- Un partid sau o coaliție de partide care deține majoritatea locurilor din Parlament poate schimba oricând un guvern, printr-o moțiune de cenzură. După cum s-a văzut în 2012, pot face absolut ce vor, mai ales dacă nu au nici o jenă. PSD deține, cu ajutorul ALDE, UNPR și, la rigoare, UDMR, o majoritate confortabilă, cu care poate amenința credibil orice premier care nu-i convine. PSD are deci capacitatea de a transpune în practică o amenințare cu răsturnarea guvernului. Trebuie însă să fie convins că este în avantajul său și, probabil, nu este. Dimpotrivă, este mai avantajos pentru PSD să critice de pe tușă guvernul tehnocrat vremelnic, care se confruntă cu crize neașteptate, cum ar fi cea din sănătate, de care PSD nu este străin, decât să-și asume din nou guvernarea, într-un moment dificil. Așadar, deși oficial se plânge de "incompetența" guvernului, cred că Liviu Dragnea dorește mai degrabă să se distanțeze de scandalurile în curs, cum ar fi scandalul Hexi Pharma, care riscă să afecteze și imaginea partidului său, într-o campanie crucială. Poate tocmai de aceea premierul Cioloș nu i-a răspuns lui Liviu Dragnea, evitând o polemică sterilă și falsă.
Desigur, pentru oamenii de bun simț, tupeul lui Liviu Dragnea poate fi revoltător, dar în logica actualei majorități parlamentare, faptul că domnul Dragnea este un condamnat penal nu deranjează. Dimpotrivă, le garantează penalilor din partidul său și din partidele aliate că le va apăra interesele. Deci, nu tupeul domnului Dragnea este problema, ci faptul că PSD, cel mai puternic partid din România, este strâns unit în jurul lui și al celorlalți politicieni anchetați și/sau condamnați pentru corupție sau alte fapte asociate acesteia. Și toată această cohortă de clienți ai DNA este alarmată de noua ofensivă a DNA, mai periculoasă după începerea anchetei penale în cazul lui Titus Corlățean, și de-a dreptul dramatică, după punerea sub urmărire penală a aliatului de nădejde al PSD, Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat. De asemenea, atâta vreme cât Valeriu Zgonea încă mai conduce Camera Deputaților, psd-iștii își văd blocate toate inițiativele de anulare a reformelor realizate în justiție și de anihilare a DNA și DIICOT. Ca să-i mențină uniți și concentrați asupra campaniei electorale, domnul Dragnea trebuie să le ridice moralul și să convingă electoratul de superioritatea PSD. Poate că este o strategie primitivă, dar este singura de care dispune PSD în actuala sa etapă de dezvoltare. Sau, mai degrabă, de decădere.
- Premierul Dacian Cioloș face o "vizită de lucru" în SUA. Care este adevărata semnificație a evenimentului? Ce urmează să învețe de la americani?
- Nu cred că premierul Cioloș s-a dus să învețe, ci să asculte ce au să-i spună oficialii americani, care speră că el va fi mai receptiv decât Klaus Iohannis. Deși a stat și el de vorbă cu Joe Biden, domnul Iohannis nu pare să fi impresionat pe cineva. Dimpotrivă, potrivit unui cunoscător al României, gânditorul american Robert D. Kaplan, "președintele nu a lăsat o impresie solidă, într-un fel sau altul. Este încă invizibil", o parte din impresia mai puțin favorabilă datorându-se și calității îndoielnice a echipei sale. Când ai un șef al Cancelariei prezidențiale, de calitatea lui Dan Mihalache, nu poți pretinde să fii respectat în marile capitale, și cu atât mai puțin la Washington. Oficialii americani par, însă, să aibă o impresie ceva mai bună despre premierul Cioloș, pe care îl consideră competent și serios. Cred, deci, că invitarea sa la Washington atestă interesul Statelor Unite pentru România, datorită rolului strategic tot mai important al țării noastre, la granița dintre NATO și zona de influență a Kremlinului. Deciși să nu abandoneze România, care are acum un guvern pro-occidental, mai cooperant decât au Polonia și Ungaria, americanii au ales să-l lase pe Klaus Iohannis să se întrețină non-stop cu Dan Mihalache, în splendida lui izolare de la Cotroceni, și l-au desemnat pe Dacian Cioloș drept partenerul lor de dialog. Este, deci, vorba, pe de o parte, de o punere la punct a unui președinte care ratează una după alta șansele de afirmare a țării noastre pe plan internațional și, pe de altă parte, de un semnal că SUA își mențin interesul față de România. Aceasta ar fi, deci, componenta politică, foarte importantă, a vizitei domnului Cioloș la Washington. Există, desigur, și o componentă economică. Se pare că premierul dorește să-l convingă pe președintele companiei Ford, Mark Fields, să nu renunțe la investiția din România, deși guvernele României nu și-au onorat nici unul din angajamentele legate de infrastructură. Este o poziție ingrată, din care nu poate ieși, cred, decât cu sprijin politic, pentru că un premier interimar nu poate garanta angajamente pe termen lung. Ar fi putut s-o facă președintele Iohannis, dar nu l-a interesat. Nici măcar la inaugurarea proiectului de la Deveselu nu s-a dus, ci l-a lăsat pe Dacian Cioloș să primească onorul cuvenit șefului statului. Nu sunt sigură că domnul Iohannis îi sfidează pe americani din ignoranță; cred, dimpotrivă, că o face deliberat, în numele unor cercuri anti-americane din sfera puterii. De aceea, vizita domnului Cioloș la Washington poate fi interpretată și ca o lecție pe care americanii i-o dau, pas cu pas, lui Klaus Iohannis. Iată așadar un lucru bine făcut - de americani.