RODICA CULCER despre... "Nu ne plictisim. Doar ne scârbim"

Redactia
- Premierul Tudose a desființat aproape toate mă­surile din noul program de guvernare impus de PSD după căderea guvernului Grindeanu, dar prim ministrul nu pare să se teamă că va avea aceeași soartă cu predecesorul său. Pe ce se bazează?

- Deși deciziile premierului de a renunța la impozitarea cifrei de afaceri, la taxa de solidaritate și la șeful ANAF, susținut de Dragnea, precum și de a înființa Fondul Suveran de Investiții prin lege, nu prin ordonanță de urgență, au înlăturat pericolul aventu­ris­mului și iresponsabilității generat de echipa Dragnea-Vâlcov, ele nu ar fi fost posibile, fără un sprijin tacit din partea unei facțiuni impor­tante din PSD-ALDE. Presiunile UE nu sunt nici ele de neglijat, având în vedere că România nu-și poate finanța salariile bugetarilor și pensiile, fără să se împrumute pe piața internațională. De altfel, schim­barea de atitudine a lui Mihai Tudose, ca și a lui Sorin Grindeanu, a survenit după dușul rece de la Bruxelles. Totodată, unii psd-iști înțeleg și ei că nu-și pot finanța proiectele fără fonduri europene și că destabilizarea economiei nu este în interesul partidului lor. În sfârșit, cred că orice psd-ist își dă seama că nu-și poate permite să schimbe guver­nele, cum schimbă lenjeria, fără să plătească electoral asemenea extravaganțe. De altfel, există deja semne că în subteranele PSD se întâmplă ceva și că supre­ma­ția vătafului de Teleorman este amenințată. În primul rând, constatăm că partidul nu s-a revoltat deloc, când Mihai Tudose a aruncat, practic, la gunoi, programul Dragnea-Vâlcov, și nici Liviu Dragnea nu l-a putut opri pe premier să-i înlăture prietenul de la conducerea ANAF și să numească directorul DIPI fără să-l întrebe. Interesant este și faptul că Liviu Dragnea a devenit ținta criticilor la Antena3, semn că a fost abandonat de cohortele lui Voicu­les­cu. Iar joncțiunea dintre Victor Ponta și partidulețul lui Daniel Constantin, ucenic al lui Dan Voiculescu, riscă să pună în pericol majoritatea parlamentară PSD-ALDE. PSD trebuie, deci, să re­zol­ve cumva pro­blema lui Liviu Dragnea, pentru a-și pu­tea exer­cita puterea în continuare. Deocamdată, îi slă­bește au­toritatea, lăsându-l pe Mihai Tudose să-i anu­leze mă­surile aberante și așteaptă ca justiția să-și facă treaba în dosarele TelDrum. Nu ne plictisim, așadar; doar ne scârbim.

- În pofida argumentelor contrare aduse de procurorii DNA, tribunalul București a decis eli­berarea condiționată a lui Dan Voiculescu. Asis­tăm cumva la un moment de cotitură în odiseea luptei anti-corupție?

- Probabil că da, pentru că argumentele procu­rorilor erau pertinente și confirmate de fapte: s-a recu­perat sub 15% din prejudiciul cauzat, lucrările "știin­țifice", în baza cărora i s-a redus o parte din pe­deapsă sunt prea numeroase (11), pentru a fi au­tentice, și, ori­cum, nu au fost verificate de nimeni, iar în privința "do­vezilor temeinice de îndreptare", ce­rute de Codul Pe­nal, nu putem spune decât că, în spi­ritul lui Cara­giale, sunt sublime, dar lipsesc cu de­săvârșire. "Va­ranul" a amenințat, chiar, că se va lup­ta de acum îna­in­te pe viață și pe moarte, cu "abu­zurile" - ale DNA, de­­si­gur, nu ale politicienilor co­rupți. Decizia de eli­berare contrazice, așadar, argu­mentele de bun simț. Mai în­gri­jorător este însă că se situează în contextul nefe­ricit al altor decizii ju­decătorești, care îi menajează pe cei condamnați sau judecați pentru corupție: Radu Mazăre a primit o condamnare cu suspendare, în ciuda unui pre­judiciu de 77 de milioane de euro, iar dosarul în care Elena Udrea și Ioana Băsescu sunt inculpate pen­tru spă­lare de bani este plimbat de la ÎCCJ la Curtea de Apel și retur. Se pare că se pregătesc și alte eliberări con­di­țio­nate; în tot cazul, instanțele preferă să resti­tuie do­sa­rele la DNA, de câte ori pot, și să pronunțe achitări în do­sa­rele de abuz în serviciu. Iar dacă ne-am pus spe­ranțele în președintele Iohannis, iată că și el a făcut non-combat, promulgând fără să co­men­teze, le­gea care des­ființează conflictul de inte­rese. Ca să nu mai vor­bim de agresivitatea cu care CCR pronunță de­cizii în inte­resul penalilor, depă­șindu-și cu non­șa­lanță atribu­ții­le. Mai mult sau mai puțin discret, așadar, ma­gistrații se retrag din lupta anti-corupție. Să fie aceas­tă re­tra­gere rezultatul unor târguri și înțelegeri secrete, la nivel politic și instituțional? Dacă așa stau lu­cru­rile, nu este exclus să asistăm la o restaurație a sta­tului ma­fiot. Triumful lui Dan Voiculescu va fi atunci desăvârșit.