Crăciunul este sărbătoarea bucuriei, când noi, drumeții prin viață, poposim un moment ca să scrutăm zările speranței, spulberând încrâncenările, alungând tristețile, aprinzând în suflet nădejdea, întrupându-ne sub rugul sfânt al luminii cerești. Este sărbătoarea unei minuni. Este bucuria cerului și a pământului. Bucuria credincioșilor, pentru că se împlinește o promisiune veche, făcută de Dumnezeu oamenilor, că-l va trimite pe pământ pe Mesia, să mântuiască lumea.
De-a lungul secolelor, Crăciunul a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului și darurile Moșului, mult așteptate de copiii din întreaga lume. Din sacul burdușit cu bunătăți fiecare își dorește ceva. Eu cred însă că cele mai de preț daruri ale oamenilor sunt sănătatea, pe care ar trebui să o prețuim atunci când o avem, iertarea, generozitatea, modestia și bunul simț, ingrediente întâlnite atât de rar în zilele noastre.
Colindele care se cântă de Crăciun spun în diverse forme același lucru: că Dumnezeu vine printre oameni ca să facă lumea mai bună. E ceva magic în colinde... Poate să vă pară ciudat, dar eu am impresia că atunci când colinzi, cântă și îngerii cu tine. Poți să nu ai voce deloc, și totuși, colindul sună bine, pentru că se deschide cerul și îngerii te acompaniază. Simțeam acest lucru și în copilărie, și cel mai dor mi-e de starea aceasta. Munții și văile tresăltau de bucurie, în sunetul colindelor ce străbăteau prin fereastra Nopții Sfinte, cu vestea cea mare a intrării Domnului în lume.
Și apoi... bradul, ce este considerat un arbore sfânt, pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viața veșnică... a devenit nelipsit de la sărbătoarea Crăciunului. Dintr-un colț al pieții, alegem unul dintre fârtații săi veniți de la munte și îl ducem în casa noastră, unde-i cald și bine. Iar în timp ce-l împodobim, cu mic, cu mare, fredonăm ușor și cu dragoste: "O, brad frumos, o, brad frumos,/ Verdeața ta îmi place;/ Oricând o văd sunt bucuros/ Azi vesel ea mă face...".
Nu știu, n-am auzit, n-am văzut să existe o sărbătoare mai luminoasă și mai emoționantă decât Crăciunul creștinilor români. Avem de păstrat un singur legământ: să nu-l pierdem niciodată! Chiar dacă, poate, nu toți avem bogății materiale, să avem grijă să nu ne pierdem și ultima bogăție care ne-a rămas: bogăția sufletului, adică dreapta credință și bunătatea inimii, milostenia, prietenia și omenia. Să păstrăm și să înmulțim comoara cea mare și sfântă a Bisericii și virtuțile strămoșești: credința și speranța, iubirea și dărnicia.
Să ne dea Dumnezeu tuturor un Crăciun liniștit, despovărat de griji și împodobit cu gânduri frumoase!
Sărbători fericite și La mulți ani!
DORINA CORNELIA ALDEA - Vancouver, Canada, e-mail: famaldea@yahoo.com