi pui ordine în lucruri şi să-ţi ţii fericirea aproape, alege-ţi un scop. Ceva realizabil. Să te vezi mai ales cu copiii, părinţii, fraţii sau prietenii, să citeşti mai mult, să repari lucrurile stricate din casă, să stai mai mult în natură şi să te mişti... După ce ţi-ai fixat obiectivul, vezi care sunt etapele, stabileşte-ţi paşii şi fă tot ce se poate. Iar dacă se întâmplă cumva, ca, peste un an, să nu-ţi fi atins scopul, tot răul spre bine. Ai proiectul gata făcut pentru anul celălalt.
Regula numărul 7
Regula numărul 8
Relaxează-te şi pe interior. Chiar dacă în jurul tău e agitaţie maximă, se întâmplă multe lucruri şi în interiorul tău. Fii atent şi la ele. Stai puţin cu tine. Retrage-te, nu vorbi, rupe ritmul! Oferă-ţi câteva clipe de linişte. Spune o rugăciune. Meditează. Respiră. Ascultă ce se întâmplă în mintea şi în sufletul tău. Lasă-ţi emoţiile să-ţi desluşească gândurile. Probabil nu vei avea o mare revelaţie şi n-o să descoperi într-o secundă sensul vieţii. Dacă n-ai mai făcut asta niciodată sau de foarte mult timp, se poate întâmpla să ţi se pară destul de ciudat. Şi cam fără rost. O să te şi plictiseşti. Dar nu-i nimic rău. Din contră. E bine să simţi că, din când în când, timpul nu aleargă.
Gata, am terminat. Acestea sunt cele opt reguli pentru "sărbători fericite", deşi cel mai bine ar fi să-ţi găseşti singur drumul tău către ele. Citeşte-le seara şi încearcă să te gândeşti la ele şi ziua. Nu uita niciodată: cel care străpâneşte lucrurile eşti tu. Nu te lăsa stăpânit de ele. Este una din marile înţelepciuni ale vieţii. Tu hotărăşti binele!
A. POPA, psiholog
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
