- Fotbalul colectiv, generos şi deschis al Germaniei, s-a impus la această ediţie a Cupei Mondiale, în faţa echipelor înarmate cu cele mai mari vedete ale momentului. Maşinăria germană a învins. Sub privirile microbistei nr. 1, Angela Merkel, Germania a oferit o nouă demonstraţie de forţă lumii întregi -
Adevărata vedetă: echipa
Toată lumea se aştepta ca ediţia 2014 a Cupei Mondiale să fie una a marilor vedete. Era, poate, ultima mare şansă pentru Cristiano Ronaldo de a triumfa alături de echipa sa naţională, Portugalia. Era momentul cel mai bun pentru ca Neymar, puştiul adorat de o întreagă Brazilie, să calce pe urmele marelui Pele. Şi era, desigur, ocazia perfectă pentru ca Messi să depăşească legenda lui Maradona şi să-şi treacă în palmares şi o Cupă Mondială, după ce a câştigat tot ce se putea câştiga, atât în plan personal (patru trofee "Balonul de Aur", pentru cel mai bun jucător al lumii), cât şi alături de echipa sa de club, FC Barcelona. Dar "sorţii" au decis altfel: nu a fost să fie nici Mondialul tinerelor vedete ale Franţei sau Belgiei, care au adus un aer proaspăt în fotbalul jucat în Brazilia, nu a fost să fie nici Mondialul tripletei de aur a Olandei, van Persie, Robben şi Sneijder - încă o generaţie fabuloasă care se retrage din activitate fără să cucerească vreun trofeu major... Într-un Mondial al vedetelor, avea să câştige echipa cea mai organizată, echipa care a făcut totul ca la carte şi care nu i-a lăsat hazardului decât un rol minor, în succesul uriaş obţinut pe 13 iulie pe "Maracana", catedrala fotbalului sud-american, străjuită de statuia lui Isus din Rio de Janeiro. Germania a câştigat a patra sa Cupă Mondială, iar în spatele acestui succes a fost echipa însăşi. În vreme ce aşii balonului, Ronaldo, Neymar sau Messi, au fost cu mult sub potenţialul lor real, Germania s-a impus printr-o evoluţie colectivă impecabilă, printr-un joc în care au strălucit nu doar oamenii cei mai în formă din ultimii ani, precum Neuer, Lahm sau Muller, ci şi jucătorii cu o evoluţie mai modestă în ultimul sezon, precum Boateng sau Hummels.
Cel mai bun jucător: disciplina
Chiar dacă a venit târziu, în prelungirile meciului, în faţa unei trupe a Argentinei care a făcut cel mai bun joc al său tocmai în finală, victoria Germaniei, prima a unei naţionale europene pe continentul sud-american, este o victorie incontestabilă. Incontestabilă şi, pe undeva, logică. Pentru că victoria la fotbal a Germaniei Angelei Merkel nu e decât încă o demonstraţie de forţă a unei naţiuni în deplină expansiune în noul context mondial. Germania nu a avut deloc un traseu uşor. A spulberat Portugalia lui Cristiano Ronaldo, cu 4-0, în primul meci al grupelor, a trecut de foarte organizata echipă a Statelor Unite ale Americii, condusă chiar de un om de-al casei, fostul selecţioner german Jurgen Klinsmann, a reuşit să anihileze elanul talentatei echipe a Franţei, într-un meci extrem de complicat, pentru ca apoi să dea cea mai mare lovitură din istoria competiţiei, acel 7-1 incredibil în faţa ţării-gazdă, Brazilia.
Mai rămânea un singur obstacol: magia lui Leo Messi, decarul şi căpitanul Argentinei, cel mai mare jucător al lumii de la Maradona încoace. Nu a fost deloc o finală comodă pentru Germania, însă grupul unit în jurul tenacităţii şi versatilităţii lui Philipp Lahm şi-a revendicat propria intrare în legendă, în detrimentul visului argentinian. În vreme ce o întreagă Argentină aştepta o "magie" de la Leo Messi, unul din golurile lui geniale, imposibil de parat, Germania a ales calea ordinii şi a disciplinei. O disciplină aproape maniacală: lecţia pe care Germania o propune lumii de sute de ani şi pe care ne e atât de greu să ne-o însuşim... Da, disciplina!
