Vinerea neagră

Ion Longin Popescu
Mii de români s-au coalizat pe Facebook împotriva cluburilor de noapte.

În cadrul acțiunii "Nimeni în clu­buri!", declanșată după tragedia din Clubul "Colectiv", utilizatorii rețelei de socializare au fost îndemnați să nu mai meargă în cluburi sâmbătă, 31 octombrie, din respect pentru cei decedați în "vinerea neagră" și ca protest față de modul în care funcționează aceste localuri. După mine, cred că este doar un prim pas. Pentru câte vieți tinere au fost curmate din cauza lăcomiei și a corupției bucureștene, nimeni n-ar trebui să mai meargă în cluburi, câtă vreme se va menține organizarea actuală. Măcar până la sfârșitul anului, ca să nu spun niciodată! Gata, a trecut "tranziția", cu importurile ei toxice, cum ar fi zilele unor sfinți... co­mer­ciali! A sosit momentul întoarcerii la ale noastre, la tradiția românească adevărată! Poate exagerez, poate sunt "fundamentalist", dar mă pun în locul părinților care și-au identificat fiii și fiicele la morgă zilele trecute. Și al celor ai căror copii sunt încă intubați și peticiți cu fâșii de piele peste carnea vie a trupurilor mutilate. Fete frumoase ca niște top-modele, băieți veseli, în plină putere, sunt astăzi de nerecunoscut, schilodiți și arși în pucioasa unui iad prea timpuriu. Ca să nu vorbesc de cei găsiți pe podeaua rece a morgii... O modă infernală a ultimilor ani sunt efectele pi­rotehnice, jocurile de artificii. Cum au putut oameni în toată firea, lectori la Universitatea de Arhitectură (Dum­nezeu să-i odihnească și să-i ierte pe membrii formației de rock Goodbye to Gravity), să nu țină cont de pericolul reprezentat de spațiul sufocant, care abia îți permitea să res­piri? Cum să împrăștii scântei, peste niște cofraje de plas­tic? Din nefericire, artiștii imprudenți au plătit cu via­ța. Cu viața lor, dar și a celor din apropiere, de lângă sce­nă. Parcă toată tragica lor poveste a fost prevestită. Pre­moniția catastrofală se află chiar în principala melodie de pe albumul lansat vineri ("Ziua în care vom muri" - The Day We Die), o melodie copleșitoare, sugerând o tragedie parcă asumată, care lasă, totuși, loc revoltei. În esență, versurile melodiei (foarte apreciate de "metaliști") sunt un îndemn la luptă pentru libertate, pentru a-ți face vocea auzită și împotriva corupției din societate: "Nu suntem numere, suntem liberi, suntem atât de vii! Iar ziua în care vom ceda este ziua în care vom muri!" Așadar, într-o cum­plită zi de vineri, 500 de tineri români ascultau o melodie cu adevărat inspirată, în interpretarea unei formații mai cunoscute în străinătate, decât acasă. În ce privește clubul "Colectiv", amenajat într-un subsol al fostei fabrici de încălțăminte "Pionierul", era apreciat de unii drept un loc cu muzică bună, cu programe underground, noncon­for­miste. Nu oricine se ducea la "Colectiv". Acolo nu intrau ma­neliștii și cocalarii. Ca design interior, spațiul cores­pun­dea, la o primă vedere, gustului occidental, unde hale in­dustriale au devenit centre culturale, cluburi, expoziții, ateliere de artă. Din nefericire, tinerii patroni, aflați acum după gratii, au crezut, românește, că merge și-așa, ig­no­rând, pe propria răspundere, cele mai simple dotări anti-incendiu: câteva stingătoare active, un hidrant și trei-patru uși de ieșire în plus. Neglijențe criminale, față de care pri­măria sectorului 4 n-a avut nimic de comentat. Nu în­tâmplător, pe un forum, cineva scrie revoltat: "Eu aș bloca Bucureștiul, aș închide toate cluburile".
Vineri, 30 octombrie, va rămâne de-a pururi "vinerea neagră" a tinerimii române. Dumnezeu să-i odihnească pe frumoșii dispăruți, pentru "vina" de a fi ascultat muzică cu volumul la maximum, bând o bere, într-o noapte atât de ne­fastă.