Prin rectocolită hemoragică se înţelege o afecţiune a colonului, în care apare inflamaţia peretelui acestuia, la nivelul vaselor mici care îl irigă - vasculită. Ca urmare, prin aceste vase, sângele nu mai circulă cum trebuie şi peretele intestinal se necrozează, se distruge, ceea ce duce la apariţia unor răni care sângerează. Cauza bolii este reprezentată de o dereglare a sistemului imunitar, care nu mai recunoaşte structurile proprii şi le atacă, deci, este o boală autoimună. Factorii care duc la această dereglare se presupun a fi anumite infecţii care apar la pacienţi care moştenesc un teren genetic predispozant. Stresul, de asemenea, se presupune că ar avea un rol major, atât în declanşarea bolii cât şi în agravarea evoluţiei.
Manifestări
Pe primul plan apare diareea însoţită de hemoragie. Scaunele diareice apar, de obicei, după masă. Pot să fie produse de orice alimente, dar, în special, de lactate şi de crudităţi. Fiecare pacient are anumite alimente pe care le tolerează şi altele pe care nu le tolerează, prin urmare, bolnavii îşi pot stabili cel mai bine regimul alimentar. Durerile abdominale însoţesc diareea. De obicei sunt sub formă de crampe şi se asociază cu balonări, zgomote hidroaerice abdominale, flatulenţă. O altă manifestare importantă care apare este reprezentată de tulburările de nutriţie. Din cauza accelerării tranzitului intestinal şi a leziunilor mucoasei intestinale, se pierd o serie de principii alimentare. Astfel, pacienţii pot fi anemici, deshidrataţi, cu pielea lipsită de elasticitate, cu părul şi unghiile friabile (se rup uşor), lipsite de luciu, cu greutate scăzută şi cu capacitate de efort diminuată. Manifestările descrise mai sus sugerează diagnosticul de rectocolită ulcerohemoragică. Pentru confirmare, este nevoie de analize care să excludă alte afecţiuni, care evoluează asemănător, cum sunt: infecţiile, alergiile alimentare, intoleranţele alimentare (de exemplu, enteropatia glutenică), tumorile intestinale.
Analizele care se realizează sunt cele obişnuite pentru tubul digestiv: examenul materiilor fecale stabileşte dacă există o infecţie şi, de asemenea, în ce măsură s-a realizat digestia alimentelor, examenul radiologic cu substanţă de contrast, colonoscopia (cu biopsie) permite aprecierea mai bună a mucoasei şi diferenţierea de alte boli inflamatorii intestinale (colită nespecifică infecţioasă, boala Crohn).
Boala are un caracter cronic. Pe parcursul evoluţiei, există perioade de agravare şi perioade de ameliorare a simptomelor. Agravarea poate să fie declanşată de anumite condiţii externe: consumul de alimente care nu sunt tolerate (crudităţi, lactate), stresul, emoţiile puternice, expunerea la frig, tratamentele îndelungate cu antibiotice.
Din cauza sângerărilor şi a diareei, frecvent apar tulburări de nutriţie care se manifestă prin scăderea în greutate, stare de oboseală continuă, scăderea capacităţii de efort, anemie, carenţe vitaminice, tulburări trofice la nivelul pielii, părului, unghiilor.
Fiecare pacient trebuie să-şi stabilească propriul regim
* Regimul alimentar este important pentru prevenirea manifestărilor bolii. Trebuie urmat, indiferent de tratamentul administrat. În general, trebuie evitate produsele lactate, crudităţile, mezelurile, conservele, afumăturile, carnea în exces. condimentele şi excesele termice (alimentele prea reci sau prea fierbinţi). Pe lângă acestea, fiecare bolnav are anumite particularităţi, anumite alimente pe care nu le suportă şi pe care trebuie să le excludă. Cu alte cuvinte, ca şi la alte boli digestive, fiecare pacient trebuie să-şi stabilească propriul regim. Aceste restricţii sunt importante pentru că alimentele care nu sunt tolerate exercită o acţiune de rănire a mucoasei atât timp cât sunt consumate şi, în acest mod, agravează boala. Anumite alimente pot să nu fie tolerate fără ca pacienţii să-şi dea seama care sunt acestea, din cauza complexităţii alimentaţiei. Există anumite analize care se efectuează din sânge - testul de intoleranţe alimentare, detectându-se anticorpi împotriva alimentelor. În acest fel, se poate stabili exact regimul alimentar care trebuie urmat. Prin excluderea alimentelor netolerate, pe anumite intervale de timp, în funcţie de gradul de intoleranţă, leziunile mucoasei se pot vindeca şi astfel boala poate fi vindecată.
