- Deși deciziile premierului de a renunța la impozitarea cifrei de afaceri, la taxa de solidaritate și la șeful ANAF, susținut de Dragnea, precum și de a înființa Fondul Suveran de Investiții prin lege, nu prin ordonanță de urgență, au înlăturat pericolul aventurismului și iresponsabilității generat de echipa Dragnea-Vâlcov, ele nu ar fi fost posibile, fără un sprijin tacit din partea unei facțiuni importante din PSD-ALDE. Presiunile UE nu sunt nici ele de neglijat, având în vedere că România nu-și poate finanța salariile bugetarilor și pensiile, fără să se împrumute pe piața internațională. De altfel, schimbarea de atitudine a lui Mihai Tudose, ca și a lui Sorin Grindeanu, a survenit după dușul rece de la Bruxelles. Totodată, unii psd-iști înțeleg și ei că nu-și pot finanța proiectele fără fonduri europene și că destabilizarea economiei nu este în interesul partidului lor. În sfârșit, cred că orice psd-ist își dă seama că nu-și poate permite să schimbe guvernele, cum schimbă lenjeria, fără să plătească electoral asemenea extravaganțe. De altfel, există deja semne că în subteranele PSD se întâmplă ceva și că supremația vătafului de Teleorman este amenințată. În primul rând, constatăm că partidul nu s-a revoltat deloc, când Mihai Tudose a aruncat, practic, la gunoi, programul Dragnea-Vâlcov, și nici Liviu Dragnea nu l-a putut opri pe premier să-i înlăture prietenul de la conducerea ANAF și să numească directorul DIPI fără să-l întrebe. Interesant este și faptul că Liviu Dragnea a devenit ținta criticilor la Antena3, semn că a fost abandonat de cohortele lui Voiculescu. Iar joncțiunea dintre Victor Ponta și partidulețul lui Daniel Constantin, ucenic al lui Dan Voiculescu, riscă să pună în pericol majoritatea parlamentară PSD-ALDE. PSD trebuie, deci, să rezolve cumva problema lui Liviu Dragnea, pentru a-și putea exercita puterea în continuare. Deocamdată, îi slăbește autoritatea, lăsându-l pe Mihai Tudose să-i anuleze măsurile aberante și așteaptă ca justiția să-și facă treaba în dosarele TelDrum. Nu ne plictisim, așadar; doar ne scârbim.
- În pofida argumentelor contrare aduse de procurorii DNA, tribunalul București a decis eliberarea condiționată a lui Dan Voiculescu. Asistăm cumva la un moment de cotitură în odiseea luptei anti-corupție?
- Probabil că da, pentru că argumentele procurorilor erau pertinente și confirmate de fapte: s-a recuperat sub 15% din prejudiciul cauzat, lucrările "științifice", în baza cărora i s-a redus o parte din pedeapsă sunt prea numeroase (11), pentru a fi autentice, și, oricum, nu au fost verificate de nimeni, iar în privința "dovezilor temeinice de îndreptare", cerute de Codul Penal, nu putem spune decât că, în spiritul lui Caragiale, sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. "Varanul" a amenințat, chiar, că se va lupta de acum înainte pe viață și pe moarte, cu "abuzurile" - ale DNA, desigur, nu ale politicienilor corupți. Decizia de eliberare contrazice, așadar, argumentele de bun simț. Mai îngrijorător este însă că se situează în contextul nefericit al altor decizii judecătorești, care îi menajează pe cei condamnați sau judecați pentru corupție: Radu Mazăre a primit o condamnare cu suspendare, în ciuda unui prejudiciu de 77 de milioane de euro, iar dosarul în care Elena Udrea și Ioana Băsescu sunt inculpate pentru spălare de bani este plimbat de la ÎCCJ la Curtea de Apel și retur. Se pare că se pregătesc și alte eliberări condiționate; în tot cazul, instanțele preferă să restituie dosarele la DNA, de câte ori pot, și să pronunțe achitări în dosarele de abuz în serviciu. Iar dacă ne-am pus speranțele în președintele Iohannis, iată că și el a făcut non-combat, promulgând fără să comenteze, legea care desființează conflictul de interese. Ca să nu mai vorbim de agresivitatea cu care CCR pronunță decizii în interesul penalilor, depășindu-și cu nonșalanță atribuțiile. Mai mult sau mai puțin discret, așadar, magistrații se retrag din lupta anti-corupție. Să fie această retragere rezultatul unor târguri și înțelegeri secrete, la nivel politic și instituțional? Dacă așa stau lucrurile, nu este exclus să asistăm la o restaurație a statului mafiot. Triumful lui Dan Voiculescu va fi atunci desăvârșit.