În cadrul acţiunii "Nimeni în cluburi!", declanşată după tragedia din Clubul "Colectiv", utilizatorii reţelei de socializare au fost îndemnaţi să nu mai meargă în cluburi sâmbătă, 31 octombrie, din respect pentru cei decedaţi în "vinerea neagră" şi ca protest faţă de modul în care funcţionează aceste localuri. După mine, cred că este doar un prim pas. Pentru câte vieţi tinere au fost curmate din cauza lăcomiei şi a corupţiei bucureştene, nimeni n-ar trebui să mai meargă în cluburi, câtă vreme se va menţine organizarea actuală. Măcar până la sfârşitul anului, ca să nu spun niciodată! Gata, a trecut "tranziţia", cu importurile ei toxice, cum ar fi zilele unor sfinţi... comerciali! A sosit momentul întoarcerii la ale noastre, la tradiţia românească adevărată! Poate exagerez, poate sunt "fundamentalist", dar mă pun în locul părinţilor care şi-au identificat fiii şi fiicele la morgă zilele trecute. Şi al celor ai căror copii sunt încă intubaţi şi peticiţi cu fâşii de piele peste carnea vie a trupurilor mutilate. Fete frumoase ca nişte top-modele, băieţi veseli, în plină putere, sunt astăzi de nerecunoscut, schilodiţi şi arşi în pucioasa unui iad prea timpuriu. Ca să nu vorbesc de cei găsiţi pe podeaua rece a morgii... O modă infernală a ultimilor ani sunt efectele pirotehnice, jocurile de artificii. Cum au putut oameni în toată firea, lectori la Universitatea de Arhitectură (Dumnezeu să-i odihnească şi să-i ierte pe membrii formaţiei de rock Goodbye to Gravity), să nu ţină cont de pericolul reprezentat de spaţiul sufocant, care abia îţi permitea să respiri? Cum să împrăştii scântei, peste nişte cofraje de plastic? Din nefericire, artiştii imprudenţi au plătit cu viaţa. Cu viaţa lor, dar şi a celor din apropiere, de lângă scenă. Parcă toată tragica lor poveste a fost prevestită. Premoniţia catastrofală se află chiar în principala melodie de pe albumul lansat vineri ("Ziua în care vom muri" - The Day We Die), o melodie copleşitoare, sugerând o tragedie parcă asumată, care lasă, totuşi, loc revoltei. În esenţă, versurile melodiei (foarte apreciate de "metalişti") sunt un îndemn la luptă pentru libertate, pentru a-ţi face vocea auzită şi împotriva corupţiei din societate: "Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii! Iar ziua în care vom ceda este ziua în care vom muri!" Aşadar, într-o cumplită zi de vineri, 500 de tineri români ascultau o melodie cu adevărat inspirată, în interpretarea unei formaţii mai cunoscute în străinătate, decât acasă. În ce priveşte clubul "Colectiv", amenajat într-un subsol al fostei fabrici de încălţăminte "Pionierul", era apreciat de unii drept un loc cu muzică bună, cu programe underground, nonconformiste. Nu oricine se ducea la "Colectiv". Acolo nu intrau maneliştii şi cocalarii. Ca design interior, spaţiul corespundea, la o primă vedere, gustului occidental, unde hale industriale au devenit centre culturale, cluburi, expoziţii, ateliere de artă. Din nefericire, tinerii patroni, aflaţi acum după gratii, au crezut, româneşte, că merge şi-aşa, ignorând, pe propria răspundere, cele mai simple dotări anti-incendiu: câteva stingătoare active, un hidrant şi trei-patru uşi de ieşire în plus. Neglijenţe criminale, faţă de care primăria sectorului 4 n-a avut nimic de comentat. Nu întâmplător, pe un forum, cineva scrie revoltat: "Eu aş bloca Bucureştiul, aş închide toate cluburile".
Vineri, 30 octombrie, va rămâne de-a pururi "vinerea neagră" a tinerimii române. Dumnezeu să-i odihnească pe frumoşii dispăruţi, pentru "vina" de a fi ascultat muzică cu volumul la maximum, bând o bere, într-o noapte atât de nefastă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
