Decizia de retragere din România a grupului Enel, investitorul italian care controlează o treime din piaţa de distribuţie şi furnizare a energiei electrice din ţara noastră, a stârnit reacţii intense în lumea economică. Guvernul a avansat, imediat, explicaţia, că nu e surprins de mişcarea investitorului străin, ba chiar ar fi dispus să preia, la o adică, pachetul majoritar al firmei. Retragerea unei firme ca Enel, cu o profitabilitate de circa 25% pe an (conform unor cifre din lumea economică), nu e chiar cea mai proastă veste care putea pica pe capul României. S-ar mai găsi unii-alţii care să "rişte" ceva bani de dragul unor profituri mult peste media pieţei.
De fapt, situaţia Enel e mult mai complicată. Decizia de retragere din România vine la doar o lună după izbucnirea scandalului ANRE - Enel, legat de umflarea facturilor la consumatori. DNA i-a reţinut pe Claudiu Dumbrăvanu, vicepreşedinte al reglementatorului în energie (ANRE), Florin Gugu, director ENEL, şi Gheorghe Ciubotaru, director Electroalfa. Cei trei sunt acuzaţi că ar fi distorsionat mecanismul de formare a preţului final al facturilor plătite de consumatori. În urma înţelegerilor dintre cei trei, ANRE a ajutat Enel să înşele clienţii la factură.
Vorbim, de fapt, de unul dintre rarele cazuri în care o mare companie internaţională are de-a face cu justiţia din România. Ne-am obişnuit ca toţi marii actori de top 10 din mediul de afaceri românesc să-şi facă drum pe la Direcţia Naţională Anticorupţie. Unul nu a scăpat, iar opinia publică a salutat, cu un entuziasm nedisimulat, soluţiile definitive ale justiţiei. Numai că acum asistăm la o situaţie extrem de ciudată. În vreme ce vârful mediului de afaceri din România e pe la uşile DNA sau în spatele gratiilor, marile companii multinaţionale fac, bine mersi, afaceri pe la noi. Să fie doar ai noştri corupţi? Asta e întrebarea pe care o ridică dezvoltarea cazului Enel...
Firma italiană caută deja un cumpărător pentru acţiunile sale. Nu avem nici o emoţie că va găsi. Dar problema rămâne: darea României pe mâna unor mari investitori străini, unii impredictibili, alţii, pur şi simplu, nocivi, precum cei cu interese în industria metalelor preţioase sau a lemnului. Din păcate, capitalul românesc nu e competitiv. O idee care reiese şi din cea mai recentă ediţie a anuarului "Cele mai valoroase 100 de companii din România", întocmit de "Ziarul Financiar", împreună cu compania de consultanţă "Capital Partners". Clasamentul, condus de OMV Petrom, conţine 70 de multinaţionale şi 30 de societăţi cu capital românesc: 18 controlate de stat, cele cinci SIF-uri, şi doar şapte companii fondate de antreprenori locali. E vorba de Zoltan Teszari (acţionar principal al operatorului telecom RCS&RDS), Ioan Niculae (grupul de agricultură şi chimie Interagro), fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl (reţeaua de bricolaj Dedeman), Culiţă Tărâţă (holdingul agricol TCE 3 Brazi), Dan Adamescu (Societatea de asigurări Astra), Puiu Popoviciu (grupul imobiliar Băneasa Developments) şi Dan Ostahie (retailerul de electro-IT Altex).
Şi un alt "din păcate": 90% dintre puţinii mari investitori români au probleme cu legea. Lecţiile Nokia sau Enel ne spun că investitorii străini sunt tot mai puţin controlabili, iar retragerile de capital din România, tot mai importante. Întrebarea e: pe mâna cui rămânem?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