Merkel: "Dacă pierzi, vei fi duşmanul numărul unu al ţării"
Antrenată de Joachim Low, un fost jucător mai degrabă modest şi un antrenor crescut, ca secund, în umbra personalităţii marcante a lui Jurgen Klinsmann, de la care a şi moştenit, de altfel, conducerea băncii tehnice a naţionalei, Germania nu era cotată drept mare favorită, înainte de începerea turneului final. Dar presiunea şi aşteptările ţării erau imense. Pentru Germania nu exista locul doi. Într-un dialog care a făcut înconjurul presei internaţionale, Angela Merkel, cancelarul german, i-a spus lui Low, cu cel mai dulce zâmbet din lume: "Dacă pierzi, vei fi duşmanul numărul unu al ţării. Titlul mondial trebuie să ajungă aici. Numai astfel vei avea iubirea noastră, a tuturor cetăţenilor". Şi Low, împreună cu factorii de decizie ai fotbalului s-au "conformat". Federaţia Germană de Fotbal (DFB), în frunte cu managerul Oliver Bierhoff, s-a pus serios pe treabă, cu mult înainte de începerea duelurilor din Brazilia. Cum le stă bine, nemţii au luat-o, frumuşel, de la zero, nelăsând nimic la voia întâmplării. Nu s-au bazat pe organizatorii brazilieni şi nici pe competenţele Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA), când a venit vorba de amenajarea locului de cantonament din Brazilia, al echipei Germaniei. După ce au inspectat ei înşişi cele mai bune zone şi au luat în calcul toate aspectele legate de distanţele dintre stadioanele unde urma să joace echipa, de umiditate şi temperatură, dar şi posibilităţile de relaxare şi de recuperare după efort, nemţii au ales sătucul Santo Andre. Acolo, investind din resurse proprii câteva milioane de euro, Federaţia germană a construit "Campo Bahia", unul dintre cele mai perfecţionate centre de cantonament care s-au văzut vreodată. Câteva milioane de euro, pentru o experienţă de o singură lună: încă o dovadă că nemţii nu se încurcă atunci când vine vorba despre performanţă!
Condiţiilor excelente de la Campo Bahia, managerii federaţiei germane le-au adăugat o inovaţie care avea să-i dea un avantaj enorm selecţionerului Joachim Low în faţa omologilor săi: un sistem extraordinar de monitorizare şi de analiză a performanţelor fizice şi tehnico-tactice ale jucătorilor săi. Pentru a câştiga Cupa Mondială, echipa Germaniei şi-a asigurat parteneriatul uneia dintre cele mai puternice firme de tehnologie din lume, SAP Hana, alături de care a dezvoltat un program capabil să analizeze milioane de informaţii în doar câteva minute. "Zece jucători care îşi pasează trei mingi timp de 10 minute generează în jur de 9 milioane de informaţii. Nici un staff tehnic nu e capabil să opereze cu atâta informaţie, deci sunt milioane de detalii care altora le scapă, dar la care noi avem acces, datorită sistemului SAP", explică Oliver Bierhoff în ce a constat una dintre armele secrete ale Germaniei la această Cupă Mondială. În vreme ce bătrânul "Filipao" Scolari, antrenorul Braziliei, nu a trecut de faza notiţelor din agendă, Joachim Low avea alături de el, ca "secund", un super-computer, de genul celor folosite de Agenţia Spaţială Americană (NASA), pentru analizele sale spaţiale!
Aplauze la scenă deschisă
Pe lângă toate facilităţile puse la dispoziţie de Federaţia Germană de Fotbal, Joachim Low a avut şi acel dram de înţelepciune şi de realism care le lipseşte multor veleitari din lumea noastră. Low a avut şansa de a beneficia din plin de munca făcută la Bayern Munchen de marele antrenor al momentului, Pep Guardiola. La doar un an de la venirea sa în Bavaria, Guardiola a schimbat total modul de a înţelege fotbalul al elevilor săi, componenţi de bază ai naţionalei Germaniei. Jocul de posesie şi progresia pe modelul consacrat de Barcelona au stârnit multe zâmbete răutăcioase în Germania, şi nu numai. Dar Low a înţeles că Guardiola avea dreptate şi, pe lângă faptul că l-a apărat public, atunci când rezultatele sale la Bayern nu erau cele mai bune, a adus şi la naţională modelul lui. Cu şase titulari de la Bayern pe teren, plus rezerve de calitatea lui Mario Gotze, autorul golului din finala cu Argentina, Germania a zdrobit Brazilia în cel mai pur stil "tiki-taka", cu pase redublate şi cu execuţii simple, din preajma careului mic al adversarilor. E şi aici una dintre frumoasele lecţii de viaţă ale Mondialului: într-un moment în care Barcelona e în plină criză de identitate, după despărţirea de Guardiola, iar naţionala Spaniei e în plin declin, Germania câştigă, tocmai pariind pe un stil de joc pe care mulţi îl considerau depăşit. Fotbalul generos şi deschis al Germaniei a ridicat în picioare publicul brazilian, la 7-0 în defavoarea echipei favorite. Aplauze la scenă deschisă din partea fanilor adverşi: o răsplată la fel de memorabilă precum cupa ridicată de căpitanul Philipp Lahm, la capătul finalei cu Argentina lui Leo Messi. Deutschland Uber Alles!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
