- Deşi deciziile premierului de a renunţa la impozitarea cifrei de afaceri, la taxa de solidaritate şi la şeful ANAF, susţinut de Dragnea, precum şi de a înfiinţa Fondul Suveran de Investiţii prin lege, nu prin ordonanţă de urgenţă, au înlăturat pericolul aventurismului şi iresponsabilităţii generat de echipa Dragnea-Vâlcov, ele nu ar fi fost posibile, fără un sprijin tacit din partea unei facţiuni importante din PSD-ALDE. Presiunile UE nu sunt nici ele de neglijat, având în vedere că România nu-şi poate finanţa salariile bugetarilor şi pensiile, fără să se împrumute pe piaţa internaţională. De altfel, schimbarea de atitudine a lui Mihai Tudose, ca şi a lui Sorin Grindeanu, a survenit după duşul rece de la Bruxelles. Totodată, unii psd-işti înţeleg şi ei că nu-şi pot finanţa proiectele fără fonduri europene şi că destabilizarea economiei nu este în interesul partidului lor. În sfârşit, cred că orice psd-ist îşi dă seama că nu-şi poate permite să schimbe guvernele, cum schimbă lenjeria, fără să plătească electoral asemenea extravaganţe. De altfel, există deja semne că în subteranele PSD se întâmplă ceva şi că supremaţia vătafului de Teleorman este ameninţată. În primul rând, constatăm că partidul nu s-a revoltat deloc, când Mihai Tudose a aruncat, practic, la gunoi, programul Dragnea-Vâlcov, şi nici Liviu Dragnea nu l-a putut opri pe premier să-i înlăture prietenul de la conducerea ANAF şi să numească directorul DIPI fără să-l întrebe. Interesant este şi faptul că Liviu Dragnea a devenit ţinta criticilor la Antena3, semn că a fost abandonat de cohortele lui Voiculescu. Iar joncţiunea dintre Victor Ponta şi partiduleţul lui Daniel Constantin, ucenic al lui Dan Voiculescu, riscă să pună în pericol majoritatea parlamentară PSD-ALDE. PSD trebuie, deci, să rezolve cumva problema lui Liviu Dragnea, pentru a-şi putea exercita puterea în continuare. Deocamdată, îi slăbeşte autoritatea, lăsându-l pe Mihai Tudose să-i anuleze măsurile aberante şi aşteaptă ca justiţia să-şi facă treaba în dosarele TelDrum. Nu ne plictisim, aşadar; doar ne scârbim.
- În pofida argumentelor contrare aduse de procurorii DNA, tribunalul Bucureşti a decis eliberarea condiţionată a lui Dan Voiculescu. Asistăm cumva la un moment de cotitură în odiseea luptei anti-corupţie?
- Probabil că da, pentru că argumentele procurorilor erau pertinente şi confirmate de fapte: s-a recuperat sub 15% din prejudiciul cauzat, lucrările "ştiinţifice", în baza cărora i s-a redus o parte din pedeapsă sunt prea numeroase (11), pentru a fi autentice, şi, oricum, nu au fost verificate de nimeni, iar în privinţa "dovezilor temeinice de îndreptare", cerute de Codul Penal, nu putem spune decât că, în spiritul lui Caragiale, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. "Varanul" a ameninţat, chiar, că se va lupta de acum înainte pe viaţă şi pe moarte, cu "abuzurile" - ale DNA, desigur, nu ale politicienilor corupţi. Decizia de eliberare contrazice, aşadar, argumentele de bun simţ. Mai îngrijorător este însă că se situează în contextul nefericit al altor decizii judecătoreşti, care îi menajează pe cei condamnaţi sau judecaţi pentru corupţie: Radu Mazăre a primit o condamnare cu suspendare, în ciuda unui prejudiciu de 77 de milioane de euro, iar dosarul în care Elena Udrea şi Ioana Băsescu sunt inculpate pentru spălare de bani este plimbat de la ÎCCJ la Curtea de Apel şi retur. Se pare că se pregătesc şi alte eliberări condiţionate; în tot cazul, instanţele preferă să restituie dosarele la DNA, de câte ori pot, şi să pronunţe achitări în dosarele de abuz în serviciu. Iar dacă ne-am pus speranţele în preşedintele Iohannis, iată că şi el a făcut non-combat, promulgând fără să comenteze, legea care desfiinţează conflictul de interese. Ca să nu mai vorbim de agresivitatea cu care CCR pronunţă decizii în interesul penalilor, depăşindu-şi cu nonşalanţă atribuţiile. Mai mult sau mai puţin discret, aşadar, magistraţii se retrag din lupta anti-corupţie. Să fie această retragere rezultatul unor târguri şi înţelegeri secrete, la nivel politic şi instituţional? Dacă aşa stau lucrurile, nu este exclus să asistăm la o restauraţie a statului mafiot. Triumful lui Dan Voiculescu va fi atunci desăvârşit.