Sună atât de familiar! Mai ales în luna decembrie, când intrăm, cu sau fără voie, în febra cadourilor, auzim peste tot în jur colinde și ne adresăm unii altora nelipsitul "Sărbători fericite"! Ne place. Chiar dacă încercăm să părem indiferenți, ba ne și plângem că nu mai suportăm atâta "agitație comercială și presiune din partea părinților și a familiei", că "ne-am săturat să facem pregătiri o lună întreagă pentru o singură zi", că "am obosit să ne certăm cu toți nebunii în trafic și prin parcările centrelor comerciale", că "totu-i o păcăleală, nu merită"... Totuși, fără să vrem, ne trezim uneori visând cu ochii deschiși la vremea când eram copii și ne pomenim sperând că ar mai putea să fie, măcar o dată, ca atunci când părinții noștri erau tineri, casa frumoasă, bradul înalt și lumea perfectă. Speranța asta ne încurcă puțin. Parcă nu mai suntem pregătiți pentru astfel de emoții.
Fericirea nu apare la comandă
Ne-am făcut mari și știm că, oricât am încerca, timpul nu se întoarce. Lumea nu e perfectă. Nici când eram noi copii nu era. Doar că atunci nu știam. Însă acum, când am devenit maturi, importanți, ocupați și obosiți, nu ne mai permitem acest lux. Să nu știm. Acum știm. Suntem informați. Suntem, probabil, cea mai informată generație care a existat vreodată. Avem breaking news, televizoare, telefoane mobile, tablete, google, wikipedia, youtube, aflăm imediat orice detaliu din Australia, Insulele Capului Verde sau jungla amazoniană. Trăim în viitorul științifico-fantastic al copilăriei noastre. Am rezolvat mistere, am înțeles cum merg lucrurile, nu mai putem fi păcăliți. Am înțeles că "cerul nu se dă peste cap să ne fie nouă bine" și fericirea nu apare, la comandă, de sărbători! Treaba-i clară, verificată chiar de noi, în fiecare an, în care, "pentru ultima dată", am încercat să mai dăm o șansă fericirii. Și sărbătorilor. Și ne-am străduit să fie totul perfect. Să facem economii întreg anul, să cumpărăm tot ce trebuie, să ne învoim o zi în plus de la muncă, să fim calmi, să nu ne mai enervăm pentru orice nimic, să acceptăm că o mâncare uitată în cuptor, o pată pe cămașa preferată, o întârziere, un cadou mai puțin sau un pahar mai mult nu sunt sfârșitul lumii. Dar oricâte am făcut, indiferent cât de tare am încercat, până la urmă, tot a apărut ceva - o întâmplare, un om, un cuvânt - care a dat lucrurile peste cap.
De ce ne certăm mereu de sărbători?
Probabil ca sunt și unii, puțini, care nu se ceartă niciodată. Ei au ajuns deja la armonia universală, trăiesc în lumea ideilor. Ne bucurăm pentru ei și nu-i deranjăm. Însă nouă, celorlalți, oameni vii și imperfecți, care trăim pe lângă alții la fel ca noi, ni se întâmplă să ne mai și certăm. Mai ales de sărbători. Deși chiar nu vrem să apară probleme și ne încăpățânăm să zâmbim, să ne urăm "sărbători fericite", să trecem cu răbdare peste prima greșeală și peste a doua și peste a noua, la un moment dat ne pierdem cumpătul și... urmează prăpădul. De ce? De ce ne certăm mai ales de sărbători? De ce ne stricăm bucuria?