* Tratamentul medicamentos clasic. Se face cu antiinflamatoare nesteroidiene de tipul salazopirină sau mesalazină şi, în formele mai grave, cu corticosteroizi de tipul prednison sau medrol. Acestea se administrează atât pe gură cât şi sub formă de microclisme. În formele grave, în care datorită leziunilor mucoasei intestinale pătrund microbi în sânge şi apare starea toxico-septică, se recomandă tratamentul antibiotic. De asemenea, în formele care nu răspund la tratamentul medicamentos, este indicată intervenţia chirurgicală de extirpare a zonelor lezate.
Tratamente alternative
* Cura cu argilă este deosebit de eficientă pentru bolnavii cu rectocolită. Argila are proprietăţi antiinflamatorii, dezinfectante, de favorizare a vindecării leziunilor mucoasei. Se face pe o perioadă de 3 săptămâni, după care se face o pauză de 10 zile şi se reia. Se foloseşte o lingură cu argilă la un pahar, dizolvată în apă de izvor sau apă plată. Se prepară cu o seară înainte de a se consuma. În primele două zile, se bea doar apa de deasupra argilei, care se depune la fund. În zilele următoare, se amestecă şi se consumă tot conţinutul. În prima săptămână, se bea un pahar pe zi, dimineaţa, în a doua săptămână 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, iar în ultima săptămână 3 pahare pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara.
* Tratamentul fitoterapeutic (cu plante) utilizează: afinele, care se folosesc ca atare, sub formă de fructe, sau sub formă de pulbere sau comprimate; se administrează 3-6 linguri sau 3-6 comprimate pe zi, înainte de masă, până la ameliorarea simptomelor (diareei), nu mai mult de o săptămână; ulterior, pentru întreţinerea efectului, se administrează 1-2 linguri sau 3 comprimate pe zi; se poate administra următoarea combinaţie de plante, sub formă de pulbere administrată sub limbă, o dată la 6 ore: afin, izmă, muşeţel, pătlagină.
* Tratamentul homeopatic se sprijină pe următoarele remedii: Mercurius corosivus este indicat la pacienţii care au dureri acute, înainte de scaun, sub formă de crampe, arsuri, la care scaunul este amestecat cu mucus şi cu sânge; Rathania, indicat la cei la care durerile se simt sub formă de înţepături, ca şi când ar fi sticlă spartă în zona anală; aceste dureri sunt ameliorate de băi calde; Podophyllum este indicat atunci când există scaune apoase, care sunt precedate de zgomote în burtă (borborisme) şi apoi de dureri; după ce a avut scaun, pacientul nu se simte mai bine, ci continuă să aibă senzaţia de fierbere în burtă şi dureri; Aloe: este indicat la cei care prezintă aceleaşi simptome ca mai sus, dar care după ce au avut scaun se simt mai bine; Ars album: utilizat în cazurile în care există şi vărsături; pacienţii au senzaţie de arsură în rect şi în stomac, sunt foarte agitaţi şi obosiţi; Carbo vegetabilis: poate fi administrat la pacienţii care, pe lângă simptomele de mai sus, prezintă şi balonare puternică însoţită de eructaţii; Sulphur: indicat pentru cei care au scaune apoase galben-verzui, care apar în special dimineaţa. Tratamentul homeopat cel mai eficient este cel constituţional, în care pe baza caracteristicilor psihoemoţionale ale pacientului, se recomandă un remediu global, care poate să ducă la remisia completă a bolii. Pentru acest tip de tratament este necesară o analiză amănunţită a fiecărui caz în parte, realizată de medicul specialist.
Vă doresc sănătate!
Farm. Liliana Samson - Expert Good Days Therapy, tel: 0752/269.237
"Am ovare micropolichistice"
(Răspuns pentru ALINA, F. AS nr. 1314)
Multă sănătate!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
