- Un partid sau o coaliţie de partide care deţine majoritatea locurilor din Parlament poate schimba oricând un guvern, printr-o moţiune de cenzură. După cum s-a văzut în 2012, pot face absolut ce vor, mai ales dacă nu au nici o jenă. PSD deţine, cu ajutorul ALDE, UNPR şi, la rigoare, UDMR, o majoritate confortabilă, cu care poate ameninţa credibil orice premier care nu-i convine. PSD are deci capacitatea de a transpune în practică o ameninţare cu răsturnarea guvernului. Trebuie însă să fie convins că este în avantajul său şi, probabil, nu este. Dimpotrivă, este mai avantajos pentru PSD să critice de pe tuşă guvernul tehnocrat vremelnic, care se confruntă cu crize neaşteptate, cum ar fi cea din sănătate, de care PSD nu este străin, decât să-şi asume din nou guvernarea, într-un moment dificil. Aşadar, deşi oficial se plânge de "incompetenţa" guvernului, cred că Liviu Dragnea doreşte mai degrabă să se distanţeze de scandalurile în curs, cum ar fi scandalul Hexi Pharma, care riscă să afecteze şi imaginea partidului său, într-o campanie crucială. Poate tocmai de aceea premierul Cioloş nu i-a răspuns lui Liviu Dragnea, evitând o polemică sterilă şi falsă.
Desigur, pentru oamenii de bun simţ, tupeul lui Liviu Dragnea poate fi revoltător, dar în logica actualei majorităţi parlamentare, faptul că domnul Dragnea este un condamnat penal nu deranjează. Dimpotrivă, le garantează penalilor din partidul său şi din partidele aliate că le va apăra interesele. Deci, nu tupeul domnului Dragnea este problema, ci faptul că PSD, cel mai puternic partid din România, este strâns unit în jurul lui şi al celorlalţi politicieni anchetaţi şi/sau condamnaţi pentru corupţie sau alte fapte asociate acesteia. Şi toată această cohortă de clienţi ai DNA este alarmată de noua ofensivă a DNA, mai periculoasă după începerea anchetei penale în cazul lui Titus Corlăţean, şi de-a dreptul dramatică, după punerea sub urmărire penală a aliatului de nădejde al PSD, Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat. De asemenea, atâta vreme cât Valeriu Zgonea încă mai conduce Camera Deputaţilor, psd-iştii îşi văd blocate toate iniţiativele de anulare a reformelor realizate în justiţie şi de anihilare a DNA şi DIICOT. Ca să-i menţină uniţi şi concentraţi asupra campaniei electorale, domnul Dragnea trebuie să le ridice moralul şi să convingă electoratul de superioritatea PSD. Poate că este o strategie primitivă, dar este singura de care dispune PSD în actuala sa etapă de dezvoltare. Sau, mai degrabă, de decădere.
- Premierul Dacian Cioloş face o "vizită de lucru" în SUA. Care este adevărata semnificaţie a evenimentului? Ce urmează să înveţe de la americani?
- Nu cred că premierul Cioloş s-a dus să înveţe, ci să asculte ce au să-i spună oficialii americani, care speră că el va fi mai receptiv decât Klaus Iohannis. Deşi a stat şi el de vorbă cu Joe Biden, domnul Iohannis nu pare să fi impresionat pe cineva. Dimpotrivă, potrivit unui cunoscător al României, gânditorul american Robert D. Kaplan, "preşedintele nu a lăsat o impresie solidă, într-un fel sau altul. Este încă invizibil", o parte din impresia mai puţin favorabilă datorându-se şi calităţii îndoielnice a echipei sale. Când ai un şef al Cancelariei prezidenţiale, de calitatea lui Dan Mihalache, nu poţi pretinde să fii respectat în marile capitale, şi cu atât mai puţin la Washington. Oficialii americani par, însă, să aibă o impresie ceva mai bună despre premierul Cioloş, pe care îl consideră competent şi serios. Cred, deci, că invitarea sa la Washington atestă interesul Statelor Unite pentru România, datorită rolului strategic tot mai important al ţării noastre, la graniţa dintre NATO şi zona de influenţă a Kremlinului. Decişi să nu abandoneze România, care are acum un guvern pro-occidental, mai cooperant decât au Polonia şi Ungaria, americanii au ales să-l lase pe Klaus Iohannis să se întreţină non-stop cu Dan Mihalache, în splendida lui izolare de la Cotroceni, şi l-au desemnat pe Dacian Cioloş drept partenerul lor de dialog. Este, deci, vorba, pe de o parte, de o punere la punct a unui preşedinte care ratează una după alta şansele de afirmare a ţării noastre pe plan internaţional şi, pe de altă parte, de un semnal că SUA îşi menţin interesul faţă de România. Aceasta ar fi, deci, componenta politică, foarte importantă, a vizitei domnului Cioloş la Washington. Există, desigur, şi o componentă economică. Se pare că premierul doreşte să-l convingă pe preşedintele companiei Ford, Mark Fields, să nu renunţe la investiţia din România, deşi guvernele României nu şi-au onorat nici unul din angajamentele legate de infrastructură. Este o poziţie ingrată, din care nu poate ieşi, cred, decât cu sprijin politic, pentru că un premier interimar nu poate garanta angajamente pe termen lung. Ar fi putut s-o facă preşedintele Iohannis, dar nu l-a interesat. Nici măcar la inaugurarea proiectului de la Deveselu nu s-a dus, ci l-a lăsat pe Dacian Cioloş să primească onorul cuvenit şefului statului. Nu sunt sigură că domnul Iohannis îi sfidează pe americani din ignoranţă; cred, dimpotrivă, că o face deliberat, în numele unor cercuri anti-americane din sfera puterii. De aceea, vizita domnului Cioloş la Washington poate fi interpretată şi ca o lecţie pe care americanii i-o dau, pas cu pas, lui Klaus Iohannis. Iată aşadar un lucru bine făcut - de americani.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