Ce spunem noi
Câteva răspunsuri din lumea reală, a oamenilor imperfecți. "Găsisem loc de parcare exact în fața intrării. Era gheață pe jos, m-am gândit să parchez cu spatele ca să pot ieși mai ușor. Am semnalizat. Când să intru, a venit altul, a intrat cu fața, mi-a furat locul. L-am întrebat ce face, a început să mă înjure. L-am înjurat și eu, ce era să fac? Am ajuns amândoi la urgență. N-am mai apucat să cumpăr nimic din ce aveam pe liste". Un caz domestic: "Abia își desfăcuseră cadourile. Băiatul primise o rachetă de tenis, fetița o pisică cu telecomandă, legată printr-un cablu. Moșul le adusese exact ce-l rugaseră în scrisoare. După două minute, fetița a venit plângând în hohote că i s-a stricat pisica. M-am uitat și cablul de la telecomandă era tăiat cu foarfeca. Băiatul, care are cu 4 ani mai mult, își sfătuise sora să ia foarfeca și să taie cablul. Să vadă ce se-ntâmplă. Am crezut că înnebunesc. Puștiul e mare, știa bine ce face. Eu l-am certat pe el, soția pe mine, fetița continua să plângă. Într-o jumătate de oră, ne-am culcat toți supărați". Încă un caz. "Pusesem masa... de trei zile muncisem fără să mă opresc. Cu mopul, cu aspiratorul, ștersesem praful, curățasem băile, spălasem toate ferestrele, chiar și pe exterior - cât pe-aici să m-aleg cu degerături ca erau minus zece grade afară - ordine în camera copiilor, trei feluri de mâncare, prăjituri, plăcintă, tot. Am vrut să fie perfect... Fața de masă cu Moș Crăciun, copiii așezați frumos pe scaune... cd-ul cu colinde... L-am strigat pe soțul meu de zece ori, calmă, n-a apărut... se uita la televizor, la noi în cameră și-mi zicea ca vine imediat... Vroiam să mâncăm împreună, am continuat să-l strig. De multe ori. A intrat în bucătărie după 23 de minute, la a treizeci și șaptea strigare... M-am ridicat, am dat copiii la o parte și-am tras fața de masă cu tot ce era pe ea".
Ce cred specialiștii
În mod evident, se pot găsi diverse explicații și rezolvări pentru fiecare situație particulară în parte. Dar când conflictele sunt atât de răspândite exact în sezonul "sărbătorilor fericite", trebuie să ne întrebăm dacă nu există și o cauză generală, un "virus" de la care pornesc toate problemele. Tema aceasta a trezit inclusiv interesul oamenilor de știință. S-au făcut studii serioase. De exemplu, într-un raport publicat inclusiv pe site-ul Asociației Americane de Psihologie (APA), realizat în urma unei ample testări în rândul populației, printre principalele cauze ale stărilor negative care ne pot strica sărbătorile sunt enumerate oboseala, stresul, irascibilitatea, problemele digestive, tristețea, furia, singurătatea. Dacă la categoria "probleme digestive" lucrurile sunt clare - oamenii din toată lumea au obiceiul să facă excese alimentare - la alte capitole, cum ar fi "stresul", a fost necesară o analiză mai detaliată. Iar experții de peste Ocean au stabilit că principalele surse de stres din perioada Crăciunului ar fi: lipsa timpului și a banilor, presiunea promoțiilor comerciale și a cadourilor, întâlnirea cu familia lărgită, dietele sau, chiar dacă nu ne convine să recunoaștem, copiii. Și încă un amănunt. Conform cercetătorilor afiliați APA, doamnele sunt mult mai afectate decât domnii de stresul sărbătorilor. De parcă cineva ar fi putut să creadă că e invers?! Partea bună la aceste studii, care ne confirmă științific realități pe care le intuiam și noi, neștiințific, este că ne demonstrează universalitatea problemei. Partea rea pentru noi, oameni simpli, aflați în căutarea sărbătorilor fericite, ar fi că, după concluziile savante, nu primim și o soluție practică, un manual, o vitamină, un elixir, chiar și-o injecție, care să ne scape de problemă.
Ce e de făcut
Oamenii de știință și-au făcut treaba, e cazul să ne străduim și noi puțin. Pornind de la "banalitățile" pe care le-am aflat de la savanți, putem încerca să ne stabilim câteva principii sănătoase, niște reguli de urmat la zi de sărbătoare. Sigur n-o să ne transformăm în maeștri zen. Timpul n-o să se oprească, banii n-or să ne ajungă, cadouri tot o să luăm, ne vom întâlni în continuare cu familia și o să ne iubim mereu copiii, nepoții, părinții și bunicii. Dar le putem face pe toate puțin mai fericiți. Chiar și de sărbători.
