Boala naţionalismului, aceeaşi care a distrus Iugoslavia, pare a nu avea leac la extremiştii sârbi. Acest episod este doar cel mai recent, întrucât, în pofida promisiunilor făcute Bruxelles-ului şi Consiliului Europei, autorităţile statului vecin continuă să încalce sistematic, zi de zi, drepturile românilor/vlahilor din Valea Timocului. Cu un tupeu regăsit doar în unele acţiuni ale UDMR, autorităţile au trimis o adresă etnicului român care a donat terenul pentru construirea bisericii, Zorica Lapadatovic (Lăpădat), prin care "se interzice folosirea clădirii pentru oficierea slujbelor religioase". În timp ce România, ţară ortodoxă, prietenă şi vecină, sprijină Serbia în parcursul său european, sârbi cu frunţile înfierbântate interzic un lăcaş ortodox frăţesc, al populaţiei româneşti băştinase de pe acele pământuri, peste care năvălirea slavă din secolele VI-VII d.Hr. a adus numai durere şi lacrimi. Părintele erou al zonei, Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis şi Vicar al Timocului, a intervenit, ca de atâtea ori până acum, cerând ferm Belgradului: "Ne adresăm repetat autorităţilor statului sârb, ai cărui cetăţeni loiali am fost şi suntem, să oprească prigoana Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de răsărit". Dar Serbia sfidează rezoluţiile Consiliului Europei şi rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la situaţia minorităţilor naţionale. În zadar C. E. a cerut Belgradului "să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor" şi "să facă efectivă libertatea religiei, şi în partea de răsărit a ţării". Există, pe hârtie, legi frumoase la Belgrad, aşa cum au existat la Sofia şi, cu mult timp în urmă, la Atena. Dar, ca o trăsătură de "caracter istoric" în Peninsula Balcanică, majorităţile sârbă şi bulgară, respectiv, greacă, ignoră minorităţile, mai ales dacă e vorba de băştinaşii vlahi (români) sau tocmai de aceea. Strigătul de ajutor din Timoc s-a îndreptat şi către Ţara Mamă: "Dacă nu ne ajută România, nu vom mai putea să rezistăm mult şi să existăm ca români!", a declarat părintele Boian Aleksandrovici, aflat în vizită, zilele trecute, la Palatul Parlamentului, la o întâlnire cu deputatul Bogdan Diaconu. D-l Diaconu este cunoscut pentru poziţia sa corectă, patriotică, faţă de pericolul pierderii identităţii naţionale a românilor din jurul României. Potrivit lui, ţările vecine ar trebui "să aducă comunităţile din jurul graniţelor româneşti cel puţin la nivelul de respect şi de drepturi pe care le oferă România comunităţilor etnice care trăiesc pe teritoriul său". La rândul lui, directorul Centrului Român de Studii şi Strategii (CRSS), Eugen Popescu, consideră că Serbia nu are niciun motiv să creadă că românii din Valea Timocului ar vrea altceva decât să fie cetăţeni loiali ai Serbiei. Popescu a amintit tranşant de obligaţiile Belgradului, asumate în faţa Uniunii Europene. "Serbia nu trebuie să intre în UE făcându-le rău românilor de acolo, deznaţionalizând un alt popor". De aceea, anti-românismul extremiştilor este cât se poate de... anti-sârbesc, iar când vor înţelege acest lucru, multe se vor schimba în bine pe apa Timocului.
Anti-românismul, "boala" extremiştilor sârbi din Timoc
În timp ce România, prin guvernul Ponta, a dat cu nonşalanţă undă verde integrării Serbiei în UE, anunţând că nu va opune niciodată un "veto" Belgradului, autorităţile sârbe, potrivit agenţiei Romanian Global News, vor să închidă biserica românească de la Gorneana (Timoc).
Boala naţionalismului, aceeaşi care a distrus Iugoslavia, pare a nu avea leac la extremiştii sârbi. Acest episod este doar cel mai recent, întrucât, în pofida promisiunilor făcute Bruxelles-ului şi Consiliului Europei, autorităţile statului vecin continuă să încalce sistematic, zi de zi, drepturile românilor/vlahilor din Valea Timocului. Cu un tupeu regăsit doar în unele acţiuni ale UDMR, autorităţile au trimis o adresă etnicului român care a donat terenul pentru construirea bisericii, Zorica Lapadatovic (Lăpădat), prin care "se interzice folosirea clădirii pentru oficierea slujbelor religioase". În timp ce România, ţară ortodoxă, prietenă şi vecină, sprijină Serbia în parcursul său european, sârbi cu frunţile înfierbântate interzic un lăcaş ortodox frăţesc, al populaţiei româneşti băştinase de pe acele pământuri, peste care năvălirea slavă din secolele VI-VII d.Hr. a adus numai durere şi lacrimi. Părintele erou al zonei, Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis şi Vicar al Timocului, a intervenit, ca de atâtea ori până acum, cerând ferm Belgradului: "Ne adresăm repetat autorităţilor statului sârb, ai cărui cetăţeni loiali am fost şi suntem, să oprească prigoana Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de răsărit". Dar Serbia sfidează rezoluţiile Consiliului Europei şi rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la situaţia minorităţilor naţionale. În zadar C. E. a cerut Belgradului "să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor" şi "să facă efectivă