Crăciunul este sărbătoarea bucuriei, când noi, drumeţii prin viaţă, poposim un moment ca să scrutăm zările speranţei, spulberând încrâncenările, alungând tristeţile, aprinzând în suflet nădejdea, întrupându-ne sub rugul sfânt al luminii cereşti. Este sărbătoarea unei minuni. Este bucuria cerului şi a pământului. Bucuria credincioşilor, pentru că se împlineşte o promisiune veche, făcută de Dumnezeu oamenilor, că-l va trimite pe pământ pe Mesia, să mântuiască lumea.
De-a lungul secolelor, Crăciunul a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume. Din sacul burduşit cu bunătăţi fiecare îşi doreşte ceva. Eu cred însă că cele mai de preţ daruri ale oamenilor sunt sănătatea, pe care ar trebui să o preţuim atunci când o avem, iertarea, generozitatea, modestia şi bunul simţ, ingrediente întâlnite atât de rar în zilele noastre.
Colindele care se cântă de Crăciun spun în diverse forme acelaşi lucru: că Dumnezeu vine printre oameni ca să facă lumea mai bună. E ceva magic în colinde... Poate să vă pară ciudat, dar eu am impresia că atunci când colinzi, cântă şi îngerii cu tine. Poţi să nu ai voce deloc, şi totuşi, colindul sună bine, pentru că se deschide cerul şi îngerii te acompaniază. Simţeam acest lucru şi în copilărie, şi cel mai dor mi-e de starea aceasta. Munţii şi văile tresăltau de bucurie, în sunetul colindelor ce străbăteau prin fereastra Nopţii Sfinte, cu vestea cea mare a intrării Domnului în lume.
Şi apoi... bradul, ce este considerat un arbore sfânt, pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică... a devenit nelipsit de la sărbătoarea Crăciunului. Dintr-un colţ al pieţii, alegem unul dintre fârtaţii săi veniţi de la munte şi îl ducem în casa noastră, unde-i cald şi bine. Iar în timp ce-l împodobim, cu mic, cu mare, fredonăm uşor şi cu dragoste: "O, brad frumos, o, brad frumos,/ Verdeaţa ta îmi place;/ Oricând o văd sunt bucuros/ Azi vesel ea mă face...".
Nu ştiu, n-am auzit, n-am văzut să existe o sărbătoare mai luminoasă şi mai emoţionantă decât Crăciunul creştinilor români. Avem de păstrat un singur legământ: să nu-l pierdem niciodată! Chiar dacă, poate, nu toţi avem bogăţii materiale, să avem grijă să nu ne pierdem şi ultima bogăţie care ne-a rămas: bogăţia sufletului, adică dreapta credinţă şi bunătatea inimii, milostenia, prietenia şi omenia. Să păstrăm şi să înmulţim comoara cea mare şi sfântă a Bisericii şi virtuţile strămoşeşti: credinţa şi speranţa, iubirea şi dărnicia.
Să ne dea Dumnezeu tuturor un Crăciun liniştit, despovărat de griji şi împodobit cu gânduri frumoase!
Sărbători fericite şi La mulţi ani!
DORINA CORNELIA ALDEA - Vancouver, Canada, e-mail: famaldea@yahoo.com
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