Opt reguli pentru "sărbători fericite"
Regula numărul 1
Fă totul cu măsură. Pregătiri, distracție, somn, mâncare, bucură-te de fiecare, dar nu exagera. E de înțeles că-ți vine să sari calul. Dacă ai ținut post, vrei să mănânci, să recuperezi. Și dacă n-ai ținut post, tot greu ți-a fost. Ai fost bombardat cu mirosuri, rețete, imagini, discuții despre toate bunătățile de sezon. Așa că, după săptămani întregi de provocări, ce poți să faci? Nu ești de fier! Ai ochi, miros, papile gustative și când te pornești, e greu să te oprești. Dar corpul tău nu poate duce cât vrei tu să-i dai. Are un punct de echilibru. Dacă l-ai depășit, cea mai gustoasă friptură devine otravă, cea mai frumoasă petrecere se transformă în chin. Așa că îndură-te de tine. Nu mânca 5 feluri la o singură masă. Fă puțină mișcare, mai arzi din calorii. Și nu uita, trebuie să și dormi. Petrecerile de trei zile și trei nopți sunt bune doar pentru povești. În lumea reală, ca să trăiești cât de cât fericit până la bătrâneți ceva mai adânci, e bine să te ferești de orice exces.
Regula numărul 2
Nimeni nu e obligat să trăiască la fel ca tine. Da. Nu toată lumea face lucrurile ca tine și, fără îndoială, nici tu nu e bine să te iei după alții. Nu trebuie să mănânci, să bei sau să dormi cât celalalt. Principiul funcționează și invers. Nu e obligatoriu ca cel de lângă tine să doarmă când ți-e ție somn, să bea când ți s-a făcut ție sete, să se bucure exact când crezi tu că a venit momentul, să se ridice de la masă în același timp cu tine, să râdă la aceleași glume, emisiuni sau filme. Chiar dacă face lucrurile altfel, nu înseamnă că nu te iubește, că nu îi pasă sau nu-ți respectă eforturile. Sigur, ai tot dreptul să îți pui anumite întrebări, să vezi dacă nu cumva și-a schimbat gusturile și prioritățile, dacă "se ia după altcineva". Dar înainte de a trage concluzia că "așa nu mai merge", că trebuie să pui piciorul în prag, încearcă să accepți că fiecare are propriul stil de viață în muncă, în relaxare, în sărbătoare și în iubire.
Regula numărul 3
Nu te grăbi! În general, graba e o mare păcăleală. Latinii știau ce zic. "Festina lente!". În general, peste jumătate din întreaga perioadă din preajma Crăciunului o pierdem cu pregătiri: cumpărături, curățenie, mâncare, invitați, cadouri. Sunt multe de făcut. Nu-s toate necesare, dar asta-i tradiția. Și atunci, ai două variante: ori ești mereu sub presiune, în agitație, să termini, să rezolvi, să scapi... ori îți faci treaba pe îndelete, încercând să te simți și bine, să nu uiți de tine, să nu te transformi într-un robot de bucătărie. O să zici că sună frumos, dar nu e posibil. "Nu poți să te simți bine când stai două ore în trafic sau când trebuie să gătești într-o seară pentru următoarele trei zile". Ba poți. Mărește-ți spațiul vital. Transformă truda în bucurie. Gândește-te la seara de sărbătoare, când totul va fi perfect. Și fă-ți treaba fără să te mai lupți cu timpul. O să vezi că nici el n-o să se mai lupte cu tine.
Regula numărul 4
Nu aștepta ca totul să fie perfect. Nu se poate. Mereu se va mai găsi ceva de făcut. O să te enervezi și o să te încarci cu nemulțumiri pe care, până la urmă, le vei arunca pe ceilalți. Nu aștepta până când te prăbușești de oboseală și efortul tău devine o formă de presiune pentru cei din jur care nu știu să-ți aprecieze "sacrificiul". Nu spera nici că o să apară cineva care vă zice, "gata, odihnește-te, mai departe mă ocup eu". Ar fi plăcut dar, de regulă, nu apare nimeni. Dacă tu faci prea mult, alții nu fac nimic. Și nu e vina lor, practic n-au loc de tine. Așa că mai bine învață să te oprești. Să te așezi, să te bucuri, chiar dacă nu este totul perfect. Mulțumește-te să fie bine. Binele e singurul "perfect" de care ai nevoie.