libertatea religiei, şi în partea de răsărit a ţării". Există, pe hârtie, legi frumoase la Belgrad, aşa cum au existat la Sofia şi, cu mult timp în urmă, la Atena. Dar, ca o trăsătură de "caracter istoric" în Peninsula Balcanică, majorităţile sârbă şi bulgară, respectiv, greacă, ignoră minorităţile, mai ales dacă e vorba de băştinaşii vlahi (români) sau tocmai de aceea. Strigătul de ajutor din Timoc s-a îndreptat şi către Ţara Mamă: "Dacă nu ne ajută România, nu vom mai putea să rezistăm mult şi să existăm ca români!", a declarat părintele Boian Aleksandrovici, aflat în vizită, zilele trecute, la Palatul Parlamentului, la o întâlnire cu deputatul Bogdan Diaconu. D-l Diaconu este cunoscut pentru poziţia sa corectă, patriotică, faţă de pericolul pierderii identităţii naţionale a românilor din jurul României. Potrivit lui, ţările vecine ar trebui "să aducă comunităţile din jurul graniţelor româneşti cel puţin la nivelul de respect şi de drepturi pe care le oferă România comunităţilor etnice care trăiesc pe teritoriul său". La rândul lui, directorul Centrului Român de Studii şi Strategii (CRSS), Eugen Popescu, consideră că Serbia nu are niciun motiv să creadă că românii din Valea Timocului ar vrea altceva decât să fie cetăţeni loiali ai Serbiei. Popescu a amintit tranşant de obligaţiile Belgradului, asumate în faţa Uniunii Europene. "Serbia nu trebuie să intre în UE făcându-le rău românilor de acolo, deznaţionalizând un alt popor". De aceea, anti-românismul extremiştilor este cât se poate de... anti-sârbesc, iar când vor înţelege acest lucru, multe se vor schimba în bine pe apa Timocului.
Boala naţionalismului, aceeaşi care a distrus Iugoslavia, pare a nu avea leac la extremiştii sârbi. Acest episod este doar cel mai recent, întrucât, în pofida promisiunilor făcute Bruxelles-ului şi Consiliului Europei, autorităţile statului vecin continuă să încalce sistematic, zi de zi, drepturile românilor/vlahilor din Valea Timocului. Cu un tupeu regăsit doar în unele acţiuni ale UDMR, autorităţile au trimis o adresă etnicului român care a donat terenul pentru construirea bisericii, Zorica Lapadatovic (Lăpădat), prin care "se interzice folosirea clădirii pentru oficierea slujbelor religioase". În timp ce România, ţară ortodoxă, prietenă şi vecină, sprijină Serbia în parcursul său european, sârbi cu frunţile înfierbântate interzic un lăcaş ortodox frăţesc, al populaţiei româneşti băştinase de pe acele pământuri, peste care năvălirea slavă din secolele VI-VII d.Hr. a adus numai durere şi lacrimi. Părintele erou al zonei, Boian Aleksandrovici, protopop al Daciei Ripensis şi Vicar al Timocului, a intervenit, ca de atâtea ori până acum, cerând ferm Belgradului: "Ne adresăm repetat autorităţilor statului sârb, ai cărui cetăţeni loiali am fost şi suntem, să oprească prigoana Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de răsărit". Dar Serbia sfidează rezoluţiile Consiliului Europei şi rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la situaţia minorităţilor naţionale. În zadar C. E. a cerut Belgradului "să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor" şi "să facă efectivă libertatea religiei, şi în partea de răsărit a ţării". Există, pe hârtie, legi frumoase la Belgrad, aşa cum au existat la Sofia şi, cu mult timp în urmă, la Atena. Dar, ca o trăsătură de "caracter istoric" în Peninsula Balcanică, majorităţile sârbă şi bulgară, respectiv, greacă, ignoră minorităţile, mai ales dacă e vorba de băştinaşii vlahi (români) sau tocmai de aceea. Strigătul de ajutor din Timoc s-a îndreptat şi către Ţara Mamă: "Dacă nu ne ajută România, nu vom mai putea să rezistăm mult şi să existăm ca români!", a declarat părintele Boian Aleksandrovici, aflat în vizită, zilele trecute, la Palatul Parlamentului, la o întâlnire cu deputatul Bogdan Diaconu. D-l Diaconu este cunoscut pentru poziţia sa corectă, patriotică, faţă de pericolul pierderii identităţii naţionale a românilor din jurul României. Potrivit lui, ţările vecine ar trebui "să aducă comunităţile din jurul graniţelor româneşti cel puţin la nivelul de respect şi de drepturi pe care le oferă România comunităţilor etnice care trăiesc pe teritoriul său". La rândul lui, directorul Centrului Român de Studii şi Strategii (CRSS), Eugen Popescu, consideră că Serbia nu are niciun motiv să creadă că românii din Valea Timocului ar vrea altceva decât să fie cetăţeni loiali ai Serbiei. Popescu a amintit tranşant de obligaţiile Belgradului, asumate în faţa Uniunii Europene. "Serbia nu trebuie să intre în UE făcându-le rău românilor de acolo, deznaţionalizând un alt popor". De aceea, anti-românismul extremiştilor este cât se poate de... anti-sârbesc, iar când vor înţelege acest lucru, multe se vor schimba în bine pe apa Timocului.
Alte articole din acest numar
- ADRIAN VASILESCU, consilier al Guvernatorului BNR: "Am ajuns la cea mai mică inflaţie din istoria de 25 de ani, de după decembrie '89"
- Victoria unei mari ECHIPE - Triumful maşinăriei germane
- Călătoria cu trenul