Regula numărul 5
Fă-ți o lista despre toate lucrurile bune din viața ta. Deși de multe ori pare altfel, în realitate, nimeni nu are tot ce și-ar dori. Nici președintele Americii, nici miliardarii arabi, nici cele mai mari vedete din sport sau de la Hollywood. Pentru că toți oamenii au "defectul" de a-și dori mai mult decât au, de a trece de la o nevoie la alta, de a căuta mereu altceva. Gândește-te cu atenție și pune pe hârtie ce ai. Bunurile vieții tale. Pot fi zece, douăzeci sau două, important este că sunt. Caută-le în prezent, în trecut, în familie, între prieteni, la școală, la muncă, oriunde. Sigur sunt. Le vezi?
Regula numărul 6
Fă-ți un proiect cu ce vrei să faci la anul. Nu-i așa că, de obicei, în perioada sărbătorilor de iarnă, îți faci un bilanț, o socoteală? Ce-a mers și ce n-a mers în ultimele douăsprezece luni? Și te superi când descoperi că ai cam multe restanțe. Dar n-ai motiv. Ai realizat ce s-a putut, omenește, și dacă ți-au mai rămas treburi nerezolvate, e foarte bine. Ai ce să faci anul care vine. N-au intrat zilele-n sac. Dar ca să-ți pui ordine în lucruri și să-ți ții fericirea aproape, alege-ți un scop. Ceva realizabil. Să te vezi mai ales cu copiii, părinții, frații sau prietenii, să citești mai mult, să repari lucrurile stricate din casă, să stai mai mult în natură și să te miști... După ce ți-ai fixat obiectivul, vezi care sunt etapele, stabilește-ți pașii și fă tot ce se poate. Iar dacă se întâmplă cumva, ca, peste un an, să nu-ți fi atins scopul, tot răul spre bine. Ai proiectul gata făcut pentru anul celălalt.
Regula numărul 7
Nu te speria de bucurie! De data asta chiar ți-au ieșit toate cum ai vrut? Ai găsit exact cadourile pe care le căutai, nu ți-ai depășit bugetul, bradul a fost suficient de înalt, toți sunt la masă și nimeni nu are nimic să-și reproșeze? Ai vrea să oprești timpul, să îngheți clipa? Te uiți în jur și te gândești că mâine, peste trei zile sau - dacă ești puțin depresiv - niciodată nu va mai fi la fel? Nu te mai gândi! Bucură-te de prezent, fără să te mai preocupi de viitor. Nu te uita la ceas, nu mai număra câte zile de vacanță au mai rămas, nu te mai trezi dimineața cu gândul că mai e puțin și se termină. Că nu se termină. Stai liniștit, și după sărbători, tot tu ești. Cum ai reușit o dată să potrivești totul, o să reușești și a doua oară. Poate că nu ai obișnuința fericirii - mulți n-o avem - dar nu te lăsa copleșit. Învață-te cu binele. De ce să irosești un prezent bun cu griji viitoare?
Regula numărul 8
Relaxează-te și pe interior. Chiar dacă în jurul tău e agitație maximă, se întâmplă multe lucruri și în interiorul tău. Fii atent și la ele. Stai puțin cu tine. Retrage-te, nu vorbi, rupe ritmul! Oferă-ți câteva clipe de liniște. Spune o rugăciune. Meditează. Respiră. Ascultă ce se întâmplă în mintea și în sufletul tău. Lasă-ți emoțiile să-ți deslușească gândurile. Probabil nu vei avea o mare revelație și n-o să descoperi într-o secundă sensul vieții. Dacă n-ai mai făcut asta niciodată sau de foarte mult timp, se poate întâmpla să ți se pară destul de ciudat. Și cam fără rost. O să te și plictisești. Dar nu-i nimic rău. Din contră. E bine să simți că, din când în când, timpul nu aleargă.
Gata, am terminat. Acestea sunt cele opt reguli pentru "sărbători fericite", deși cel mai bine ar fi să-ți găsești singur drumul tău către ele. Citește-le seara și încearcă să te gândești la ele și ziua. Nu uita niciodată: cel care străpânește lucrurile ești tu. Nu te lăsa stăpânit de ele. Este una din marile înțelepciuni ale vieții. Tu hotărăști binele!
A. POPA, psiholog